În fiecare clipă gândurile noastre zboară pline de dragoste şi nădejde, spre Măicuţa Domnului nostru, Prea Sfânta Maică şi Pururea Fecioara Maria, căreia îi mulţumim pentru toate cele primite prin mila sa nesfârşită, care se revarsă peste toţi oamenii aflaţi în necazuri, şi grele pătimiri, care o preacinstesc, pe cea atât de apropiată, dar mai presus de minte şi cuvânt.
*„Câtă slavă şi cinste nu are ea acolo sus, iar noi păcătoşii pe pământ ne lenevim s-o chemăm în ajutor, pentru că nu ştim câtă durere o să aibă sufletul nostru în ceasul morţii. De aceea, fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt creştinii aceia din casa cărora nu lipseşte icoana Maicii Domnului şi au candelă la icoana ei, şi citesc în fiecare zi măcar un acatist sau un paraclis al Maicii Domnului. Căci printr-însa s-a înnoit neamul omenesc şi ea este Împărăteasa tuturor îngerilor şi a tuturor Sfinţilor şi Maica noastră, a tuturor popoarelor pământului şi a tot sufletul necăjit şi întristat care o cheamă în ajutor”.
**„ Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea!
Preasfântă Maică a lui Hristos, Preacurată, Preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile! El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă, duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Preaslăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit.
O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului. Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forțe diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-l eliberezi din legăturile iadului. Slobozeşte-mă şi pe mine! Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul. Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii! Amin.”
Iată trei rugăciuni scurte pentru orice moment al zilei, pe care putem să le rostim aprinzând candela sau o lumânare lângă Icoana Fecioarei Preacurate.
,,Apărătoare Doamnă, mulţumiri pentru biruinţă, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm ţie: ”Bucură-te Mireasă, Pururea Fecioară!“ Amin!
,,Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc’’. Amin!
,,Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”. Amin! (Sf.Chiril al Alexandriei). Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
*Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 151
**Sfântul Nicolae Velimirovici
Texte selectate şi editate de Dr. Gabriela Naghi
Nu acceptati vaccinarea.Nu primiti:alimente,vaccinuri,medicamente si apa venite din SUA si NATO.Sunt l e t a l e.Sunt letale.
Ascultati:el o sa termine razboiul pt.binele umanitatii.Ascultati oamenii care vor binele .Robert F.Kenedy:
https://saccsiv.wordpress.com/2020/11/26/de-ce-trebuie-evitat-acest-vaccin-anticovid-mesajul-lui-robert-f-kennedy-jr/;
Vedeti ce spune medicul Mircea Frentiu:
https://saccsiv.wordpress.com/2020/11/26/video-medicul-mircea-frentiu-este-un-vaccin-nou-cu-arn-care-actioneaza-din-pacate-asupra-codului-genetic-contine-o-cultura-celulara-luata-din-tesutul-pulmonar-de-la-fetusi-masculini-a/.
Va dau un videoclip cu pelerinaj la catolici in Franta sa vedeti daca acolo e vreun militian:
https://youtu.be/Z5cBrOvMZq8.Treziti va ca la catolici nu exista esa ceva.
Mai iubitilor.Treziti va dragilor o data .Totul e lucratura papei.Totul e lucratura papei.Cruciada papala cu NATO al ei impotriva tarilor ortodoxe pentru cucerire cu japca a inceput.A inceput,fratilor,cu coverigul.Coverigul e treaba militara,ca sa stiti si asta.E razboi biometric.Vreti sa o vedeti in fapt ca sa va lamuriti cum stau lucrurile?O sa vedeti si jafurile.Doar slugile papei din parlament au dat legea care permite armatei(dar nu au specificat in lege ce armata va face,insa cu siguranta face referire la armatele SUA SI NATO) sa ia tot,tot din case.
