LUNA MARTIE
Ziua a 9-a
Sf. 40 de Mucenici din Sevastia; ÅŸase Sf. Mc. din aceaÅŸi familie; Sf. Mc. Urpasian; Cuv. Chesarie; Sf. Ier. PachianÂ
Astăzi, cinstite cititorule, ne vom aduce aminte de cei patruzeci de Sfinţi Mucenici din Sevastia Armeniei, care au pătimit într-o zi de 9 martie, în vremea împăratului păgân Liciniu (308-324).
Aceştia erau ostaşi creştini în armata romană din părţile Răsăritului şi aveau drept căpetenie pe cel numit Agricolae. Porunca împărătească, întărită prin lege, era ca toţi ostaşii să jertfească zeilor diavoleşti. Cei patruzeci de Sfinţi slujiseră cu vitejie în oaste şi când li s-au cerut jertfe drăceşti, au răspuns: ,,Dacă pentru împăratul cel pământesc ne-am luptat în războaie şi am biruit pe vrăjmaşi, cu atât mai vârtos ne vom nevoi pentru Împăratul Cel fără de moarte’’.Pentru nesupunerea lor au fost judecaţi şi s-a dat poruncă să fie dezbrăcaţi şi duşi într-un iezer din apropiere. Era un ger cumplit. Sfinţii au intrat în apa îngheţată, îmbărbătându-se unii pe alţii: ,,Să socotim chinurile ca pe nişte desfătări şi să alergăm spre lacul cel îngheţat întocmai ca spre o apă plăcută. Să nu ne înfricoşăm de vremea aceasta de iarnă, ca să fugim de înfricoşătorul foc al gheenei. Să ardă piciorul ca să dănţuiască în veci; iar mâna să se rupă, ca să se înalţe către Domnul. Să nu ne fie frică de firea cea muritoare, ci să alegem mai bine moartea ca să ne încununam cu cununi de biruinţă de la Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre’’.
        ÂCu nădejdea neclintită în Dumnezeu au intrat în apa îngheÅ£ată a iezerului ÅŸi în jurul acestuia s-au pus străji. De asemenea, s-a pregătit o baie caldă pentru ca acela care va slăbi în credinţă să poată părăsi locul de mucenicie. Când gerul s-a întărit, spre miezul nopÅ£ii, unul din ostaÅŸi n-a mai răbdat asprimea lui ÅŸi ieÅŸind din iezer, a alergat spre căldura băii din apropiere. Cum a păşit pe pragul băii, a căzut mort. La al treielea ceas din noapte, s-au pogorât din cer treizeci ÅŸi, nouă de cununi prealuminoase, pe care văzându-le străjerul temniÅ£ei, Aglae, s-a mirat, ÅŸtiind că patruzeci de creÅŸtini intraseră în iezer. ÃŽnÅ£elegând că unul din ei a fugit de mucenicie, străjerul ÅŸi-a lepădat hainele, a sărit în iezer ÅŸi a împlinit numărul de patruzeci, mărturisindu-se pe sine a fi creÅŸtin.
A doua zi, păgânii au venit la iezer şi s-au mirat foarte. Văzând că Sfinţii Mucenici erau teferi, i-au învinuit de vrăjitorie şi i-au dus să li se sfărâme gleznele cu ciocane, apoi s-au săvârşit. Mama unuia dintre ei, numit Meliton, stătea aproape şi îi întărea cu cuvântul, temându-se ca nu cumva vreunul să slăbească şi să-şi piardă cununa cerească. Când a văzut că fiul ei încă mai trăia, l-a luat şi l-a purtat spre locul unde trupurile Sfinţilor au fost arse şi aşa l-a dat cu bucurie în mâinile lui Hristos Domnul, Care a primit sufletul lui Meliton.
Pentru rugăciunile SfinÅ£ilor patruzeci de Mucenici din Sevastia, Doamne Iisuse Hristoase, miluieÅŸte-ne pe noi (După VieÅ£ile SfinÅ£ilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p 145-153).Â
Pr. Ioviţa Vasile