După ce cu puţin în urmă am învăţat despre faptele milei trupeşti, se cuvine acum, cinstite cititorule, să ştim care sunt faptele milei sufleteşti, adică datoriile noastre faţă de cele ale sufletului aproapelui. Sunt în număr de şapte:
1.Întoarcerea celor rătăciţi la Dreapta Credinţă. Unicitatea Credinţei este adevăr axiomatic. Pluralitatea credinţelor deşarte este realitate întristătoare. Cum să nu te întristezi văzând pe aproapele că rătăceşte cu încăpăţânare pe căile pierzării? Este de aceea datorie sfântă a îndrepta pe cei rătăciţi, chiar dacă suntem întâmpinaţi cu ostilitate, având impresia că încercarea noastră este sortită eşecului. Dumnezeu are mijloacele sale tainice de a întoarce pe rătăciţi. Proorocul Sfânt Iezechiel ne spune: ,,Iar dacă tu ai prevestit pe păcătos să se abată de la calea lui şi să se întoarcă de la ea, şi el nu s-a abătut de la calea lui, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai scăpat viaţa’’ (Iezechiel 33, 9).î
2 Învăţarea celor neştiutori şi nepricepuţi. Ignoranţa este păcat înjositor pentru om. Nu trebuie să rămână omul nepăsător şi indiferent faţă de adevărurile Dumnezeieşti mântuitoare. Când totuşi întâlnim asemenea oameni, şi se întâmplă frecvent, ne vom îngriji de învăţarea lor.
3. Sfătuirea celor aflaţi în împrejurări dificile. Sfatul bun, primit şi urmat de aproapele, poate aduce, prin vrerea lui Dumnezeu, ieşirea din situaţii grele. Întotdeauna sfatul va fi în concordanţă cu legile Dumnezeieşti.
4. Rugăciunea pentru aproapele. A ne ruga numai pentru noi înşine, este semn de egoism, de aceea vom cuprinde în rugăciunile noastre pe toţi oamenii, după cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel (I Timotei 2, 1-4). De altfel, rugăciunea ,,Tatăl nostru’’, ca şi celelalte rugăciuni ale Bisericii au o formulare cuprinzătoare, cu exprimări de plural, care cuprind toate făpturile lui Dumnezeu.
5. Mângâierea celor întristaţi este faptă cerută fiilor Bisericii de însăşi Revelaţia Dumnezeiască, după cum citim în Epistola către Biserica Tesalonicului 5, 14: ,,Îmbărbătaţi pe cei slabi, sprijiniţi pe cei neputincioşi’’.
6. Răsplătirea răului cu bine exclude răzbunarea şi ura şi are, adesea, efect benefic asupra celui care ne-a făcut rău. Iosif a făcut bine fraţilor săi care l-au vândut, David nu s-a răzbunat împotriva lui Saul, care căuta să-l omoare.
7. Iertarea celor care ne-au greşit este cale împărătească de intrare în Împărăţia lui Dumnezeu. Cum Dumnezeu este mult iertător, ne asemănăm Lui atunci când iertăm şi noi pe aproapele nostru.
Presbiter Iovița Vasile