În primul secol după Naşterea Mântuitorului, şi multă vreme după aceea, nu existau locaşuri de cult, biserici sfinţite, pentru săvârşirea Sfintelor Slujbe. Cu toate acestea, în comunităţile bisericeşti înfiinţate, viaţa liturgică se desfăşura fără încetare, ba am putea spune, cu o râvnă mult mai mare decât în vremurile noastre. Frângerea pâinii, adică Sfânta Liturghie, se găsea în centrul vieţii liturgice şi duhovniceşti. Aşa ne informează Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, pe la anul 63: ,,În ziua cea dintâi a săptămânii, Duminica, adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând sâ plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul său până la miezul nopţii. Iar în camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini aprinse’’ (Fapte 20, 7-8). Textul acesta scripturistic ne conturează imaginea unei Sfinte Biserici locale, care s-a adunat Dumninica, ziua de odihnă statornicită de Dumnezeu în locul sabatului sau sâmbetei iudaice. Locul de întrunire era o casă cu câteva eteaje, căci ni se spune că de la catul al treielea a căzut Eutihie şi a murit, fiind apoi înviat de puterea Dumnezeiască care se lucra prin Sfântul Apostol Pavel. Semnificativă este şi informaţia care ne spune că în încăperea despre care vorbim erau multe lumini (lumânări) aprinse, întocmai ca în sfintele biserici din vremea noastră. ,,Şi suindu-se şi frângând pâinea şi mâncând, a vorbit cu ei mult până în zori, şi atunci a plecat’’ (Fapte 20, 11). Aşadar, Sfânta Liturghie era însoţită de predicile obişnuite, ce constituiau hrana duhovnicească pentru sufletele însetate de adevăr şi de mântuire.
În anul 57 după Naşterea Mântuitorului, Sfântul Apostol Pavel a scris cele două Epistole Bisericii lui Hristos din Corint. Spre finalul celei dintâi, Apostolul neamurilor scrie credincioşilor care alcătuiau această Biserică: ,,Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor’’ (I Corinteni 16, 19). Avem aici o altă comunitate bisericească, al cărei loc de adunare liturgică era casa celor doi credincioşi amintiţi cu numele. Este pilduitoare comuniunea dintre Bisericile Asiei şi cele de pe continental European, relevată în Epistolă, cu toate că mijloacele de deplasare şi comunicare erau destul de reduse. Epistola însăşi era şi este o cale de transmitere şi menţinere a acestei comuniuni.
Aceaşi comuniune interbisericească ne este înfăţişată de Sfântul Apostol Pavel pe la anul 63, anul Scrierii Epistolei către Biserica din Colose: ,,Vă îmbrăţişează Luca, doctorul prea iubit, (Sf Evanghelist Luca, n.a.), precum şi Dima. Îmbrăţişaţi pe fraţii din Laodiceea şi pe Nimfan şi Biserica din casa lor. Şi după ce scrisoarea aceasta se va citi către voi, faceţi să se citească şi în Biserica Laodicenilor, iar pe cea din Laodiceea să o citiţi şi voi’’ (Coloseni 4, 14-16). Din nou ni se arată că o casă particulară era folosită drept locaş în care se adunau credincioşii pentru săvârşirea Sfintelor Slujbe. De remarcat, în textul citat, modalitatea de transmitere între Biserici a scrierilor nou-testamentare, în cazul de faţă între cele din Colose şi Laodiceea. A fost voia lui Dumnezeu ca Epistola către Biserica din Laodiceea să nu ni se păstreze. Avem totuşi informaţii despre această Sfântă Biserică în cuprinsul Apocalipsei (3, 14-22).
