Dintr-un excelent documentar al domnului teolog Mihai Silviu Chirilă am aflat lucruri întristătoare despre actuala stare de fapt din schitul nemţean, ctitorit la îndemnul Parintelui Iustin Pârvu. Lucrutile au ajuns în acest stadiu şi, pentru orice cunoscător, ele nu constituie o surpriză. Era de aşteptat să se întâmple aşa. Aş vrea să rememorez câteva fapte care ne vor face sa înţelegem cu mai multă înlesnire de ce Schitul Rădeni a căzut.
- Mare parte din noi am fost prezenţi în 2017 la Beiuş. Atunci am fost confruntaţi cu răbufnirea plină de ură a unui personaj malefic care, din poziţia de lider ce şi-o asuma, a tulburat grav acea întâlnire. Am părăsit locul de întâlnire după prima zi cu, dezamăgire şi întristare, socotind că niciunul din cei prezenţi nu va mai avea vreo legătură cu acesta. M-am înşelat. O seamă dintre noi au continuat să-l urmeze, până când în ianuarie anul acesta s-a produs ruptura între nepomenitori, odată cu întâlnirea de la Roman. Printre ei şi egumenul Pamvo Jugănaru cu obştea.
- Văzând această abatere gravă a celor din gruparea malefică Sava- Efrem, ierarhul pe care-l iubim l-a sunat în trei rânduri pe egumenul Pamvo. Nu i-a răspuns. Era sub demnitatea lui să primească bune sfătuiri de la un om care-i voia binele şi, dacă l-ar fi ascultat, nu se ajungea la căderea schitului.
- A urmat încercarea nereuşită de a se pune sub oblăduirea ierarhului sârb Artemie, căzut în schismă, fapt de care Pamvo Jugănaru s-a disociat. Disensiunile între aceştia erau din ce în ce mei evidente şi, încet-încet, gruparea s-a fărâmiţat, că aşa-i şade bine oricărei schisme.
- Cu puţin timp în urmă, mare parte din vieţuitorii Schitului Rădeni au plecat. Schitul a căzut prin nevrednicia vieţuitorilor săi şi aici l-aş aşeza la loc de frunte pe egumenul Pamvo, care a plecat urechea spre cei despre care s-a convins că sunt vrăjmaşi ai Bisericii, infiltraţi în mişcarea nepomenitorilor tocmai pentru a o distruge din interior. Odată convins de această realitate tristă, era de aşteptat ca Pamvo Jugănaru să revină la bunele rânduieli existente, cu care am pornit la drum. Nu se întâmplă asta, Pamvo continuă să se scalde în ape tulburi şi duce cu sine povara nesăbuinţei de care a dat dovadă când la Roman a afirmat public că e de acord cu tot ce s-a hotărât acolo, adică cu schisma. De semnat, n-a semnat, deoarece a plecat înainte de a se încheia întâlnirea.
- Îmi îngădui să dau un copy-paste, conţinând două fraze pe care le-am scris într-un articol în 29 ianuarie 2018:,,Pentru Părinţii de la Rădeni am un mesaj scurt: dacă vor continua să meargă pe acest drum, mănăstirea lor va cădea în mâinile ereticilor ecumenişti. Să dea Bunul Dumnezeu să mă înşel’’. Din păcate, nu m-am înşelat. Maleficul, mercenarul Sava şi Efrem jubilează. Şi-au îndeplinit misiunea cu brio şi îşi merită cu prisosinţă recompensele. Ceea ce n-au reuşit jandarmii şi vătafii mitropolitani, au făptuit purtătorii de veşminte monahale Pamvo Jugănaru, Spiridon Roşu, Xenofont Horga, Antim Gâdioi, Elefterie Tărcuţă, Ghervasie şi ceilalţi, câţi or mai fi fost pe-acolo. Propun ca toţi aceştia să fie ridicaţi la rangul de arhimandrit.
