“Noi niciodată nu vom recunoaște erezia
ecumenismului și învățăturile ei.”
În perioada 28.11.2017 – 05.12.2017, la Moscova s-au desfășurat lucrările Soborului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, având pe ordinea de zi și analizarea documentelor pseudosinodului din Creta. Soborul Arhieresc este forul de conducere al Bisericii Ortodoxe Ruse, fiind alcătuit din toți arhiereii din Patriarhia Rusă.
Înaltpreasfințitul Longhin, Arhiepiscop de Bănceni, vicar al Episcopiei Cernăuților și Bucovinei, stareț al Sfintei Mănăstiri “Înălțarea Domnului” din Bănceni a participat la lucrările acestui sinod, prezentând patriarhului Kiril al Moscovei și Întregii Rusii o adresă în numele Sfintei Mănăstiri “Înălțarea Domnului” din Bănceni și a obștii trăitoare acolo.
Documentul cuprinde în două pagini întreaga mărturisire ortodoxă de credință a Înaltpreasfinției Sale Longhin și a obștii pe care o conduce, pe care Înaltpreasfinția Sa o face public cu curaj de mai bine de doi ani, de când a întrerupt pomenirea patriarhului Kiril, ca urmare a semnării de către acesta a acordului de la Havana, din 2016.
Scrisoarea pe care Înaltpreasfințitul Longhin a citit-o în plenul Soborului Arhieresc îmbină precizia teologică, concizia exprimării și statornicia în apărarea credinței ortodoxe, transmițând un mesaj percutant, ușor de înțeles și de reținut, direct și fără demonstrații teologice alambicate, care să lase loc vreunei interpretări contrare celor afirmate.
Textul urmărește două obiective:
- să demonstreze că Sfânta Mănăstire de la Bănceni și întâistătătorul său nu se află în schismă față de Biserica Ortodoxă Rusă prin faptul că s-a întrerupt pomenirea patriarhului Moscovei;
- să arate statornicia acestora în credința ortodoxă împotriva ereziei ecumenismului, cu care Biserica Ortodoxă Rusă se confruntă, ca și celelalte Biserici Ortodoxe locale.
Folosind o adresare canonică, respectuoasă, pe care unii cu mentalitate schismatică ar putea-o considera nepotrivită față de un patriarh care a semnat documentele eretice de la Havana, Înaltpreasfințitul Longhin afirmă atașamentul ferm față de Biserica Ortodoxă Rusă, în contextul complicat al relațiilor dintre Ucraina și Federația Rusă, care s-a răsfrâns și asupra relațiilor bisericești între Patriarhia Moscovei și poporul ucrainean.
Înaltpreasfinția Sa îi asigură, în acest context, pe patriarhul rus și pe întregul for conducător al Bisericii Ortodoxe Ruse de faptul că întreruperea pomenirii Preafericirii Sale la slujbe nu are nicio legătură cu tendințele centrifuge manifestate în Ucraina din partea celor care doresc să iasă de sub ascultarea canonică a Patriarhiei Moscovei.
Rămânerea în ascultarea canonică față de Patriarhia Moscovei îi obligă pe patriarh și pe membrii Soborului Arhieresc, sugerează subtil textul, să lupte din toate puterile pentru apărarea dreptului credincioșilor de sub ascultarea sa canonică de a păstra sfintele canoane, dogmele și învățăturile Sfinților Părinți, pentru a nu se face trădători ai lui Hristos și ai credinței ortodoxe. Ultima parte a frazei este un reproș discret adresat chiar patriarhului și tuturor celor ce au achiesat la deciziile pe care acesta le-a luat la Havana, în comisiile presinodale în care au fost aprobate textele din Creta etc.
După ce face afirmația că nu există mai multe “biserici” și nicio altă cale de mântuire decât cea arătată de Hristos în Biserica Ortodoxă, afirmație prin care se respinge direct documentul din Creta, care declara ereziile și schismele “biserici”, Înaltpreasfințitul Longhin susține cu egală determinare atât hotărârea de a nu provoca o schismă prin nepomenirea patriarhului moscovit, cât și pe cea de a nu accepta sub nicio formă ereziile care se propovăduiesc astăzi sub umbrela ecumenismului, care cuprinde toate ereziile exprimate de-a lungul timpului.
În partea a doua a textului se cere sinodului să ia atitudine față de patru probleme punctuale legate de erezia ecumenismului și de hulirea în spațiul public a familiei țariste canonizate de către Biserica Ortodoxă Rusă pe 4 august 2000:
- Scoaterea Bisericii Ortodoxe Ruse din Consiliul Mondial al Bisericilor și din mișcarea ecumenistă în general.
- Anularea declarației de la Havana, pe motiv că s-a făcut de către patriarh unilateral, fără consultarea sinodului. Înaltpresfinția Sa a dat asigurări că obștea pe care o conduce nu îl va recunoaște niciodată pe papa ca “sanctitate”.