O puternică şi statornică dragoste frăţească răzbate din cuprinsul Epistolei către Filimon a Sfântului Apostol Pavel, pentru fiul duhovnicesc căruia-i era adresată. Acesta îşi pusese casa la dispoziţia Bisericii din localitate, pentru a împlini rolul de locaş în care se desfăşura viaţa liturgică, pastorală şi misionară, după cum ni se spune dintru început: ,,Pavel, întemniţatul lui Iisus Hristos, şi fratele Timotei, iubitului Filimon, însoţitorul nostru de lucru, şi surorii Apia lui Arhip, cel împreună oştean cu noi, şi Bisericii din casa ta’’ (Filimon 1-2). Filimon ,,era un om înstărit, având o casă îndestulată şi încăpătoare, unul sau mai mulţi sclavi şi destulă trecere în oraş. În casa lui se adună cei dintâi creştini din localitate. Aici a fost hirotonit preot Epafras, care continua opera începută de Sf. Pavel, şi tot aici este hirotonit diacon Arhip’’ (Studiul Noului Testament, ed. a doua, Ed.I.B.M.O., Bucureşti 1977, p. 203-204). Toate trebuinţele vieţii bisericeşti erau împlinite în casa lui Filimon, inclusiv cele două hirotonii, despre care suntem informaţi.
Concluzii
Din aceste succinte consideraţii, ne dăm seama că atunci când vremurile sunt tulburi şi potrivnice Bisericii lui Hristos, casa particulară poate prelua toate menirile bisericilor sfinte. În aceste ,,vremi cumplite anilor noştri’’, când pan-ereticii ecumenişti se manifestă cu ură virulentă împotriva slujitorilor lui Hristos, când preoţii mărturisitori se opun ecumenismului şi sunt ,,caterisiţi’’ şi alungaţi din sfintele locaşuri, când monahii şi monahiile sunt bătuţi cu sălbăticie şi siliţi să iasă din Sfintele Mănăstiri, locurile de refugiu pentru aceştia sunt casele particulare. Evident, aceasta este o soluţie temporară, căci nu-i mult până când Mireasa lui Hristos, Sfânta Biserică, va fi silită să se retragă în pustie, unde va fi hrănită ,,vreme, vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui’’ (Apocalipsa 12, 14). Să nu creadă ,,distinşii’’ ecumenişti că alungând preoţii, monahii şi credincioşii mireni din biserici şi mănăstiri, îi alungă şi din Biserica lui Hristos! Nicidecum. Ei, ecumeniştii, sunt în afara Bisericii, într-o criză de legitimitate de nedepăşit, fără pocăinţă sinceră.
Bunul Dumnezeu să păzească Sfânta Sa Biserică Ortodoxă, cea de la o margine până la cealaltă a lumii. Amin.
Pr. Ioviţa Vasile
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=3626768364065956&id=1049183741824444
Uitați-vă pe link-ul de mai sus ce zice papa Ratzinger. Nu-i mai denigrați pe catolici că-i păcat! Noi/a’ noști suntem/ sunt muuuult mai meschini….
Sărut mâna, Părinte!❤
Sf. Paisie Aghioritul: Ortodocșii sunt în casă, iar catolicii rătăcesc pe afară
Odată, povesteşte Stareţul, au venit la coliba mea doi catolici. Unul dintre ei mi-a spus:
– Hai să spunem „Tatăl nostru”!
– Ca să spunem împreună, trebuie mai întâi să avem aceeaşi învăţătură. Dar între noi şi voi este o prăpastie mare.
Apoi mi-a spus:
– Dar ce, numai ortodocşii sunt aproape de Dumnezeu şi numai ei se vor mântui? Dumnezeu este cu toată lumea.
– Bine, dar tu poţi să-mi spui câtă lume este aproape de Dumnezeu? Aşadar, există diferenţe între noi. Fireşte, suntem copiii legitimi ai unui singur Părinte, dar unii locuiesc în casă, iar alţii rătăcesc pe afară.
– Să arătăm dragoste, mi-a spus după aceea.
– Astăzi dragostea pătimaşă [păcatul] a devenit modă, le-am zis.
– Şi asta este cuprins în dragoste, mi-au spus iarăşi.
– Toţi vorbesc despre dragoste, pace şi armonie, dar toţi aceştia sunt dezbinaţi, atât în ei înşişi, cât şi în relaţiile cu ceilalţi. De aceea pregătesc bombe din ce în ce mai mari.
Este un banc fain:
Un om soseste la portile raiului. Sf Petru il intreaba:
-Religia?
-Metodist, zice omul.
St. Petru se uita la lista si zice:
-Mergi la camera 24, dar foarte incet, cand treci pe langa camera 8.
Un alt om soseste.
-Religia?
-Baptist.
-Mergi la camera 18, dar fa liniste cand treci pe langa camera 8.
Al treilea om soseste la porti.
-Evreu.
