Poporul care a primit în hotarele sale pe unul din Apostolii Mântuitorului nostru Iisus Hristos este popor binecuvântat şi este vrednic a sta în marea familie a lui Dumnezeu, Biserica din lumea întreagă. Românii au avut privilegiul de a primi Evanghelia împărăţiei de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolie. De unde ştim că a fost întâiul chemat? Din Evanghelia Sfântului Ioan (1, 35-42), unde ni se spune că doi dintre Ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul, dintre care unul era Sfântul Andrei, L-au urmat pe Domnul până la locuinţa Sa, unde au rămas în ziua aceea. Sfântul Andrei s-a dus şi a căutat pe fratele său, pe cel care avea să devină Sfântul Apostol Petru şi i-a spus: ,,Am găsit pe Mesia (care se tălmăceşte Hristos). Amândoi s-au înfăţişat Mântuitorului şi au primit a fi Apostoli ai Săi. A urmat chemarea Sfinţilor Apostoli Filip şi Natanael, apoi a celorlalţi, până s-a împlinit numărul de doisprezece.
După Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, aceştia au hotărât să stabilească prin sorţi ariile geografice în care urmau să propovăduiască fiecare Evanghelia, după porunca Învăţătorului: ,,Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă’’ (Matei 28, 19-20).
Sfântului Apostol Andrei i-au revenit mai multe regiuni, între care şi Scitia Minor, Dobrogea noastră de astăzi. În mijlocul acelor oameni s-a auzit întâia oară învăţătura mântuitoare a Domnului Iisus. Aici s-au înălţat cele dintâi biserici, aici s-au hirotonit primii episcopi şi preoţi, aici au pătimit cei dintâi Sfinţi Mucenici. Cu deplin temei, Sfântul Andrei este socotit Apostolul românilor şi ocrotitorul întregii ţări.
Diavolul n-a răbdat să vadă cum oamenii sunt aduşi la Hristos de la rătăcirea idolilor şi a zeilor, şi a pus în mintea antipatului Egheat să omoare pe Sfântul Andrei. Apostolul a mărturisit cu curaj în faţa mai-marelui zilei: ,,Împăraţii Romei încă nu au cunoscut aceasta, cum că Fiul lui Dumnezeu venind pe pământ pentru mântuirea oamenilor, întru adevăr a arătat cum că idolii aceia nu numai că nu sunt dumnezei, ci şi draci necuraţi şi vrăjmaşi ai neamului omenesc, care îi învaţă pe oameni şi îi îndeamnă spre toată necurăţia, ca, mâniind pe Dumnezeu, să Se întoarcă de la dânşii şi să nu-i asculte. Iar când Se va mânia Dumnezeu asupra lor, Se va întoarce de la oameni. Atunci diavolii îi iau pe ei sub a lor stăpânire şi până într-atât îi amăgesc pe dânşii, încât îi scot din trup goi cu totul de faptele bune, nimic altceva având, decât păcatele lor pe care le duc cu ei’’.
Ajungând vârsta de optzeci de ani, Sfântul Apostol Andrei a fost răstignit pe o Cruce în formă de ,,X’’, ducându-se la Domnul nostru Iisus Hristos (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 619-642).
Presbiter Iovița Vasile
Ce este milițieni și ce vrea ei
Ministerul de Interne, pus la zid: Judecătoria Sectorului 4 anulează toate actele de urmărire penală efectuate milițieni și procurorul de caz împotriva lui Cezar Avrămuță
Cunoscutul protestatar pentru libertate și democrație Cezar Avrămuță – Stegarul Dac a publicat în urmă cu puțin timp următorul COMUNICAT DE PRESĂ:
„Dosarul „Cezar Avrămuță” – instanța anulează aproape întreaga anchetă penală și trimite dosarul înapoi la Parchet
„Astăzi, Judecătoria Sectorului 4 – Camera Preliminară – a pronunțat una dintre cele mai importante hotărâri din dosarul în care este vizat activistul civic Dinu-Cezar Avrămuță. Prin această decizie, instanța:
1. Anulează toate actele de urmărire penală efectuate împotriva lui Cezar după 31 martie 2025.
Tot ce a făcut Parchetul în acest dosar după acea dată este declarat nelegal și este șters din dosar.