Cununa tuturor frumuseților
Sfântul Grigorie Palama
Iar dacă e cinstită moartea cuvioșilor și pomenirea dreptului e cu laudă, cu cât mai mult a Sfintei Sfinților, a Maicii Domnului, prin care vine toată sfințirea Sfinților?
Nu era trebuință ca și ea să zăbovească puțin în pământ, ca Fiul ei și Dumnezeu. De aceea îndată a fost înălțată din mormânt la cer, de unde iarăși trimite până la pământ atotluminoasele și atotdumnezeieștile raze și haruri, iluminând de acolo tot destinul celor pământești.
Căci vrând Dumnezeu să alcătuiască o imagine a întregului bine și să înfățișeze atât îngerilor cât și credincioșilor imaginea Sa în chip curat, a făcut-o pe aceasta cu adevărat atotfrumoasă, concentrând toate cele cu care a împodobit toate, alcătuind un univers comun al bunătăților văzute și nevăzute, mai bine zis arătând-o pe ea ca pe amestecul comun al tuturor frumuseților dumnezeiești, îngerești și omenești și ca pe frumusețea superioară ce împodobește amândouă lumile și unește cele de jos cu cele de sus.
Sfântul Grigorie Palama, Omilie la Adormirea Maicii Domnului
Ioan Sf Cosma Etolul: pe papa sa il blestemati deoarece este capul tuturor nenorocirilor
RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA
„Fecioară Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, primeşte această mărturisire a greşelilor mele celor multe şi grele şi o du Fiului tău şi Dumnezeu, rugându-te Lui, ca să fie milostiv mie, păcătosului.
Că de mulţimea fărădelegilor mele sunt oprit a căuta spre Dânsul pentru ca să cer iertare. Pentru aceasta, pe tine te rog să fii pentru mine înainte solitoare şi mijlocitoare. Că multe şi mari daruri dobândind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, dar uitându-le pe toate, nemulţumitor m-am arătat eu, care am trăit ca dobitoacele şi m-am asemănat lor.
Căci sunt sărac de fapte bune, dar bogat de păcate, plin de ruşine şi osândit de Dumnezeu, făcându-mă de plângere îngerilor, de râs şi de bucurie diavolilor şi urâciune oamenilor, din pricina păcatelor mele. Multe şi mari sunt păcatele mele, dar la ajutorul tău alerg, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, eu cel ce în dezmierdări am cheltuit bogăţia mea sufletească, cel ce sunt slugă lacomă, vas al gândurilor celor rele şi deşarte, vistieria celor necurate şi spurcate şi lipsit de toată fapta cea bună.
Miluieşte-mă pe mine cel smerit, milostiveşte-te spre mine cel neputincios. Multă îndrăzneală ai la cel ce S-a născut din tine şi nimeni nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu; că toate le poţi, ca ceea ce eşti mai presus de toate zidirile, că din toate câte voieşti nimic nu este ţie cu neputinţă. Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele şi nu te întoarce de la suspinul meu; nu lepăda durerea inimii mele, şi nu ruşina nădejdea mea cea către tine; ci, cu rugăciunile tale cele de Maică, roagă-te Fiului tău pentru iertarea păcatelor mele. Învredniceşte-mă pe mine ticălosul şi nevrednicul robul tău, ca să-mi iau frumuseţea cea din început. Ajută-mă ca să mă izbăvesc de patimi şi de păcate şi să mă îmbrac cu dreptate şi cu fapte bune; să mă izbăvesc de spurcatele pofte trupeşti şi să mă îmbrac în sfinţenia curăţiei celei sufleteşti, să mor lumii şi să viez faptei cele bune.
Călătorind eu, fii cu mine; pe marea vieţii acesteia înotând, ajută-mă; când priveghez, mă întăreşte, când sunt în necaz, mă mângâie; când sunt împuţinat în credinţă, mă îmbărbătează, când sunt bolnav, vindecare îmi dăruieşte; când sunt nedreptăţit, mă izbăveşte; când sunt în primejdie de moarte, degrabă apucând, mă scoate, şi vrăjmaşilor mei celor văzuţi şi nevăzuţi în toată vremea înfricoşat mă arată, ca să cunoască toţi, care cu nedreptate mă necăjesc, că eu sunt robul tău. Aşa, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ascultă smerita mea rugăciune şi nu mă ruşina în nădejdea mea cea către tine, ceea ce eşti după Dumnezeu, nădejdea tuturor creştinilor.
