Diavolul, cel care din ură si invidie nu se bucură să-l vadă pe om bucurându-se duhovniceşte, face tot ce poate ca să-i pricinuiască amărăciune; aceasta este bucuria şi câştigul său. Noi însă, cu mijloacele duhovniceşti pe care le avem, să ne străduim să ne facem curaj, împotrivindu-ne feluritelor sale mestesugiri. Cine şi-a pus nădejdea în Dumnezeu şi a fost ruşinat? Şi cine a deznădăjduit şi s-a mântuit? De omul care nădăjduieşte, diavolul se teme, fiindcă ştie din experienţă cât de milostiv este Dumnezeul nostru. Dacă copilul care nădăjduieşte în tatăl său niciodată nu se va înşela în aşteptarea sa, cu atât mai mult cel care nădăjduieşte în Părintele părinţilor, a Cărui dragoste nu se aseamănă cu nici o altă dragoste şi este departe precum cerul de adânc. Dacă cineva va cădea de mii de ori în păcate de moarte, dar se sileşte pe cât poate să se pocăiască, de vreme ce nădăjduieşte, niciodată nu va fi ruşinat.
Pentru cine a pătimit Hristos? Oare nu pentru sufletele noastre rănite de balaur? “Şi când un şarpe muşca vreun om, acesta privea la şarpele cel de aramă şi trăia“. Nădăjduieşte şi tu, suflete smerit, în milostivirea cea bogată a Părintelui nostru ceresc, Care niciodată nu a lepădat pe cineva, niciodată nu S-a scârbit de cineva. Pe toţi îi primeşte, căci nicidecum nu s-a umplut locul milostivirii Sale. Şi pe primul îl miluieşte, dar nici pe ultimul nu-l leapădă, ci pe toţi deopotrivă îi primeşte din multa Sa bunătate. Cu cât este mai păcătos cel care se pocăieşte, cu atât mai multă cinste va primi datorită milostivirii lui Dumnezeu.
„Slavă milostivirii Tale, slavă iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni”.
(Arhim. Efrem Filotheitul, “Poveţe părinteşti”, Editura Evanghelismos, 201)
Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi
Intamplare recenta.Cineva a trecut pragul si a fost dus de ingeri la Hristos.Acolo in fata lui era judecata unui suflet care in viata frecventa des Biserica,se spovedea regulat si se impartasea la fel.Acolo acea persoana a auzit de intrebari si raspunsuri in acest fel:”
Stiinta am lasat sa se dezvolte pana intr-acolo ca nu era necesar sa te nevoiesti sa bati zeci de kilometri pt a te informa.Ai avut telemobilul;ai avut calculatorul.Am luminat oameni sa lase in scris acolo lucruri pt care te-ai fi mantuit daca te interesa.Ai avut alternativa ca acele tehnologii sa te ajute cand nu aveai indrumator.Erau la 3 centimetri de tine.Altii din trecutul tau s-ar fi ostenit si ar fi pus bani multi de-o parte sa se educe,sa aiba stiinta pe care ai fi avut-o tu si chiar cu osteneala zero.Oameni din trecut au suferit taieri de maini si de parti ale corpului pentru credinta cea curata si tu ai vazut ca se taie „maini”si”parti”ale corpului marelui adevar si tu ai tacut.Ai zis si altora”lasati-i sa-l macelareasca poate n-o mai ramane nimic din el”.
Oameni neputinciosi,betivi,pacatosi mari cu putina osteneala s-au curatit si sunt acum cu mine in rai.Ar fi dat orice sa traiasca timpul tau,sa se incunostiinteze de adevarul credintei ramas intact si tu ai stat in marea ta uitare.Cati nu si-au riscat sanatatea si viata pt tiparirea cartilor luminatoare de suflet,cati in regimul trecut nu erau bagati la inchisoare pt ca citeau carte luminatoare pt suflet pe calea mantuirii iar tu le-ai avut pe toate pe tava in format electronic?”Spui ca timp nu ai avut?Dar ai avut randuit timp micsorat de lucru la serviciu,nu erai ca muncitorii din fabrici si uzine care lucrau cat era ziua de mare si pentru o paine pt toata familia care se gata in ziua aceea.Unde sa te randuiesc?La Buddha si la Allah in mod la un loc?Nu se poate pentru ca fiecare cu ceata de adepti e repartizata spre pastrare la locuri separate si nu impreuna”.Si a plecat Hristos de acolo,zice omul si au plecat si ingerii iar sufletul a ramas singur prada…In cele din urma ingerii m-au luat si m-au readus in trup si sunt astazi aici printre voi.