Biserica Ortodoxă Romană: Șapte ani sub prigoana ecumeniștilor

Ce repede au trecut!

Eram la cateva luni după întreruperea comuniunii cu episcopul ecumenist al Sălajului, Petroniu Florea. Fusesem oprit de la slujire, încat a trebuit să plec de la Mănăstirea Bălan, unde slujeam fără vreo pretenție materială, doar de dragul vieții mănăstirești. Imediat mi-am strămutat slujirea în paraclisul pregătit cu multă vreme înainte și mi-am continuat slujirea, ca și cum nimic nu s-ar fi întamplat.

Atunci am simțit nevoia de a face mai mult, spre slava lui Dumnezeu și binele semenilor. L-am rugat pe Părintele Cantor Mihai, mai tanăr și mai priceput, să-mi deschidă acest blog cu gandul de a publica, din vreme-n vreme, cate o predică, oarece cateheze, o seamă cuvinte duhovnicești pe care le aveam scrise și cam atat. Era 24 aprilie 2017.

Primul an  a mers greu, abia dacă am putut contabiliza vreo 2900 de vizualizări. Apoi audiența a crescut încet, pentru că n-am încetat să public ceea ce-mi propusesem. În anii care au urmat, am reușit să adun peste 200 000 de vizualizări anual, ceea ce pentru mine era mult peste așteptări. Așa am ajuns astăzi la un total de circa 1 155 000 de vizualizări. Pentru unii e o nimica toată, pentru mine reprezintă foarte mult. Am publicat în această. perioadă aproape 3200 de articole, cuvinte ale Sfinților Părinți, extrase din gîndirea Părinților pustiei, din viețile Sfinților, predici, cateheze, cuvinte de învățătură, comentarii, meditații, studii, recenzii, exegeze, polemici, documente de mare interes eclezial.

Cu trecerea vremii, mi s-au alăturat mai mulți părinți, frați și surori îngrădiți de erezie, cu prețioase contribuții personale ori cu texte de interes pentru cei care-L iubesc sincer pe Mantuitorul Hristos. Acest fapt a dat substanță și valoare blogului, meritul meu fiind doar acela de a copia și pregăti textele respective pentru publicare. Cei mai mulți s-au retras din această colaborare, din motive pe care n-am încercat să le deslușesc, așa încat am rămas ca o pasăre singuratică pe acoperiș, cum spune Psalmistul. Oricum, eu le sunt recunoscător pentru osteneala frățiilor lor. Chiar și în aceste condiții, mă străduiesc să mențin ritmul unei postări pe zi și să intru în al optulea an de publicistică bisericească cu destule neîmpliniri, ezitări, căderi și greșeli pe care le-am făcut, și pe care le-am îndreptat doar parțial.

Sunt extrem de mulțumit pentru faptul că am păstrat blogul curat, fără reclame agresive, indecente și supărătoare, pană la urmă. Am refuzat această ofertă și bine am făcut, pentru ca Dumneavoastră, cititorii mei, să puteți lectura textele în liniște și, sper eu, cu foloase duhovnicești.

Despre mișcarea noastră de apărare a Bisericii și Credinței, în fața asaltului ecumenist, sunt multe de spus. Ne-au lovit destule valuri, am trecut prin multe ispite, am starnit animozități și nemulțumiri, am pierdut prieteni. Important e că ne-am păstrat echilibrul și gandurile bune pe care ni le-a dat Dumnezeu, cu care am început drumul acesta anevoios, chiar dacă de multe ori, ne-am confruntat cu situații nemaiîntalnite în Istoria Biserici noastre.

Mulțumesc Atotputernicului Dumnezeu că în vremea cumplitei plandemii m-am situat printre cei care v-au atras atenția asupra primejdiei imense, pe care o reprezenta  zisul vaccin ucigaș. Acum se vede răul pe care-l provoacă oamenilor acea substanță inoculată cu intenția vădită de a ucide și a reduce populația globului de către indivizi satanizați, cățărați pe pozițiile înalte ale puterii.

Internetul, telefonia mobilă și celelate înlesniri inventate de om pot fi de un folos real, dar oferă și o latură absolut malefică, depinde cum ne raportăm la ele. Cată vreme încercăm să stăm de partea adevărului, socotesc că este benefic să ne folosim de ele. Nici nu m-am gandit vreodată că ceea ce public pe acest blog va ajunge pană la marginile lumii: Japonia, Noua Zeelandă, Filipine, Malaiezia, Australia, din nordul pană-n sudul Africii, din Canada pană-n regiunile sudice ale Americii Latine, în țări islamice unde Hristos e interzis, cum interzisă este și Evanghelia Sa.

Ce vom face în viitor? Ce va randui Dumnezeu, Care ne cunoște gandurile, ne pătrunde inimile și rărunchii și le ține toate sub purtarea Sa de grijă. Grijă de căpetenie să ne fie mantuirea sufletelor noastre, fără de care alergarea noastră pe pămant își pierde sensul și rostul. Este posibil ca, la un moment dat, să-mi închidă blogul, poate chiar fără putință de revenire. Facă-se voia lui Dumnezeu.

Presbiter Iovița Vasile