-Mergi la camera 11, dar fa liniste cand treci pe langa camera 8.
Omul spune:
-Inteleg ca sunt camere diferite pentru religii diferite, dar de ce trebuie sa fac liniste cand trec pe langa camera 8?
Sf Petru raspunde:
-Pai acolo sunt ortodocsii, si ei cred ca sunt singurii care se afla in rai.😇🤣
Parinte Sorin,
Ca preot ortodox ce va aflati, stiti ca lucrurile stau diferit, fata de cum le prezentati in anecdota aceea ecumenista. Si explic:
1.Ca ortodocsi n-avem voie sa ne semetim si sa spunem ca noi ne mantuim cu certitudine. Stiti foarte bine ca noi traim si murim ,,intru NADEJDEA, Invierii si vieii vesnice”. Sunt sigur ca asa ii invatati pe credinciosi.
2. Nu o spun eu, o spune Mantuitorul, o spun Sfintele Scripturi: nu se vor mantui, ereticii, schismaticii, necredinciosii, sodomitii, ateii, ucigaii nepocaiti, paganii si lista e mai lunga. In cazul acesta operam cu certitudini, pentru ca ne sprijinim pe Revelatia Dumnezeiasca.
3.Parca sectele canta cu multa inflacarare ,,Astazi Iisus te-a mantuit”, astazi fiind ziua cand omul respectiv a intrat in secta lor, printr-un simulacru de botez.
4.Daca ziceti ca mantuirea e posibila si fara Hristos Mantuitorul, chiar ajungem intr-un punct in care trebuie sa ne oprim. Asta afirmati referitor la evreii care au refuzat si refuza sa-L primeasca pe Fiul lui Dumnezeu.
5.Ecumenismul e colectia tuturor ereziilor si ratacirilor lumii, asa incat va sfatuiesc sa va departati de el urgent si sa ramaneti in cumintenia Bisericii lui Hristos.
6.Cu durere o spun, papistasii propovaduiesc un mare numar de erezii, ca atare e impropriu sa spunem ca sunt ,,biserica”. Sunt o comunitate eretica si schismatica. Stiti bine ca intre Biserica si erezie e o incompatibilitate imposibil de inlaturat. Biserica propovaduieste Adevarul Revelat, nu invataturi potrivnice lui Dumnezeu. Ratzinger poate spune orice, poate vorbi in numele papistasilor, nu a Bisericii.
7.Nu va deranjeaza cu nimic monstruozitatile propovaduite de papa Francisc? Va intreb ca preot ortodox.
8.In rest, ganduri frumoase din vremea cand eram si eu tanar, iar Sfintia Voastra erati copilul care improvizati cadelnite din cutii de conserrve. Doamne ajuta.
…acum, dincolo de glumă, există buni credincioși și în Biserică Occidentală. Chiar unii foarte conservatori(e suficient sa-l amintesc pe cardinalul Burke). Mai mult: documentul de la Balamand din 1993 trasează câteva linii irenice deosebite. Dacă le urmărim fără mândrie confesională, vom observa ca cei din biserica vestului se achită elegant de acestea, noi….mai greu! Ecumenismul nu cred că ar trebui să fie despre cum ne repetăm istoria sau credință, ci despre cum, fiecare cu minusurile sau cu plusurile noastre, ne apropiem de întâlnirea in casa Tatălui, fii risipitori sau…prea-ascultători.
Întreaga omenire este făcută după Chip(Fiul este Chip și Icoană a Tatălui, iar noi…”după Chip”). Botezul doar înnoiește Chipul lui Dumnezeu în noi și în același timp ne responsabilizează in plus!
Sigur, există mulți care nu au Legea, există și eretici, există și schismatici…dar mulți dintre aceștia ” din fire fac ale Legii”(uneori cu mai mult „succes”decât noi ăștia de ne dăm mari cu dreapta-Lege)…
La urma urmei, și evreii se dădeau mari că sunt fii lui Avram și că au Legea, dar Mântuitorul i-a avertizat că dacă vrea face fii ai lui Avraam fix din bolovanul de pe drum…..