2. Anulează cele două ordonanțe prin care procurorul a extins acuzațiile de ultraj.
Aceste extinderi au constituit baza acuzației. Acum nu mai există.
3. Exclude din dosar toate probele administrate după 31 martie 2025.
Declarațiile jandarmilor, imaginile, înscrisurile, rapoartele – totul este eliminat.
4. Trimite dosarul înapoi la Parchetul Sectorului 1 pentru refacere, cu mențiunea expresă de a respecta prevederile art. 58 CPP – ceea ce implică schimbarea procurorului de caz.
Semnificația deciziei
Decizia judecătorului confirmă, în mod oficial:
– Că ancheta procurorului a avut vicii grave de legalitate.
– Că extinderile de acuzații au fost neîntemeiate sau neprocedurale.
– Că probele folosite împotriva lui Cezar nu pot fi utilizate în proces.
– Că dosarul trebuie refăcut, practic, de la zero.
– Aceasta este o victorie juridică decisivă, în sensul în care ancheta se prăbușește, iar Parchetul trebuie să reia procedura sub alt procuror și fără probele deja invalidate.
Ce urmează?
Așteptăm soluționarea contestației Parchetului. Așteptăm ca dosarul să se întoarcă la un nou procuror. Așteptăm refacerea anchetei, de data aceasta în cadrul legii. Dar mai presus de toate — așteptăm ca adevărul să fie confirmat oficial, așa cum noi l-am știut din prima zi.
O lecție importantă pentru România
Justiția, atunci când are curaj, poate corecta abuzurile. Procesul lui Cezar nu este doar despre el. Este despre noi toți. Despre dreptul de a protesta pașnic. Despre dreptul de a nu fi călcat în picioare pentru o opinie. Despre lupta împotriva represiunii politice.
Astăzi am făcut un pas mare. Dar drumul nu s-a încheiat. Rămânem împreună. Rămânem vigilenți. Rămânem sinceri. Mulțumim încă o dată celor care au crezut. Nu au fost mulți. Dar au fost cei care trebuiau să fie.
Și așa se câștigă marile lupte. Nu cu mulțimi — ci cu conștiințe.”
Iulian Ionescu – Lumea Justiției
Paradoxul zilei
Astăzi, 28 noiembrie 2025 are loc la Mănăstirea Prislop , jud Hunedoara, Proclamarea Canonizării Sfântului Arsenie Boca… De către cine? De către ecumeniști…
Sfântul Părinte Arsenie Boca despre ,,proclamatorii” de astăzi:
,, Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale Apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă, fie ei: arhierei, preoți de mir, călugări sau mireni.
Înapoi la Sfânta Tradiție, la Dogmele și Canoanele Sfinților Părinți a celor Șapte Sinoade Ecumenice, altfel , la iad cu arhierei cu tot.
Ferească Dumnezeu.”
Oare care cleric prezent astăzi acolo, va mărturisi acest adevăr, în auzul mulțimii adunate pentru a-l cinsti pe Sfânt? Vom vedea… , … dacă a fost o ,,adunare ecumenistă pe cinste” sau o adunare ortodoxă spre cinstirea Sfântului…Diferența între ortodoxie și erezie o face mărturisirea adevărului…
Iona
Sfântul Părinte Arsenie Boca despre ,,proclamatorii” de astăzi:
,, Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale Apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă, fie ei: arhierei, preoți de mir, călugări sau mireni.
Înapoi la Sfânta Tradiție, la Dogmele și Canoanele Sfinților Părinți a celor Șapte Sinoade Ecumenice, altfel , la iad cu arhierei cu tot.
Ferească Dumnezeu.”
