Aflandu-ne in post, sa nu uitam de Spovedanie

Celui care se luminează prin Sfântul Botez al Bisericii Ortodoxe i se iartă toate păcatele personale săvârşite până atunci. Chiar prunc fiind, omul are asupra sa păcatul strămoşesc, cel săvârşit de Adam şi de Eva, care se iartă prin Botez. Dumnezeu cunoaşte firea cea înclinată spre păcat a neamului omenesc şi ştie că după Botez ne întinăm cu felurite păcate, de aceea ne-a lăsat nouă, prin Sfânta Biserică, încă o Taină curăţitoare de păcate: Sfânta Spovedanie.Înţeleptul din vechime, Solomon, spunea: ,,Cel care îşi ascunde păcatele lui nu propăşeşte, iar cel care le mărturiseşte şi se lasă de ele va fi miluit’’(Pilde 28, 13). Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan a scris în Întâia sa Epistolă: ,,Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este Credincios şi Drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea’’(I Ioan 1, 8-9).

Sfântul Grigorie Dialogul a fost Episcop la Roma între anii 590-604, atunci când apusenii nu se depărtaseră de Biserica lui Hristos. El relatează despre un oarecare Hrisartios, un om deosebit de bogat. Bogăţia lui sporea continuu, dar şi păcatele lui grele se înmulţeau pe măsura trecerii vremii. Nu s-a spovedit niciodată şi nu se gândea la Dumnezeu. Când se credea mai puternic şi înconjurat de slavă deşartă, a ajuns pe patul morţii. Atunci a văzut duhurile cele întunecate care-l înconjurau pentru a-l duce în împărăţia lor, adică în iad. A început o luptă disperată pentru a li se împotrivi şi cei din jur îl vedeau într-o agitaţie extraordinară, tremurând în şiroaie de sudori. Striga din răsputeri să-l mai îngăduie măcar până dimineaţa, pentru a se pocăi de răutăţile sale. El care a avut înainte ani mulţi în care ar fi putut face mult bine pentru mântuirea sa, se ruga acum pentru încă câteva ceasuri. A chemat pe fiul său Maxim şi l-a rugat să-l ajute cu rugăciunile sale. Totul să a fost zadarnic. În vreme ce striga: ,,Mai lăsaţi-mă măcar până dimineaţă, numai până dimineaţă…’’, sufletul său a ieşit din trup şi a fost dus de diavolii cei neîndurători în adâncurile iadului (După ,,Minunile, mărturie a Dreptei Credinţe’’, Ed. Areopag, Bucureşti, 2011, p. 66).

Această întâmplare este o pildă pentru noi, ca să preţuim timpul pe care ni-l dă Dumnezeu şi să ne pocăim prin Taina Spovedaniei. Iubite cititorule, observă cu atenţie ce se întâmplă atunci când ţi-ai pus în gând să te spovedeşti. Imediat  se ridică piedici şi gânduri străine: întâi să faci ceva care ţi se pare că nu poate fi amânat, şi apoi te vei spovedi; oare chiar iartă Dumnezeu păcatele prin spovedanie?, te vei gândi. Sunt gândurile celui rău, care vrea` să te împiedice să ajungi la duhovnic. Biruieşte-le!

Preot Ioviţa Vasile

Â