Ce spunea Sfântul Paisie Velicicovski cu glas de tunet despre catolici şi uniaţie:
“Au eretici sunt râmlenii (romano-catolicii) cu al lor papă? Bine stiu că vei zice că sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum şi cu adevarat sunt, atunci Sfânta noastră Biserica ii afuriseşte pe danşii. Si pe care Sfânta Biserică ii afuriseşte şi eu, impreună cu Biserica, fiul ei fiind, ii afurisesc. [..]
Iară preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stăpânirea papii, săvârşea această mare taină a Botezului, fără de nici o impiedicare sau indoire, ca pre o prea de nevoie la mântuirea omului”, iar despre uniaţi: “Ca pentru alte rataciri si erezii râmleneşti (catolice), ce nu se cuvine de acum sa-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele râmleneşti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniaţii(greco-catolici), precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nădejde de mântuire? Nicidecum. Numai pentru Botez iti voi vorbi tie din Scripturi, fără de care nu poate avea nimeni nădejde de mântuire. […]
Unia (uniatismul) este o aşchie desprinsă de la Sfânta Biserica a Răsăritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica râmlenească. Unia este inşelăciunea diavolului, ce-i vânează pe cei nesocotiţi intru pierzanie. Unia este un lup rapitor de suflete in piele de oaie. Unia este veninul aducator de moarte, in chip de miere, ce pierde sufletele.
Unia este mlădiţa inainte-mergătoare a antihristului, ce ademeneşte cu măgulire pe cei mai neştiutori intru pierzanie. Unia este prăpastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu linguşitorul sărut a vândut Credinta Pravoslavnică . Unia este ca si râmlenii (catolicii) eretici. Cum, dar, uniaţii nu sunt râmleni (catolici), când toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au călcat in picioare si pe cele râmleneşti le-au adoptat, zicând cu neruşinare, precum că Duhul Sfânt purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevăratului eretic, aceluia i se inchină si, in loc de Hristos, pe el de căpetenia bisericii il au. […]
Un asemenea jurământ, adica anatema, asupra celor ce se impotrivesc si nu se supun Soborniceştii Biserici, este pusă de patriarhii Răsăritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pană la sfârşitul lumii va rămane tare şi neclătită şi nedezlegată cu darul lui Hristos.”
(Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. II, Chisinau, 1999, p.49)”
Acum….eu ce să vă mai zic?! Am văzut tot felul de luări de poziție a multor sfinți și cuvioși care au evlavie pravoslavnică de sorginte moscovită. Au sunt mai reticent la aceștia… De fapt sunt reticent la orice chestiune care reclamă exclusivismul sau etnofiletismul.
Nu vreau să vă plictisesc, doamnă Naghi, cu atât mai mult să-l tulbur pe dragul meu părinte Ioviță.
Rămân la in discurs relaxat, fără a considera că dețin exclusivitatea adevărului. Totuși…Mântuitorul nu a lăsat nimic scris, n-a predicat vreo doctrină religioasă, a predicat grija și dragostea față de „cei mici ai Lui” indiferent de religie sau etnie. Tare mă tem că nici mântuirea, nici poarta spre mântuire nu ne aparține(cel puțin, nu in exclusivitate). Si la fel mă tem că exclusivismul confesional are ceva sectar in esența lui….
Cu drag …❤
Parinte Sorin,
1.Sunt convins ca cineva va scrie textele si va imboldeste sa vi le asumati.
2.Vad ca va inscrieti in curentul acela ecumenist care loveste in Sfanta Biserica Ortodoxa Rusa, pentru ca n-a participat la sinodul talharesc din Creta. Aveti un aliat de nadejde chiar pe tronul patriarhal din Moscova, numit Kiril, care a batut palma cu ereticul papa. Vi se alatura si ereticul schismatic Bartolomeu din Constantinopol.
3.Mantuitorul nostru Iisus Hristos a scris ceva, dar nu va spun ce. Sa stiti ca toata Sfanta Scriptura s-a scris prin voia si grija Fiului lui Dumnezeu. El nu ne-a lasat doctrine omenesti, ne-a daruit Invatatura Sa cea Sfanta, pe care Biserica Ortodoxa o pastreaza neschimbata, spre deosebire de ceilalti, care o batjocoresc in fel si chip.
4.,,Exclusivismul confesional care are ceva sectar in esenta lui” l-am imprumutat si noi de la Sfantul Apostol Pavel: ,,Este un singur Domn, o singura Credinta, un singur Botez” (Efeseni 4. 5). Daca Dumneavoastra ziceti ca Sfanta Scriptura nu invata drept, incheiem discutia.