Oare care cleric prezent astăzi acolo, va mărturisi acest adevăr, în auzul mulțimii adunate pentru a-l cinsti pe Sfânt? Vom vedea… , … dacă a fost o ,,adunare ecumenistă pe cinste” sau o adunare ortodoxă spre cinstirea Sfântului…Diferența între ortodoxie și erezie o face mărturisirea adevărului…
Iona
Cei aflați în comuniune cu ecumeniștii, sunt în erezie
,,BOR este,statistic vorbind, membră a CMB.
Aceastā apartenență se referă, în primul rând la ierarhia trădătoare, care a aderat la acest organism antihristic”, se spune la sfârșitul articolului…
Părinte Vasile, eu aș spune lucrurilor pe nume, așa cum sunt, pentru ca lumea să înțeleagă gravitatea lucrurilor, altfel, lumea se va culca pe o ureche, iar vinovăția va fi și a acelora care le-au adormit conștiințele…
Ce vreau să spun? Că ,, apartenența BOR la CMB ” nu ,, se referă în primul rând la ierarhia trădătoare”*, căci , în CMB nu se află doar ierarhii, ci împreună cu ei se află toți cei care-i urmează, asta însemnând toți cei care sunt în comuniune cu ei sau…toți care nu se îngrădesc de erezie. Nu este un afront adus cuiva, nu este o ofensă, ci este un act plin de responsabilitate, de dragoste, să îi atragi atenția cuiva asupra pericolului în care se află…Cei aflați în comuniune cu ecumeniștii, sunt în erezie împreună cu ei, pentru motivul că nu se îngrădesc de ei/de erezie. Fac front comun cu ei, sunt uniți cu ei/ecumeniștii, dușmanii Adevărului, fii minciunii…Și, deși au posibilitatea canonică, oferită chiar de Biserică, de a se delimita de erezie, prin aplicarea Canonului15 l-ll Constantinopol, nu o fac, sub diferite pretexte…, fapt care îi duce într-o fundătură…
Părintele Theodoros Zisis: ,,Este impresionant faptul că persoane care au în general cuget ortodox, și chiar episcopi erudiți, preoți și profesori, percep îngrădirea în mod eronat ca separare de Biserică, și nu de erezie și de pseudoepiscopi. Susțin, scriu și predică că ei rămân în Biserică, nu se îngrădesc, își duc lupta în sânul Bisericii.
SE FAC ASTFEL ÎMPREUNĂ-LUCRĂTORI ȘI AJUTĂTORI AI PSEUDOEPISCOPILOR ERETICI, FIINDCĂ NU LASĂ SĂ SE RIDICE ZIDUL ÎNTRERUPERII COMUNIUNII ȘI AL POMENIRII, REZULTATUL FIIND CĂ EREZIA ECUMENISMULUI ÎNAINTEAZĂ DE DECENII NESTĂVILITĂ”…Îngrădirea nu este schismă, pag.16
Deci, din cauza cui erezia înaintează nestăvilită? Întrebare retorică…
Așadar, mare atenție (!) celor care petrec în erezie împreună cu ecumeniștii, și care așteaptă, chipurile, soluții oficiale… Păi, pâna la soluția oficială, fă și tu ceva, căci și tu ești mădular al Bisericii, iar Biserica se va mișca și în funcție de atitudinea mădularelor/membrilor ei…Ori dacă membrii ei, în majoritate, petrec în erezie de bunăvoie, atunci Biserica le respectă alegerea…De aceea, trebuie afirmat răspicat, că cei aflați în comuniune cu ecumeniștii sunt în erezie împreună cu ei, pentru motivul că nu se îngrădesc de ea. Nu poți să nu fi în erezie, dacă nu te îngrădești de ea, căci :,, …nu există altă îngrădire în afara întreruperii pomenirii, astfel încât să poată crede cineva că se îngrădește fără să treacă la întreruperea pomenirii/comuniunii „. – idem.pag.34
,, Preoții și credincioșii , călugări și mireni, rămași fideli lui Hristos, se zbat să atragă atenția ierarhilor ecumeniști, că locul lor nu e în cmb-ul satanic…”
Pe ierarhii ecumeniști nu-i interesează aceste zbateri…Ei cunosc foarte bine realitatea, dar trebuie să răspundă la comenzi…Singurul lucru de care se tem este întreruperea pomenirii/comuniunii cu ei, căci atunci nu mai au nici o putere…, dar cei aflați în comuniune cu ei refuză să înțeleagă acest lucru și atunci…,,tot înainte dragi tovarăși, spre ecumenismul multilateral dezvoltat”…
Bineînțeles că ierarhii ecumeniști sunt principalii vinovați pentru existența ereziei în BOR, dar perpetuarea ei în continuare , în Biserică, se datorează și celor care conștient sau inconștient îi susțin -,, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii, rezultatul fiind că erezia ecumenismului înaintează nestăvilită”.
