,,Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti…’’ (Ieşire 20, 4-5). Aceasta este a doua din cele zece Porunci dată de Dumnezeu lumii, prin Moise. Acum te rog, să fii cu luare-aminte la definiţia Dicţionarului explicativ al limbii române: LUCRU: Tot ceea ce există (în afară de fiinţe) şi care este conceput ca o unitate de sine stătătoare; obiect. Te rog să observi, cinstite cititorule, distincţia netă pe care trebuie să o facem, o face şi Dicţionarul care este normativ, între ,,lucru’’ şi ,,fiinţă’’. Lucrul este ceva neînsufleţit, un obiect oarecare, pe când fiinţa este, potrivit aceluiaşi Dicţionar, ,,tot ceea ce are viaţă (şi se mişcă), vieţuitoare, vietate’’.
Aşadar, Porunca a doua ne interzice categoric facerea unui lucru din câte există în univers, dar nu opreşte facerea chipului unei fiinţe. Dumnezeu este Fiinţă, Sfinţii Îngeri sunt fiinţe, Sfinţii lui Dumnezeu sunt fiinţe, noi oamenii suntem fiinţe. Dacă respectăm cu rigoare Porunca Dumnezeiască citată, niciodată nu ne vom face un chip cioplit sau asemănare a unui lucru, dar ne vom face chip al unei fiinţe, chip al lui Dumnezeu, al Sfinţilor Îngeri, al Sfinţilor lui Dumnezeu. Chipurile acesta le găsim pe sfintele icoane. Nu este un chip cioplit (turnat, dăltuit, şlefuit) ca în cazul statuilor catolice, ci este un chip pictat, după norme hermineutice bine stabilite, care ne aduce în faţa ochilor imaginea lui Dumnezeu, atât cât ne-a fost dat să o cunoaştem şi să o percepem. Este chipul Îngerilor, al Sfinţilor care au trăit pe pământ şi au fost percepuţi de ochiul omenesc.
Prin urmare, sfintele icoane nu sunt idoli, pentru că nu sunt chipuri ale unui lucru, ci chipuri ale unei (sau mai multor) Fiinţe Sfinte. Dumnezeu Însuşi a poruncit să se aşeze în cortul sfânt ,,chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă’’ (Ieşire 26, 1; 36, 8), fără ca această poruncă să contrazică Porunca a doua din Decalog.
Afirmaţiile răutăcioase şi păcătoase ale evreilor iconoclaşti şi ale slugilor lor, sectari şi eretici de tot felul, rămân în judecata lui Dumnezeu. Noi, fiii Bisericii lui Hristos, să ne întărim în Credinţa Ortodoxă, în învăţătura despre sfintele icoane, şi să continuăm să ne închinăm lui Dumnezeu, să cinstim pe Sfinţii Săi, pentru că ,,minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Lui’’.
Presbiter Iovița Vasile
Sfintele Icoane trebuie sa fie si canonice din punct de vedere teologic.
Asadar, prezenta importurilor gretoase, precum: mosul cu triunghi in cap, ochiul in triunghi, hexagramele, pentagramele, rozetele, semnele astrologice s.a.; n-au nicio justificare.
Iar Icoanele canonice sunt puse pe paharele lumanarilor si pe alte obiecte perisabile.
Atacurile asupra Sfintelor Icoane sunt de doua feluri:
– prin iconoclasm;
– prin inlocuirea lor cu picturi eretice si simboluri antihriste sau prin savarsirea Icoanelor in moduri renascentiste/realiste/naturaliste (sau cum vreti sa le numiti).
Aveti dreptate. Cu ani în urmă am scris ceva despre simbolurile antihristice din cărțile noastre de cult. Sunt multe. Psaltirea pe care o folosesc are multe asemenea simboluri. Unele le-am acoperit cu o hartie lipita, pentru că n-am mai suportat ca la sfarsitul unei catisme să văd chipul spurcat al lui baphomet.