Trufia şi mândria cea deşartă din mintea mea o şterge. Nălucirile cele de noapte ale duhurilor celor viclene şi bântuielile cele de ziuă ale gândurilor celor necurate, din mintea mea le împuţinează şi mă ajută ca fără împiedicare să merg pe calea cea fericită şi poruncită de Dumnezeu. Dă-mi vreme de pocăinţă, şi de moartea cea de năprasnă mă izbăveşte, iar la sfârşitul vieţii mele, fii lângă mine, uşurând durerea cea nesuferită. Atunci să mă uşurezi de strâmtoarea cea cumplită şi să mă izbăveşti de chipul cel înfricoşat al diavolului şi de cercetarea cea amară pentru toate, a vameşilor celor din văzduh, a stăpânitorilor întunericului, şi zapisele păcatelor mele cele multe să le rupi cu dumnezeiasca ta putere. Cu Dumnezeu mă împrieteneşte şi stării Lui de-a dreapta celei fericite la judecată mă arată şi bunătăţile cele veşnice a le moşteni mă învredniceşte.
Această rugăciune aduc ţie, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor întunecaţi, mângâierea sufletului meu, folositoarea şi nădejdea mea cea după Dumnezeu, pe care cu blândeţe primind-o, curăţeşte-mă de toată întinăciunea trupească şi sufletească şi mă învredniceşte în veacul de acum fără de osândă să mă împărtăşesc cu preasfântul şi prea curatul Trup şi Sânge al Fiului şi Dumnezeului tău, iar în veacul ce va să fie, cu cina cea cerească a desfătării raiului mă veseleşte. Ca, acele bunătăţi dobândindu-le eu nevrednicul, să slăvesc în vecii vecilor preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Fiului şi Dumnezeului tău, Cel ce primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc din tot sufletul, pentru tine, ceea ce te-ai făcut mijlocitoare şi chezăşie tuturor păcătoşilor care aleargă către tine cu credinţă. Că prin tine, prealăudată şi preabună Stăpână, se mântuieşte tot neamul creştinesc, care laudă şi preamăreşte pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea Preasfântă şi de o fiinţă, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
(din Carte de rugăciuni pentru toate zilele, trebuitoare fiecărui creştin, dată în tipar de Monahul Gamaliil Păvăloiu din Sfânta Mănăstire Neamţ, Tipografia Mănăstirii Neamţ, 1942 – retipărită pentru a 3-a oară de Editura Bizantină, Bucureşti, 2005)
Gânduri duhovniceşti despre Maica Domnului
Cine L-ar putea iubi pe Acesta [Dumnezeu] mai mult decât Mama Lui, care L-a născut nu numai ca Unul-Născut, dar L-a născut singură fără însoţire cu cineva, ca astfel afecţiunea ei să fie dublă, neîmpărtăşită cu un părtaş? Şi cine ar putea fi iubit mai mult decât mama Lui de Unul-Născut Care a ieşit numai din Ea în chip negrăit în veacurile de pe urmă, aşa cum a ieşit înainte de veacuri numai din Tatăl?
Ea [Maica Domnului] este şi cauză a celor dinaintea ei, şi patroană a celor de după ea, şi procurătoare a celor veşnice. Ea este tema profeţilor, obârşia apostolilor, temelia martirilor, postamentul dascălilor. Ea este slava celor de pe pământ, desfătarea celor din cer, podoaba întregi creaţii. Ea este început, izvor şi rădăcină a bunătăţilor negrăite. Ea este pisc şi desăvârşire a tot ce-i sfânt.
