A fi în Biserica lui Hristos este crucial pentru orice făptură care vrea să se mântuiască. Sfântul Apostol Pavel a definit Sfânta Biserică drept ,,stâlp şi temelie adevărului’’ (I Timotei 3, 15). Este de la sine înţeles că în afara adevărului nu poate exista mântuire, pentru că Adevărul este Însuşi Fiul lui Dumnezeu întrupat în istorie. Sfântul Ciprian, episcopul Cartaginei, a scris cuvintele memorabile care străbat istoria: ,,Extra Ecclesiam nulla salus’’, adică ,,în afara Bisericii nu există mântuire’’. Citind aceste cuvinte, ne dăm seama de marele dar pe care l-am primit de la Dumnezeu, acela de a fi născuţi din nou, prin Sfântul Botez, în Una, Sfânta, Soborniceasc şi Apostoleasca Biserică, tezaurul în care se păstrează cu scumpătate comoara de adevăruri mântuitoare cuprinse în Revelaţia Dumnezeiască.
Pentru cei mai puţin familiarizaţi, precizez că atunci când scriem Biserică majusculizat, ne referim la Biserica vie, adică la comunitate, la totalitatea credincioşilor şi păstorilor, iar dacă scriem această vocabulă cu literă mică, definim locaşul liturgic, sfânta biserică în care ne adunăm să săvârşim Sfânta Liturghie, celelalte Sfinte Taine şi slujbe. În biserica de zid poate intra oricine, cu diverse scopuri ori interese. În Biserica lui Hristos intră numai aceia care au primit Sfântul Botez Ortodox şi păstrează Sfânta Credinţă Ortodoxă în sublimul ei Dumnezeiesc.
Poate exista un oarecare episcop, care se înveşmântează cu odăjdiile arhiereşti, săvârşeşte slujbe în biserica de zid, ocupă un scaun episcopal şi exercită toate actele administrative ale episcopiei, şi totuşi este în afara Bisericii lui Hristos, neavând Dreapta Credinţă Ortodoxă.
Un preot căruia i s-a încredinţat o comunitate bisericească spre păstorire este în Biserica lui Hristos numai dacă păstrează Sfânta Credinţă Ortodoxă integral, fără adaosuri, omisiuni ori denaturări.
Vedem un călugăr purtător de veşminte caracteristice, care vieţuieşte în mănăstire, despre care ştim că a depus făgăduinţele monahale, participă la slujbele din biserică şi, aparent, trăieşte o viaţă de privaţiuni. Acestea sunt semne exterioare. Ceea ce-l face cu adevărat călugăr şi mădular al Bisericii lui Hristos, este Dreapta Credinţă Ortodoxă, trăită şi mărturisită.
Aşadar, să nu ne amăgim privind semnele exterioare şi să-i catalogăm pe cei menţionaţi mai sus după aparenţe. Ereticii se exclud din Biserica lui Hristos în momentul cănd au păşit pe tărâmul ereziei, iar actele ulterioare ce le săvârşesc sunt lipsite de valoare. Fie că e vorba Liturghie, de hirotoniri, spovedanie sau orice Sfântă Taină, ori Sfântă Slujbă. Nu uitaţi ce s-a spus în vechime: ce se primeşte de la eretici, cu pretenţie de Sfântă Împărtăşanie, nu este Sfântul Trup şi Scumpul Sânge al Mântuitorului, ci otravă. Fie ca acestea scrise aici să fie imbold pentru noi toţi de a ne întări şi a spori în Sfânta Credinţă Ortodoxă, singura mântuitoare.
Preot Vasile Iovița