Iona
Hristoși mimcinoși, biserici mincinoase
,,Căci se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni ca să amăgească, de va fi cu putință și pe cei aleși’’ (Matei 24. 24)
Diavolul se zbate într-o crasă neputință. Nu e în stare să creeze nici măcar un firicel de praf, de aceea se opintește să deturneze creația și creaturile lui Dumnezeu de la menirea lor. Pervertește, falsifică, amăgește, vrînd cu tot dinadinsul să zădărnicescă mîntuirea oamenilor.
În acestă cheie înțelegem tendința celui rău de a ridica hristoși mincinoși, care se opun Mantuitorului nostru Iisus Hristos, însă nu pe față, ci sub o formă perfidă, folosindu-se de numele Lui, prefăcîndu-se că-L propovăduiesc, dar strecurînd tot felul de erezii pierzătoare în mințile naivilor.
Fiecare oam, traitor pe pămîntul acesta, cu sau fără voia lui, rezolvă o problemă esențială a vieții sale: modul de raportare la niște adevăruri Dumnezeiești, dogmatice, simple și accesibile oricui. Este vorba despre unicitatea lui Dumnezeu, unicitatea Fiului Său ca Mantuitor, unicitatea Bisericii și a Credinței adevărate. Sfantul Apostol Pavel a sintetizat: Este un cingur Domn, o singură Credință, un singur Botez (Efeseni 4, 4).
Dacă omul înțelege aceste adevăruri și își clădește casa vieții pe ele, se află pe drumul ce duce în Împărăția lui Dumnezeu. Cînd însă e indiferent față de aceste adevăruri, rezolvă și el această problemă a vieții lui, în felul lui, nu însă spre mîntuirea lui. E și a treia categorie, cea care, prin faptă și cuvînt se împotrivește cu înverșunare acestor adevăruri: e vorba de hristoșii mincinoși și de cei care-i urmează prostește în rătăcire.
Hristos Mîntuitorul a întemeiat o singură Biserică și ne-a dat o singură Credință. Cine ești tu, întemeietorule de sectă, să te ridici cu semeție deasupra Lui, să-ți întemeiezi biserica ta mincinoasă, să propovăduiești o credință mincinoasă și să atragi după tine milioane de naivi? Ceea ce ne-a lăsat Hristos nu este bun, nu este suficient? Vii tu, slugă a satanei, hristos mincinos, să negi opera de mîntuire a Domnului nostru Iisus Hristos?
Consiliul mondial zis al bisericilor contabilizează aproximativ 350 de biserici mincinoase, false. Păcat strigător la cer! Fiecare biserică mincinoasă are la origine un hristos mincinos, urmat de alții, care s-au succedat la cîrmă în decursul vremii. Ca să fii hristos mincinos, trebuie să ai biserica ta mincinoasă, nu? Dacă tu ai viețuit într-o biserică falsă, călăuzit de unul sau mai mulți hristoși mincinoși, de la aceștia să-ți aștepți mîntuirea, nu de la Hristos Domnul.
Biserica Ortodoxă Romană este, statistic vorbind, membră a cmb. Această apartenență se referă, în primul rind, la ierarhia trădătoare, care a aderat la acest organism antihristic. Preoții și credincioșii, călugări și mireni, rămași fideli lui Hristos, se zbat să atragă atenția ierarhilor ecumeniști,că locul lor nu e în cmb-ul satanic, cel care pregătește calea antihristului. Locul lor e în tranșeele mărturisirii lui Hristos Domnul și a pregătirii oamenilor pentru a-L primi.