-Sfântul Grigorie Palama
Strămoşul Iacov a văzut în vechime în vis o scară sprijinită pe pământ, al cărei vârf ajungea la ceruri şi care o pre-închipuia pe cea prin care S-a pogorât pe pământ Fiul lui Dumnezeu. Regele David, Psalmistul, o cântă ca pe o Regină aşezată de-a dreapta Regelui, îmbrăcată în veşminte de aur şi împodobită, a cărei întreagă slavă se află înlăuntrul ei. Iar înţeleptul Solomon vorbeşte despre ea în Cartea Pildelor ca despre Casa înţelepciunii: înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi (Pilde 9, 1). Iar casa în care S-a sălăşluit Preaveşnica înţelepciune la întrupare este tocmai Preacurata Fecioară Maria.
– Sfântul Ioan Maximovici-Cuvânt la Naşterea Maicii Domnului
Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele – una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naştere, în naştere şi după naştere .
– Sfântul Nicolae Velimirovici
În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei și a bătut și bate ea însăși la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiție, ci de iubire între Dumnezeu și oameni .
– Părintele Dumitru Stăniloae
Ştiţi voi cine-i Maica Domnului? Ea este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul, uşa luminii, că lumina cea neapropiată gânditoare prin ea a venit în lume. Ea este uşa vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat în lume. Ea este poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Prorocul Iezechiel.
– Părintele Ilie Cleopa
Panagia Melikiotissa – Icoana Maicii Domnului împușcată cu 55 de gloanțe
După aproape 76 de ani, locuitorii din Meliki, județul Imatia, Grecia, retrăiesc minunea. Minunea Icoanei Maicii Domnului, care a salvat satul și sute de săteni de moarte în perioada războiului civil. Icoana Maicii Domnului Melikiotissa, care a fost „ascunsă” vreme de mai mult de 50 de ani, „s-a arătat” din nou. De această dată în mâinile noului paroh al Bisericii Sfânta Parascheva, Preotul Gheorghie. Locuitorii din regiune consideră apariția ei ca un semn de la Dumnezeu că nu i-a părăsit. Așa cum se spune, icoana este până astăzi făcătoare de minuni. Folcloristul și jurnalistul Gheorghie Melikis a menționat evenimentul istoric și l-a inclus în cercetarea sa ca o împrejurare neuitată, pe care nimeni dintre cei care au trăit-o, nu au uitat-o vreodată.
Minunea
Înfățișarea mai puțin întâlnită a Maicii Domnului, care atrage ca un magnet pe cel care o vede pentru prima dată, este a doua caracteristică care face ca icoana să fie deosebită. Primul lucru pe care îl va vedea cineva și pe care locuitorii din Meliki îl numesc minune, sunt 55 de gloanțe care se văd peste tot pe icoană, în afară de chipurile Maicii Domnului și al Mântuitorului care au rămas neatinse.
Era 17 Martie 1944. Războiul civil umpluse de sânge toată regiunea. În Sfânta Biserică a Sfântului Nicolae câteva zeci de militari – unii spun că ar fi fost 55 de suflețele, împreună cu femeile și copiii lor – căutau refugiu, ca să se ferească de urgia războiului. Cineva însă i-a trădat. Înainte de zorii zilei s-au auzit primele împușcături. Răzvrătiții au încercat să spargă ușa de lemn a vechii biserici, dar a fost cu neputință. Atunci au început să tragă în rafale. Când au terminat cartușele, au spart în cele din urmă ușa și au intrat in biserică. Au rămas fără de glas la cele văzute. Nimeni dintre militari și dintre cei care erau înăuntru nu a suferit nici cea mai mică rană, ci toate gloanțele se aflau pe icoana Maicii Domnului, care împodobea catapeteasma. Singurul loc unde nu exista nici un glonț, era chipul Maicii Domnului care continua să-i privească pe toți cu aceeași blândețe și dragoste.