Cerul și Pământul se pregătesc să întâmpine cum se cuvine marea sărbătoare a Nașterii Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Îngerii înalță rugăciuni pentru încă un început bun al pocăinței noastre.
Iarba se apleacă smerită sub coronița argintie de brumă ori de zăpadă având o nădejde bună că va înverzi la primăvară, la porunca lui Dumnezeu. După ce a împrăștiat aproape toate frunzele din copaci, vântul se mulțumește să poarte norii de ici colo, așteptând și el smerit o nouă poruncă de la Dumnezeu. Vrăbiuțele cântă mai puțin, mănâncă mai puțin, dar zboară mai sus prin copacii înalți, pentru a fi cât mai aproape de cer. Gerul pictează pe geamurile caselor ceva tainic.
Cerul și Pământul se pregătesc să reconstituie o atmosferă de așteptare, ca în vremea Nașterii lui Hristos.
Dumnezeu să ne ajute să-L ajutăm pe Hristos să Se nască în peștera din inima fiecăruia dintre noi! Să se umple de prezența Sa toți oamenii pentru ca Binele să învingă pentru totdeauna! Amin.
Sora Pelaghia