Felicia Captaru: Minți! Minți! Minți! Tot ce spune gura ta, de spurcăciune, minciună este!
În anul 2003, trioul iudaic Iliescu, Roman, Brucan, secondați de alți ovrei strecurați în structurile puterii, își consolidaseră pozițiile dominante, pe care le dobândiseră prin lovitura de stat din 1989. Puterea lor avea la bază 1400 de români sacrificați în zisa revoluție. Atunci a venit în România marele esacroc de anvergură mondială Elie Wiesel, împopoțonat și cu un premiu Nobel pentru pace. Mandatul precis al acestuia era să declanșeze valuri de propagandă care să culpabilizeze Poporul Român pentru un holocaust pe care nu l-a comis niciodată. Acesta a fost menit să acopere și să facă uitat genocidul evreilor împotriva Românilor, comis datorită comunismului pe are aceștia l-au instaurat în România. În parte au reușit. Însă Dumnezeu nu lasă adevărul să moară, doar să fie înăbușit o vreme.
Șarlatanul a fost bine primit pe Pământ Românesc de triumviratul iudaic care ne-a subjugat Țara și i-a imprimat turnura dorită de ei. S-a dispus constituirea unei comiții internaționale pentru a studia ceva inexistent în istoria Românilor: holocaustul. N-a existat, dar a fost inventat de acești impostori, în număr de 33, condus de șarlatanul Elie Wiesel. Finanțarea din banii Românilor a fost generoasă, așa încât comitia s-a întrunit în trei rânduri la Washington, Ierusalim și București.
Ce ironie! Un stat finanțează o comiție care să-l culpabilizeze nemeritat, culpă ce s-a extins apoi asupra tuturor Românilor. Numai că acest stat se găsea în mâna iudeilor din 1989.
Comiția era alcătuită majoritar din evrei. Asta ne arată lecturarea ei. Că mai există câteva nume românești, n-are nicio relevanță. Cunoaștem ipocrizia evreilor de a se ascunde sub nume românești.
Raportul Elie Wiesel (formal: Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România) este un document public elaborat de o comisie internațională, pe baza căruia România a recunoscut oficial participarea sa la Holocaust. Așa ne spun evreii acum. Mint. Nu! Statul Român n-a recunoscut niciodată participarea Românilor la holocaust. Au recunoscut-o evreii cocoțați pe treptele puterii Și nu vom recunoaște niciodată ceea ce n-am comis, ca Popor. Raportul este o făcătură jidănească, iar faptul că Elie Wiesel a fost dovedit ca un mare șarlatan, desființează raportul său și al escrocilor care l-au secondat și restabilește adevărul, adică inexistența holocaustului în România.
Datoria noastră este de a nu uita genocidul evreilor asupra Românilor din perioada comunismului sălbatic. Avem toate dovezile necesare. Ei n-au decât avalanșe de minciuni pe care le slobod pe toate canalele, prin toate canaliile aservite lor.
Raportul Elie Wiesel
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Raportul Elie Wiesel (formal: Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România) este un document public elaborat de o comisie internațională, pe baza căruia România a recunoscut oficial participarea sa la Holocaust. Comisia a fost condusă de Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (președinte), secundat de Tuvia Friling, Mihail E. Ionescu și Radu Ioanid (vicepreședinți).
Comisia
Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România a fost înființată de către Ion Iliescu, președintele României, la 22 octombrie 2003. Bugetul comisiei a fost aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 227 din 20 februarie 2004, iar componența prin Hotărârea de Guvern nr. 672 din 5 mai 2004.
Comisia s-a întâlnit de trei ori: la 16-22 mai 2004 (în Washington), la 6-9 septembrie 2004 (în Ierusalim) și la 8-13 noiembrie 2004 (în București). Raportul final i-a fost înaintat lui Ion Iliescu la 11 noiembrie 2004.
Membri
• Ioan Scurtu (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București) – secretar al comisiei
• Viorel Achim (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București
• Jean Ancel (Institutul Yad Vashem, Ierusalim)
• Colette Avital (membru al Parlamentului Israelian)
• Andrew Baker (Comitetul Evreiesc American)
• Lya Benjamin (Centrul pentru Studiul Istoriei Evreiești din București)
• Liviu Beris (Asociația Supraviețuitorilor Holocaustului din România)
• Randolph Braham (Universitatea din New York)
• Irina Cajal Marin (Federația Comunităților Evreiești din România)
• Adrian Cioflâncă (Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași)
• Ioan Ciupercă (Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași)
• Alexandru Elias (Federația Comunităților Evreiești din România)
• Alexandru Florian (Universitatea „Dimitrie Cantemir” din București)
• Mihai Dinu Gheorghiu (Centrul de Sociologie Europeană din Paris)
• Hildrun Glass (Universitatea „Ludwig Maximillian” din München)
• Menachem Hacohen (Marele Rabin al României)
• Vasile Ionescu (Centrul Romilor „Aven Amentza”)
• Corneliu Mihai Lungu (Arhivele Naționale Istorice Centrale din București)
• Daniel S. Mariaschin (B’nai B’rith International)
• Victor Opaschi (consilier prezidențial)
• Andrei Pippidi (Universitatea din București)
• Meir Rosenne (ambasadorul Israelului)
• Liviu Rotman (Universitatea Tel Aviv)
• Michael Shafir (Radio Europa Liberă .Radio Libertatea)
• Paul Shapiro (Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA)
• William Totok (Institutul de Istorie, Germania)
• Raphael Vago (Universitatea Tel Aviv)
• George Voicu (Școala Națională de Științe Politice și Administrative)
• Leon Volovici (Universitatea Ebraică din Ierusalim)
Preluare de pe Wilkipedia