Nu pot încheia fără a reproduce câteva fragmente din profeţia Sfântului Anatolie de la Optina (1855-1922): ,, ,,În vremea aceea, monahii vor îndura mari strâmtorări din partea ereticilor, iar viaţa monahală va fi luată în batjocură. Obştile monahale vor fi sărăcite, numărul monahilor se va împuţina. Cei rămaşi vor îndura silnicii… Aceşti urâtori ai vieţii monahale, care au numai înfăţişarea credinţei, se vor nevoi să-i atragă pe monahi de partea lor, făgăduindu-le ocrotire şi înlesniri lumeşti, dar ameninţându-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor ameninţări, cei împuţinaţi cu sufletul vor fi foarte umiliţi, chinuiţi de propria neputinţă.
Însă, în acele zile, vai monahilor legaţi de averi şi bogăţii şi care de dragul celor materialnice se învoiesc ca înşişi să se robească ereticilor. Îşi vor adormi conştiinţa spunând: „Vom cruţa mănăstirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociţi şi orbi, ei nici nu gândesc că prin rătăciri (erezii) şi rătăciţi, diavolul va intra în mănăstire şi că apoi nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci’’.
Din Schitul Rădeni ce-a mai rămas? Ce-aţi lăsat în urmă, cinstiţi ieromonahi, care acum v-aţi aciuat care pe unde-aţi putut?
Presbiter Ioviţa Vasile
Ascensiunea si caderea…Radenilor,un subiect amplu si greu,in carui istorie s-au amestecat sperante si deziluzii desarte,inovatii si teorii care au alunecat spre schisma,slava desarta si mandrie, izvoare pline de stricaciune ,care prin invidia vrajmasului omenirii, au erodat temelia zidurilor indragitei Manastiri Radeni.
Multe rugaciuni cu ravna,munca trudnica si nopti nedormite,conferinte teologice care au adunat multime de norod ortodox,venit de la mari departari,insotiti de Preotii lor,uniti in acelasi cuget,pregatiti sa infrunte teroarea declansata de fortele bisericesti ecumeniste sprijinite de cele ale statului.
Vina pentru ruinarea cetatii antiecumeniste o poarta(stie Domnul),Preotii lui Hristos,strans uniti in gruparea
Sava-Staicu-Radeni,slujbasi cu simbrie sau fara,din tara sau din afara ei,care fiecare in parte si-au adus cu zel contributia, atacand pe semnatarii Rezolutiei din ianuarie si pe sustinatorii lor ,care ridicau vocea impotriva ecumenismului,denuntand pericolul schismei spre care se indreptau cei mentionati.
Modul in care au incercat sa ofenseze personalitati de seama ale Ortodoxiei mondiale(Vladica Longhin si Parintele Profesor Thedoros Zisis),incercand sa intineze memoria Cuviosului Parinte Justin Parvu a fost o lovitura neonesta si „necinstita sufleteste”,pe care multi dintre noi o resimt inca.
Cum a acceptat obstea M.Petru-Voda,asemenea ofense?
Asa cum accepta si in prezent gestul de tradare a Ortodoxiei al Mitropolitului Teofan.
Frica,neputinta,slabiciune,varsta inaintata,boli,ascultare oarba, pana unde,ma intreb?
Pana la …”potirul comun”?
Invartosarea inimii si intunecarea mintii ii vor conduce acolo ,unde nici nu gandesc.In van fi-vor oare toate rugaciunile si jertfa?
S-a lasat tacerea odata cu atingerea telului scontat,iar atacurile concertate ale fortelor ecumeniste s-au risipit ca fumul.
Intrucat numarul celor care s-au indreptat spre schisma,sau au parasit miscarea antiecumenista revenind dezamagiti la fostii lor duhovnici(sunt cazuri concrete) nu a fost cel scontat,aceasta nu a putut fi data ca exemplu negativ pe prima pagina a organului de agitatie si propaganda al Patriarhiei,Lumina.
Caderea …Radeniului ,este un incident inerent luptei pentru Ortodoxie,chiar daca mijloacele folosite de adversarii nostri (cei din interior cat si cei din exterior),deveniti peste noapte prieteni in ascuns,au fost lipsite de temei patristic si telogic,fara dreapta cugetare,dar al Duhului Sfant si dragoste fata de aproapele.dovedind slabiciuni duhovnicesti de neconceput.
In ultima vreme,prin gesturile facute de Patriarh si supusii sai sinodali,caracteristice unui comportament oportunist predominat de falsitate interioara,fara Mila si Barbatie,exista riscul sa pierdem comuniunea cu celelate Biserici Ortodoxe si sa devenim Biserica cazuta din har.