Presbiter Iovița Vasile
Diavolul se zbate într-o crasă neputință. Nu e în stare să creeze nici măcar un firicel de praf, de aceea se opintește să deturneze creația și creaturile lui Dumnezeu de la menirea lor. Pervertește, falsifică, amăgește, vrînd cu tot dinadinsul să zădărnicescă mîntuirea oamenilor.
În acestă cheie înțelegem tendința celui rău de a ridica hristoși mincinoși, care se opun Mantuitorului nostru Iisus Hristos, însă nu pe față, ci sub o formă perfidă, folosindu-se de numele Lui, prefăcîndu-se că-L propovăduiesc, dar strecurînd tot felul de erezii pierzătoare în mințile naivilor.
Fiecare oam, traitor pe pămîntul acesta, cu sau fără voia lui, rezolvă o problemă esențială a vieții sale: modul de raportare la niște adevăruri Dumnezeiești, dogmatice, simple și accesibile oricui. Este vorba despre unicitatea lui Dumnezeu, unicitatea Fiului Său ca Mantuitor, unicitatea Bisericii și a Credinței adevărate. Sfantul Apostol Pavel a sintetizat: Este un cingur Domn, o singură Credință, un singur Botez (Efeseni 4, 4).
Dacă omul înțelege aceste adevăruri și își clădește casa vieții pe ele, se află pe drumul ce duce în Împărăția lui Dumnezeu. Cînd însă e indiferent față de aceste adevăruri, rezolvă și el această problemă a vieții lui, în felul lui, nu însă spre mîntuirea lui. E și a treia categorie, cea care, prin faptă și cuvînt se împotrivește cu înverșunare acestor adevăruri: e vorba de hristoșii mincinoși și de cei care-i urmează prostește în rătăcire.
Hristos Mîntuitorul a întemeiat o singură Biserică și ne-a dat o singură Credință. Cine ești tu, întemeietorule de sectă, să te ridici cu semeție deasupra Lui, să-ți întemeiezi biserica ta mincinoasă, să propovăduiești o credință mincinoasă și să atragi după tine milioane de naivi? Ceea ce ne-a lăsat Hristos nu este bun, nu este suficient? Vii tu, slugă a satanei, hristos mincinos, să negi opera de mîntuire a Domnului nostru Iisus Hristos?
Consiliul mondial zis al bisericilor contabilizează aproximativ 350 de biserici mincinoase, false. Păcat strigător la cer! Fiecare biserică mincinoasă are la origine un hristos mincinos, urmat de alții, care s-au succedat la cîrmă în decursul vremii. Ca să fii hristos mincinos, trebuie să ai biserica ta mincinoasă, nu? Dacă tu ai viețuit într-o biserică falsă, călăuzit de unul sau mai mulți hristoși mincinoși, de la aceștia să-ți aștepți mîntuirea, nu de la Hristos Domnul.
Biserica Ortodoxă Romană este, statistic vorbind, membră a cmb. Această apartenență se referă, în primul rind, la ierarhia trădătoare, care a aderat la acest organism antihristic. Preoții și credincioșii, călugări și mireni, rămași fideli lui Hristos, se zbat să atragă atenția ierarhilor ecumeniști,că locul lor nu e în cmb-ul satanic, cel care pregătește calea antihristului. Locul lor e în tranșeele mărturisirii lui Hristos Domnul și a pregătirii oamenilor pentru a-L primi.
Presbiter Iovița Vasile
După ce i-au furat alegerile cîștigate, antihriștii îl acuză pe Domnul Georgescu Călin că a vrut să răstoarne carul cu proști…
Dracii humanoizi nu suportă să se vorbească despre Iisus Hristos, despre Credință și demnitate. Reproduc mai jos un discurs al acestui om. Citiți-l.
”Îmi întăresc declarațiile anterioare. Prefer adevărul. Adevărul spus direct.
