Asasinul lui Nicolae Ceaușescu a plecat și el spre cele 20 de vămi cu sufletul zdrențuit de istorie

Ion Iliescu nu ajungea mare activist comunist fără intervenția directă a lui Nicolae Ceaușescu. Ministrul Ștefan Andrei mi-a povestit că impunerea lui Iliescu la conducerea Uniunii Tineretului Comunist este tot opera lui Ceaușescu.
„Eram în față la Sala Palatului și așteptam să înceapă congresul CC al UTC. Apare Ceaușescu în uniformă de general și ne spune că trebuie să-l votăm pe Ion Iliescu. Tovarășu Ceaușescu, nu se poate!, i-am zis. Ion Iliescu este la Moscova și statutul nu ne permite să-l alegem în lipsă. Nimic nu-l recomandă pentru această funcție. Uitați, de aceeași părere este și tovarășu Cornel Burtică, și tovarășu Virgil Trofin…” „Trebuie să-l votați pe Ion Iliescu!”, a repetat Ceaușescu foarte supărat. În acel moment, a apărut mașina din care a coborât Gheorghe Gheorghiu-Dej. Era urmat de un singur om. În acel moment, Ceaușescu a început să aplaude și să strige cât ce putea: „Gheorghiu-Dej! Gheorghiu-Dej! Gheorghiu-Dej!” Am început să aplaudăm toți. Dej s-a uitat la noi și a dus degetul arătător spre obraz. Nu suporta cultul personalității.”
Prin 1992, am fost cu un prieten acasă la Ioan Ceaușescu.
„Cum era tratat Ion Iliescu în familia prezidențială?”, l-am întrebat eu. „Frate-meu și cu ea îmi ziceau mie Nelu și lui Iliescu îi ziceau Ionele. Ca să ne deosebească.”
Copilul orfan în pantaloni scurți fusese adoptat de familia Ceaușescu. De fapt, Nicolae Ceaușescu și-a cultivat atent viitorii călăi: Ion Iliescu era ca fiul lui, Silviu Brucan a primit diploma de bacalaureat și diploma de licență într-o noapte ca să fie trimis ambasador la Washington, tot la ordinul lui Ceaușescu. Același Ceaușescu l-a iertat pe generalul Nicolae Militaru, deși fusese demascat ca agent KGB. Ei l-au dus la zidul de la Târgoviște. (plus Victor Stănculescu – n.n.)
Sufletul trebuie să treacă prin 20 de vămi și îngerii îi arată păcatele. A douăzecea vamă, și ultima, este cea a nemilostivirii, a urii, a cruzimii. Chiar dacă pretindea că nu este ranchiunos, Ion Iliescu a fost un individ de o cruzime asiatică. Dovadă este inventarea teroriștilor lui Ceaușescu, fapt dovedit astăzi cu probe clare. Trecerea vămilor are loc în a treia zi după moarte. Ca să le străbată, sufletul are nevoie de toiagul din ceară, care are lungimea mortului. Cu siguranță, dreptcredincioșii de la PSD au împletit un asemenea toiag…
S-a născut la 3 martie 1930, la Oltenița. Tatăl lui Ion Iliescu era Alexandru Iliescu, fiul unui evreu. Alexandru Iliescu s-a căsătorit cu Maria Dumitru Toma, o țigancă din Bulgaria, care l-a abandonat pe Ion Iliescu. În acel moment intervine Nicolae Ceaușescu și îl ia în familie pe Ionel.
Leana Ceaușescu mergea cu micul Ionel la pușcărie ca să-l vadă pe Alexandru Iliescu. Iată ce spunea Ion Iliescu pe 22 decembrie 1989 despre soții Ceaușescu: „S-au autointitulat comuniști, nu au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului științific. Au întinat numai numele Partidului Comunist Român, au întinat numai memoria celor care și-au dat viața pentru cauza socialismului în această țară.”
Lupta pentru putere nu cunoaște milă…
Iată care au fost „meritele” lui Ion Iliescu:
– A inventat teroriști și legionari care au omorât oameni în decembrie 1989 și după 1990; o minciună sfruntată, care a justificat masacrul; el a întemeiat astfel „democrația originală” pe minciună și sânge, la fel și „capitalizmul de cumetrie”; el a coordonat lovitura de stat, pe care a declarat-o „revoluție”; el a urcat pe treptele gloriei cu staliniștii Silviu Brucan, Sașa Bîrlădeanu, Nicolae Militaru…;
– A subminat economia națională, adică principala acuză pe care i-a adus-o lui Nicolae Ceaușescu; din cauza lui și a urmașilor lui, milioane de români au plecat în bejenie unde au văzut cu ochii, au fost distruse milioane de familii;
– A semnat ultimul tratat cu Uniunea Sovietică din istorie, „ca să nu ne-o ia înainte Ungaria”; a semnat al doilea tratat cu Federația Rusă, eludând problema tezaurului nostrum de la Moscova;
– L-a pus pe fugă pe regele Mihai în 1990 („un boșorog bătrân”), pentru ca după 2000 că-l folosească pe același rege ca mascotă a regimului său pentru relațiile cu țările occidentale;
– Când a văzut că Uniunea Sovietică se dezmembrează, a sărit în barca celor care militau pentru aderarea la NATO și la Uniunea Europeană; oportunismul l-a salvat din nou: „Sunt un Pește care mănâncă pești”…; așa se explică și „consenzul de la Snagov” cu privire la aderarea la UE și la NATO;
Iată câteva motive pentru care consider că este contra firii doliul național pentru Ion Iliescu. Este cel puțin indecent din perspectivă umană, nu doar din punct de vedere religios, dacă ne gândim că mii de români și-au pierdut viața sau au fost mutilați pentru totdeauna. Evident, dacă respectăm suferința urmașilor lor.
Era suficientă îngropăciunea cu onoruri militare și atât…
I-am rugat pe mulți colegi care îl cultivau pe „Bătrânul edec” (apud Traian Băsescu) să-i pună o întrebare dezarmant de normală lui Ion Iliescu: „L-ați visat vreodată pe Nicolae Ceaușescu?”. Se uitau la mine ca la altă lighioană. Nu am reușit să ajung în preajma lui…
Marele regizor al masacrului s-a scos. Nu-l mai judecă nimeni.
Eu nu cred că Ion Iliescu merge direct la „tătâne-su”, cum zice cronicarul Radu Popescu. În ce mă privește, mi-aș fi dorit să mor odată cu Ion Iliescu, dar cu o condiție: să văd ce față face Sfântul Petru când i-l prezintă lui Dumnezeu care le știe pe toate și le iartă pe toate…
Viorel Patrichi