În timp ce un număr de națiuni s-au grăbit frenetic spre un obiectiv similar de reducere a amprentei de carbon, psihologul clinician de renume și eminamente respectat scriitor Dr. Jordan Peterson a avertizat că această conferință climatica este o creație de „netezire” a narcisiștilor moralizatori. Potrivit lui Peterson, măsurile cerute vor duce la sărăcie climatică pentru mase, care nu își vor mai putea permite să-și încălzească casele. Potrivit psihologului, cei care fac presiuni pentru acțiuni „favorabile climei” sunt indiferenți față de prețul greu pe care îl vor suporta ceilalti pentru a le satisface cerințele. Afirmând că „utopicii care semnalează virtutea” susțin că distrugem planeta cu energie ieftină, Peterson a întrebat dacă sunt cu adevărat dedicați ideilor pe care le promovează sau dacă această afirmație este, în schimb, un fel de răzbunare pentru capitalism.
Reprezentarea de către Peterson a acestui „serviciu orb pentru planetă” ca un nou tip de religie este o ironie, dar și un pericol; „woke” sunt bine-cunoscuti pentru disprețul lor și batjocura tuturor lucrurilor religioase, dar ei știu, de asemenea, că „oamenii și instituțiile de credință” trebuie să se implice pentru ei pentru a-si atinge obiectivele lor. Această strategie funcționează, deoarece promovează unitatea printr-o viziune singulară și o acțiune intenționată.
Aproape că sună ca gândirea din spatele Turnului Babel, când oamenii au căutat să-si „faca un nume faimos, inainte de a fi împrăștiati pe fața întregului pământ”. „Haidem să ne facem un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă“ (Facere 11, 4).
Religiile lumii ar putea fi prevenite să nu țină seama de chemarea unității spre țeluri inutile, de auto-servire, de care vor beneficia doar puțini elitisti, selectați, dar care, în cele din urmă, vor arunca omenirea într-un abis de groază. Babel este simbolul demonicului, iar regele Babilonului, numit „Lucifer“ (luceafăr, „stea strălucitoare“ în Biblia sinodală) şi „fecior al dimineţii“ (14, 12), se pogoară în iad (şeol), „în cele mai de jos ale adâncului“ (14, 15) pentru că a cugetat în sine: „Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi“ (14, 13-14). Sfinţii Părinţi îl identifică pe regele Babilonului care dorea să uzurpe tronul lui Dumnezeu cu diavolul (cf. Sf. Vasile cel Mare, Comentariu la cartea profetului Isaia, 88).
Sfantul Vasile cel Mare interpretează in manieră simbolică:
„Observă că Psalmul nu îl fericeşte pe cel care îl ucide oricum pe copilul babilonian, ci vrea mai întâi ca pruncii lor nou-născuţi să fie nimiciţi, nelăsându-i să ajungă să crească, pentru ca să nu sporească mai mult în răutate. Iar în al doilea rând că nu în orice fel sunt ucişi. Căci îl fericeşte pe cel care învinge şi întrece cu înţelepciunea sa naşterea de prunci a minţii amestecate, care se cheamă Babilon (amestecare), iar apoi îi izbeşte de stâncă.
Iar Stânca, şi în acest (pasaj), este Hristos. Cel care loveşte învăţăturile rele de cuvântul adevărului, acela este cel care zdrobeşte pruncii babilonieni de piatră.
De aceea, dacă pruncii Babilonului sunt învăţăturile non-ortodocşilor, care tulbură sufletul celui care (le) primeşte, copilul babilonian prins (trebuie) să fie (foarte) bine zdrobit de stâncă.“
(Comentariu la Isaia, 272).
Etimologie: „confuzie“ (în Septuaginta synchysis, în ebraică Babel) limbii (glossa) din Facere 11, 7, 9.
Felix