Sfintele Scripturi dau mărturie despre faptul că Mântuitorul nostru Iisus Hristos ,,întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit’’ (Ioan 1, 11). Mai mult decât atât, iudeii S-au făcut vrăjmaşii de moarte ai Fiului lui Dumnezeu şi nu s-au oprit, în pornirile lor pline de ură, nici atunci când L-au văzut răstignit pe Cruce, cutezând să tăgăduiască şi Învierea Sa din morţi. Ca şi cum n-ar fi fost de-ajuns, evrei continuă cu o ură neîmpăcată să lupte până în ziua de astăzi împotriva Sa şi a adevărurilor Sale Dumnezeieşti şi mântuitoare. Prin toate mijloacele ce le au la îndemână, evreii din lumea întreagă batjocoresc în cel mai josnic mod numele preasfânt al Mântuitorului. Lumea este plină de cărţi blasfemiatoare îndreptate împotriva Fiului lui Dumnezeu şi orice om dreptcredincios sau de bun simţ se cutremură în faţa acestei avalanşe de ură, prostie şi minciună. Nu este zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu auzim alte şi alte născociri prin care se urmăreşte ca Domnul Iisus să fie prezentat lumii nu ca Mântuitor al acesteia, ci ca un om de rând, cu păcatele şi scăderile Sale, El Cel Preasfânt Căruia I-a fost străină orice umbră de păcat.
Ne aducem aminte că iudeii din vremea petrecerii Domnului pe pământ au cutezat să rostească aceste cuvinte de hulă ca acestea: ,,Are demon şi este nebun’’ (Ioan 10, 20). Când a venit vremea patimilor Sale, iudeii au strigat în faţa lui Pilat: ,,Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!’’ (Luca 23, 21). Când au trebuit să aleagă între Fiul lui Dumnezeu şi tâlharul Baraba, l-au ales pe acesta din urmă. Actul propriu zis al răstignirii Mântuitorului a fost împlinit de ostaşii romani, dar asupra evreilor stă până-n ziua de azi povara păcatului cumplit de a fi cerut răstignirea Mântuitorului. Soţia lui Pilat a trimis acestuia următorul mesaj: ,,Nimic să nu faci Dreptului Aceluia, că mult am suferit azi în vis pentru El’’ (Luca 27, 19) şi Pilat ar fi vrut să-L cruţe pe Mântuitorul. A recurs la gestul simbolic de a-şi spăla mâinile, prevenindu-i: ,,Nevinovat sunt de sângele Dreptului Acestuia. Voi veţi vedea’’. Atunci evreii au rostit cuvintele care le-au marcat milenii de istorie şi apasă şi acum ca un blestem greu asupra lor: ,,Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri’’ (Luca 27, 25). Blestemul acesta se perpetuează, din neam în neam, la evreii care au urmat. Ieşirea de sub acest blestem este una singură: primirea Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos ca singurul Mântuitor al lumii, adevăr pe care evreii nu vor să-l înţeleagă. În schimb, ei aleg să şteargă urmele vinovăţiei lor şi a strămoşilor lor, ca şi cum acest lucru i-ar face fără prihană.
Catolicii şi-au însuşit această dorinţă a evreilor şi la o reuniune ţinută la Bogota în 1968 au hotărât ,,revizuirea cărţilor de texte ale catehismelor, ale manualelor de rugăciuni, ale dicţionarelor şi enciclopediilor pentru a elimina orice formă de prejudiciere reciprocă… participarea evreilor şi a creştinilor la rugăciuni în comun, servindu-se de Tanas (Vechiul Testament). În acest scop, textele biblice şi rugăciunile vor fi alese cu grijă pentru a se elimina pasajele care se pot preta la controverse, iar pentru rugăciunile în comun va fi preferabil să se utilizeze alte formulări decât acelea pe care le comportă în mod obişnuit liturghia’’ (Ieromonah Visarion Moldoveanu, Ereziile Apusului, Thessalonica, Greece, 2006, p. 35-36). Lucrurile merg încă şi mai departe, deoarece catolicii au denaturat în textul Sfintei Scripturi pasajele care incriminau pe evrei ca ucigaşi ai Mântuitorului.
Pentru a fi obiectiv până la capăt, voi semnala câteva cazuri de falsificare a cărţilor sfinte în lumea ortodoxă, la fel de grave ca acelea despre care am tratat înainte.
1. Din cuprinsul Slujbei Prohodului Domnului au fost eliminate 12 strofe, socotite a leza sensibilităţile evreilor.
2. Molitfelnicul a fost cenzurat în sensul că s-au omis Rânduiala pentru evreii ce vin pentru a fi botezaţi, ca de altfel şi celelalte Rânduieli de primire în Biserică a ereticilor catolici, protestanţi şi neo-protestanţi. Este regretabil că arhiereii ortrodocşi cedează cu uşurinţă în faţa unor presiuni venite din afară, cu gândul nemărturisit de a face pe plac evreilor.
3. Celelalte cărţi de cult sunt de asemenea falsificate prin omisiune. Astfel, unul din tropare avea în textul său aceste cuvinte: ,,Piatra fiind pecetluită de iudei şi ostaşi străjund preacurat trupul Tău…’’. A fost înlăturată expresia ,,de iudei’’ ceea ce e inadmisibil pentru Biserica Ortodoxă. Nu e greu de anticipat că va urma la rând Sfânta Scriptură, de aceea este imperios necesar să ne păstrăm cărţile necenzurate pe care le avem acum.
Biserica a sesizat aceste abateri de la Credinţa Ortodoxă şi, printr-un mic număr de slujitori, (noi nu suntem printre ei, spre ruşinea noastră), s-a ridicat întru apărarea identităţii sale de păstrătoare fără mutare a rânduielilor sfinte.
Presbiter Iovița Vasile