„*Aceia care nu primesc intregul adevar dumnezeiesc, ci doar o parte din el, si care-l amesteca cu minciuna, nu apartin turmei lui Hristos. Tot astfel, si aceia care in aparenta sunt in staul, dar launtric se rup de El, de dogmele si canoanele Lui, nu sunt madulare ale Lui.[…]
Duhul umanist inselator al timpurilor noastre schimba duhul clasic evanghelic si aseaza pecetea sa de gandire chiar si asupra crestinilor ortodocsi invatati. Acest duh umanist inselator este intru totul limpede impotriva Sinoadelor Ecumenice si atrage pe multi catre incalcarea Adevarului (vezi I Tesal. 2, 3). El ii indeamna catre neascultarea de Maica Biserica.[…]Multe minti sunt astazi intr-atat de confuze, ca se afunda in ratacirea diavoleasca ce socoteste credinciosia catre sfanta Ortodoxie ca obscurantism si ingustime a mintii, iar partasia in rugaciune si la Sfintele Taine cu ereticii, cat si tradarea vadita ori ascunsa a dogmelor si a canoanelor ca fiind cuprindere si deschidere fata de lume.[…]
Abaterea de la Sfanta Ortodoxie este, prin urmare, o nenorocire in mod hotarat. Iar a ramane in Adevar in ciuda smintelilor de astazi este o temelie a nadejdii ca Dumnezeu ne va milui. Sfantul Marcu al Efesului, marele luptator pentru Ortodoxie impotriva romano-catolicismului (1444), scrie astfel despre credinta noastra ortodoxa: „Cu ea noi nadajduim sa stam inaintea lui Dumnezeu si sa primim iertare pentru pacatele noastre. Iar fara ea, nu stim daca vreo dreptate ne va slobozi de vesnicele munci!” [..]
Cum citim in invataturile pretioase ca aurul ale unui pustnic anonim din secolul al XV-lea:
„**Inima ta e mica. Nu primi nimic de prisos. Lasa loc in inima ta numai pentru Dumnezeu si pentru dragostea ta pentru El [..]Daca continui lupta si nu lasi jos armele si nu parasesti campul de lupta, ci, mai degraba, nu bagi in seama infrangerile de dinainte, daca tii cu tarie scutul credintei si tii pe cap coiful mantuirii si nu lasi sa-si scape sabia duhului, adica sabia cuvantului lui Dumnezeu (cf. Ef. 6: 16-17), atunci vei castiga biruinta, si premiul va fi al tau. Este Cineva care va lupta alaturi de tine, si, daca chiar vrei sa stii, El deja l-a biruit pe vrajmas, care [vrajmas] este si vrajmasul tau.
Dumnezeu Insusi este cu tine; El este Compatriotul tau, Aparatorul tau, al tau cu totul.”
*“UNICA OSANDIRE INGADUITA” din: Arhimandrit Serafim Alexiev, “Vederea pacatelor noastre. Talcuire la rugaciunea Sfantului Efrem Sirul“, Editura Sophia, Bucuresti, 2008
**“Cugetarile unei inimi smerite“, Editura Egumenita
Pigmeii privesc la statura morala a Parintelui Iustin si striga in gura mare: e eretic! Noi suntem niste uriasi, uitati-va la noi, plesnim de inteligenta. Sarmane nimicuri. Va hraniti din ura si minciuna, pentru care veti raspunde in fata Dreptului Judecator. Nimeni nu va poate face raul pe care vi-l faceti singuri.
Sava lavriotul sa lase preotii , calugarii si credinciosii romani , in pace si sa faca conferinte in Grecia si muntele Athos !
Sava zis L>avriotul. e asimil.at, din punct de vedere invatatoresc cu orice mirean. N-are nicio indreptatire in pl.us de a predica. Nu-si respecta statutul de cal.ugar E un mercenar trimis sa semene erezia. Raspandeste erezia in BOR. Asta inseamna ca l.a Duminica Ortodoxiei va avea parte de ce merita: va fi pomenit in randul. ereticilor asupra carora se va rosti anatema. Doamne ajuta.