Este lucru ştiut că nu-i este nimănui îngăduit să adauge la o lege adoptată de parlament. Cel care ar cuteza să facă acest lucru, ar comite o faptă gravă, căci prin aceasta s-ar substitui legiuitorului.
Cu atât mai gravă este fapta celui care adaugă la Legile cele veşnice ale lui Dumnezeu. Pentru a înţelege acest lucru, mă voi referi la un exemplu binecunoscut din istoria Bisericii lui Hristos.
A spus Mântuitorul nostru Iisus Hristos: ,,Iar când va veni Mângâietorul pe Care Eu Il voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine’’ (Ioan 15, 26). Parte a Bisericii lui Hristos, cea apuseană a comis cu nesăbuinţă marele păcat de a adăuga la legea lui Dumnezeu, la cuvintele Domnului Iisus. Pretextând că luptă împotriva ereticilor, apusenii au ,,completat’’ cuvântul Mântuitorului, spunând că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul! Aşa a apărut erezia numită Filioque, prin care se susţine tocmai purcederea şi de la Fiul a Duhului Sfânt. Teribilă cutezanţă. Această erezie a pătruns şi în Crezul catolic, încât această comunitate mărturiseşte strâmb, până în ziua de azi ,,Care de la Tatăl şi de la Fiul purcede’’, ceea ce stă în vădită contradicţie cu cuvântul Mântuitorului. Consecinţele acestui fapt nesăbuit sunt neînchipuit de mari. Acestei erezii i-au urmat numeroase alte erezii, incât, cu trecerea vremii, catolicii s-au desprins de trupul Bisericii lui Hristos, devenind o comunitate ce boleşte în erezie. În anul 1054, apusenii s-au separat de Biserică prin marea schismă, pe care ei au provocat-o. Ce n-au înţeles niciodată apusenii e faptul că o erezie, în speţă arianismul, nu poate fi combătută cu o altă erezie, precum Filioqe.
Adaosul Filioque poate părea unora unul nesemnificativ. Istoria şi realitatea arată cu pregnanţă repercusiunile dezastruoase a ceea ce înseamnă să te abaţi de la Dreapta Învăţătură a Bisericii. Prin Filioque catolicii au schimbat şi Crezul stabilit de primele două Sinoade Ecumenice. Părinţii Bisericii au statornicit prin Sfintele Canoane că nu-i este nimănui îngăduit să schimbe Crezul sau Simbolul Credinţei.
Zadarnic s-au ridicat anatemele de la 1054, de către Patriarhul de tristă amintire Atenagora şi papa Paul al II-lea, în speranţa unei uniri cu catolicii. Erezia a rămas. Am spus şi cu alte prilejuri: între Biserică şi erezie este o incompatibilitate de neînlăturat. În schimb, erezia face casă bună cu comunitatea catolică mondială.
Preot Ioviţa Vasile