Nu am folosit cuvinte frumoase sau corectitudine nepoliticoasă. Și atenție! Nu am cerut niciunui partid, nou sau vechi, să vorbească în numele meu. Oricine pretinde că face asta, alege minciuna.
Nu sunt politician, ci om al credinței. Sunt și voi rămâne pentru poporul român, alături de poporul român, pentru prosperitatea și demnitatea lui. Slujesc cu capul sus poporului român.
Un popor creștin, care urmează pașii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, modelul nostru de viață și demnitate. Astăzi, țara suferă. Și suferă din cauza căderilor politice pe care le-a înfruntat România, la care se adaugă agitația acestor așa-zise alegeri de la primăria Bucureștiului.
Despre aceste alegeri, trebuie să spun următoarele: un guvern ilegitim nu poate organiza alegeri legitime. Nici la București, nici în altă parte.
Și nimeni nu mă poate convinge de contrariu. Avem precedentul anulării alegerilor din 6 decembrie 2024 și mascarada din mai 2025. Prin urmare, nu pot crede în aceste alegeri de la București.
Și consider că electoratul ar fi trebuit să se gândească de două ori înainte de a valida o farsă organizată sub pretextul binelui. Oricine m-ar fi întrebat, ei bine, dacă m-ar fi întrebat, ar fi primit același răspuns. Și mai presus de toate.
Într-un mod aproape macabru, pe 7 decembrie se încheie un an de la anularea alegerilor care au înghițit democrația și libertatea în România. Și acum ni se cere să legitimăm frauda de atunci.
Pentru mine, asta este inacceptabil.
Este o linie a demnității pe care niciun om liber nu o poate trece. Dacă acele alegeri nu ar fi fost anulate, astăzi nu ar fi trebuit să votez la București. Când democrația va reveni în această țară, vă asigur, vor exista alegeri libere peste tot, nu doar la București.
De aceea nu mă pot implica în niciun fel, nu pentru că refuz, ci pentru că nu pot crede în aceste alegeri. Și poate unii dintre voi nu ați înțeles ce am spus atunci, dar iată, istoria ne arată întotdeauna același adevăr, și anume că minciuna se grăbește, adevărul așteaptă. Nu spun asta ca pe un reproș, ci ca pe o reafirmare de principiu.
Criza din România nu este doar economică și socială, ci mai presus de toate o criză morală fără precedent. Dragii mei, iubirea de țară este o datorie sacră pe care trebuie să o cultivăm prin exemplu personal și să o transmitem cu umilință generațiilor tinere. Țara nu moare dacă are oameni care cred în ea.
Astăzi, țara are nevoie de Dumnezeu. Și de aceea ne cheamă pe fiecare parte. Ascultați-o! Țara are nevoie de inimi neînfricate și de milioane de suflete creștine care să se roage necontenit pentru ea.
Țara nu este distrusă de cei care îi fac rău, ci de cei mulți care stau și privesc, indiferenți, fără să facă nimic. Lupii nu se vând pentru un os mai mare. Niciodată!” a încheiat liderul suveranist. (Bogdan Tiberiu Iacob)
”Îmi întăresc declarațiile anterioare. Prefer adevărul. Adevărul spus direct.
Nu am folosit cuvinte frumoase sau corectitudine nepoliticoasă. Și atenție! Nu am cerut niciunui partid, nou sau vechi, să vorbească în numele meu. Oricine pretinde că face asta, alege minciuna.
Nu sunt politician, ci om al credinței. Sunt și voi rămâne pentru poporul român, alături de poporul român, pentru prosperitatea și demnitatea lui. Slujesc cu capul sus poporului român.
Un popor creștin, care urmează pașii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, modelul nostru de viață și demnitate. Astăzi, țara suferă. Și suferă din cauza căderilor politice pe care le-a înfruntat România, la care se adaugă agitația acestor așa-zise alegeri de la primăria Bucureștiului.
Despre aceste alegeri, trebuie să spun următoarele: un guvern ilegitim nu poate organiza alegeri legitime. Nici la București, nici în altă parte.