5.Va sfatuiesc sa cititi cu grija ceea ce scrie Distinsa Doamna Dr. Gabriela Naghi si veti invata multe. Dansa osteneste de multa vreme in ogorul Ortodoxiei, incasand adesea jigniri nedrepte. Trece peste ele si ne da minunate texte.
6.Ecumenismul este o cauza pierduta si pierzatoare. Socotiti-l ca pe o mina care poate exploda oricand, asa ca departati-va de el. Doamne ajuta.
Părinte drag, nime’ nu-mi scrie textele și nime’ nu mă obligă la absolut nimic.
Când am spus că Mântuitorul nu a vândut doctrine, m-a referit la faptul că El a marșat le latura practică. Învățătura Lui este despre iubire nicidecum despre exclusivism de tip sectar. Vă amintiți precis discuția cu samarineanca de la fâbârnă…
Da! Iisus a scris ceva: in nisip a facut lista cu numele celor din mulțime (ăia care stăteau cu piatra in mână) care „beneficiaseră” de serviciile plătite ale femeii ăleia amarâte și păcătoase.
Cât privește Rusia și ce vine de-acolo….Doamne ferește! Vă sugerez, cu drag, să vă manifestați reticența față de orice vine din direcția aia. Evident, nu sunt eu in măsură să vă dau sfaturi.
În altă ordine de idei, problema imensă a BOR vine din trei direcții: nebuneala și impostura ierarhiei, incultura clerului și lipsa de trăire și, nu in ultimul rând, dar scuzabil, având în vedere primele două, lipsa de cunoaștere(ignoranța) a credincioșilor .
Nu vreau să vă tulbur, părinte, Doamne ferește! Probabil aveți dreptate in 80% din ceea ce sustineți. În mod sigur aveți și suficienți adepți. Îmi amintesc din copilărie că , în predică, atrageați atenția asupra faptului că toți, absolut toți, cei care au încercat să identifice semnele apocaliptice ale sfărsitului, au sfârșit prin a sfâșia „haina” Mântuitorului și prin a se transforma in noi și noi secte .
Poate-s nebun, dar îmi amintesc că am citit undeva că Apocalipsa a fost scrisă tocmai pentru a nu se intâmpla. Dacă e așa…imi amintesc de șugubățul Iona care supărat că Domnul nu a mai pedepsit Ninivele, umbla mânios și strigă recalcitrant către Domnul:” ai zis să merg să le proorocesc sfârșitul! Amu’ ce faci, Doamne?! Tu ii ierți și io pic de mincinos??? Ai zis că-i faci praf pe cei din Ninive, no amu’ musai fă-i!”
Ce scriu aici, părinte,vă rog să nu luați că pe vreo încercare de a vă „pune la punc” sau că pe vreo căutare de discordie! Departe de mine! Nici măcar polemică n-aș îndrăzni să fac cu cel ce m-a inspirat pr calea asta sacerdotală! Sunt mai degrabă îndoieli personale împărtășite cu Sfinția Voastră.
Pe de altă parte, sunteți invitat permanent si ori de câte ori vă face plăcere, să slujiți in modestă mea biserică. (Opririle astea subiective( bazate pe orgolii personale) de la slujire, pe mine mă lasă rece!
Cu drag!..
Parinte drag Sorin,
Tocmai am incheiat convorbirea telefonica. Sigur ca intre noi sunt multe divergente. Ce e mai grav, avem puncte de vedere diferite, tocmai in probleme de credinta.. Avem si puncte de vedere apropiate, ceea ce nu mai are nicio importanta. Eu voi continua sa merg pe Calea care se numeste Biserica si cred ca nu gresesc, pentru ca ma sfatuiesc cu niste amarati care au socotit sa puna distanta intre ei si functionarii din scaunele episcopale, pentru ceea ce au facut in Creta, si nu numai. Parinte, ati fost scolit in scoli infestate de ecumenism. Parinte Sorin, doresc sa va mantuiti inaintea mea. Nadajduiesc sa ajung si eu intr-un colt de rai, mai retras. Nu vreau sa repet ceea ce am spus inainte. Doamne ajuta.