- Respingerea minciunosinodului din Creta ca tâlhăresc, întrucât s-a desfășurat pe fundamentele ecumenismului, nu a păstrat plinătatea adevărului și condamnă, prin deciziile sale, pe fiii Bisericii Ortodoxe la osândă veșnică.
- Dezaprobarea difuzării peliculei “Matilda”, care profanează memoria țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, prezentând o pretinsă poveste de iubire între acesta și o balerină de origine poloneză. Filmul a fost lansat în octombrie 2017 într-o atmosferă dominată de protestele celor care nu acceptă ca memoria țarului să fie pătată în acest mod1.
Mesajul transmis Soborului Arhieresc se încheie printr-o rugăminte vibrantă, adresată atât patriarhului Kiril, cât și membrilor sinodului, de a asculta durerea credincioșilor ortodocși din Bănceni, care doresc să păstreze Adevărul neclintit în Biserica Ortodoxă una, sfântă, sobornicească și apostolească, dar și printr-o asigurare că “noi niciodată nu vom recunoaște erezia ecumenismului și învățăturile ei”.
Pentru OrtodoxINFO, Înaltpreasfințitul Longhin a declarat că mesajul a fost bine primit de către ierarhii prezenți, care l-au felicitat și l-au asigurat că este nevoie în sinod de o voce ca a Înaltpreasfinției Sale. La rândul său, patriarhul Kiril, ascultând cu atenție mesajul, și-a făcut semnul Sfintei Cruci și a promis în fața tuturor arhiereilor prezenți că atât timp cât va fi patriarh nu va permite ca credința ortodoxă să fie știrbită în vreun fel.
Mesajul rostit de către Înaltpreasfințitul Longhin în Soborul Arhieresc din noiembrie-decembrie 2017 este o dovadă de mărturisire ortodoxă neclintită și echilibrată din partea unui arhiereu ortodox, care știe să îmbine acrivia în privința păstrării curate a învățăturii de credință cu înțelepciunea de a afirma fără șovăire această învățătură într-un context extrem de complicat cum este cel al relațiilor ruso-ucrainene, păstorindu-și Biserica fără a face compromisuri de credință și fără a cădea în extremele schismatice în care duce de obicei imaturitatea duhovnicească. Pentru români este un motiv de speranță în plus existența unui ierarh mărturisitor de origine română, mai ales în condițiile în care în Biserica Ortodoxă Română asemenea poziție nu a luat încă niciun arhiereu față de erezia ecumenismului și de minciunosinodul din Creta.
Ca urmare a puternicei opoziții față de ecumenism din partea unor arhierei ortodocși mărturisitori precum Înaltpreasfințitul Longhin, dar și a unei părți a poporului dreptcredincios,Soborul Arhieresc din noiembrie-decembrie 2017 a dat o serie de rezoluții în care a folosit o abordare diplomatică, menită să dea oarecare satisfacție contestatarilor ecumenismului, păstrându-și însă în oarecare măsură angajamentele luate la nivel internațional. Apreciat de mulți analiști și de mulți credincioși ortodocși ca insuficient pentru condamnarea ecumenismului, a minciunosinodului din Creta și a declarației eretice de la Havana, rezoluția Soborului Arhieresc:
- respinge caracterul ecumenic al sinodului din Creta și caracterul obligatoriu al hotărârilor sale, apreciindu-l însă ca un eveniment semnificativ2 al istoriei Bisericii Ortodoxe3. Soborul recunoaște faptul că documentele sinodului din Creta conțin “formulări neclare și ambigue, care nu ne permit să le considerăm expresii exemplare ale adevărurilor credinței ortodoxe și ale tradiției Bisericii” și ia notă de atitudinile diferite față de sinod, în special ale celor trei Biserici care nu au participat, georgiană, bulgară și antiohiană, care au exprimat poziții critice față de sinod.
- în privința declarației de la Havana, Soborul recunoaște “natura istorică a întâlnirii ce a avut loc la Havana”, dar atunci când o evaluează „recunoaște importanța acesteia” exclusiv în privința conlucrării pentru rezolvarea situației conflictuale din Ucraina și Siria, a declarației comune cu privire la uniație, care nu este o cale de a “realiza unitatea între Biserici”, și a acordului de aducere a Sfintelor Moaște ale Sfântului Nicolae în Rusia, care s-a petrecut în perioada mai-iulie 2017, lăsând la o parte aspectele scandaloase legate de recunoașterea bisericității papismului, a faptului că “ne adăpăm din aceeași Tradiție spirituală a primului mileniu al creștinătății”4 etc.
- Deși nu condamnă ecumenismul și nu propune un calendar al ieșirii BORu din CMB, documentul reușește să nu pomenească nicăieri despre ecumenism.