Și nimeni nu mă poate convinge de contrariu. Avem precedentul anulării alegerilor din 6 decembrie 2024 și mascarada din mai 2025. Prin urmare, nu pot crede în aceste alegeri de la București.
Și consider că electoratul ar fi trebuit să se gândească de două ori înainte de a valida o farsă organizată sub pretextul binelui. Oricine m-ar fi întrebat, ei bine, dacă m-ar fi întrebat, ar fi primit același răspuns. Și mai presus de toate.
Într-un mod aproape macabru, pe 7 decembrie se încheie un an de la anularea alegerilor care au înghițit democrația și libertatea în România. Și acum ni se cere să legitimăm frauda de atunci.
Pentru mine, asta este inacceptabil.
Este o linie a demnității pe care niciun om liber nu o poate trece. Dacă acele alegeri nu ar fi fost anulate, astăzi nu ar fi trebuit să votez la București. Când democrația va reveni în această țară, vă asigur, vor exista alegeri libere peste tot, nu doar la București.
De aceea nu mă pot implica în niciun fel, nu pentru că refuz, ci pentru că nu pot crede în aceste alegeri. Și poate unii dintre voi nu ați înțeles ce am spus atunci, dar iată, istoria ne arată întotdeauna același adevăr, și anume că minciuna se grăbește, adevărul așteaptă. Nu spun asta ca pe un reproș, ci ca pe o reafirmare de principiu.
Criza din România nu este doar economică și socială, ci mai presus de toate o criză morală fără precedent. Dragii mei, iubirea de țară este o datorie sacră pe care trebuie să o cultivăm prin exemplu personal și să o transmitem cu umilință generațiilor tinere. Țara nu moare dacă are oameni care cred în ea.
Astăzi, țara are nevoie de Dumnezeu. Și de aceea ne cheamă pe fiecare parte. Ascultați-o! Țara are nevoie de inimi neînfricate și de milioane de suflete creștine care să se roage necontenit pentru ea.
Țara nu este distrusă de cei care îi fac rău, ci de cei mulți care stau și privesc, indiferenți, fără să facă nimic. Lupii nu se vând pentru un os mai mare. Niciodată!” a încheiat liderul suveranist. (Bogdan Tiberiu Iacob)
Ne prefacem că am uitat, că nu știm, că n-am auzit
Mare ighemonicon la Targoviște. Ereticul mitropolit Nifon Mihăiță împlinește 40 de ani de arhierie. Patriarhul Daniel i-a adresat un mesaj de felicitare și apreciere cu toate ingredientele ecumeniste. Nu insist asupra lui. Mă gîndesc cu întristare la prestația lui Nifon de la reuniunea cmb de la Busan, din 2013. Halucinantă. Cuvîntarea eretică a lui Nifon nu mai e de găsit. A fost ștearsă pentru ca dumnealui să rămînă imaculat. Speranță deșartă. Pentru ereziile sale, cinci arhierei din Grecia s-au hotărît să-l caterisească. Intenție neîmplinită, din păcate. Nifon a reușit să expună patru erezii într-o singură frază. Iată-le:
1.Unitatea Bisericii s-a pierdut.
2.Nu se știe care este urmașa Bisericii de la Cincizecimea ierusalimiteană.
3.Biserica nu are deplinătate sacramentală.
4.Botezul este doar o treaptă harică.
Ca și cum n-ar fi fost suficient, dumnealui, Nifon, mai adaugă o erezie în același discurs. Unitatea Bisericii se va reface atunci cînd toate bisericile se vor uni. Înțelegeți, e vorba de teoria ramurilor. Delirul arhieresc al Nifonului e completat cu inscripția de la Vulcana-Băi, unde a construit o biserică, o sinagogă și o moschee: ,,Ecumenismul, religia speranței’’. Evident, speranța este a lui Nifon și a celor dimpreună cu dînsul.
În loc de felicitări fariseice și temenele dezgustătoare, reproduc un text pe care l-am mai folosit în 2023. pentru ca cv-ul dumnealui să fie cît mai complet:
Inalt-prea-ce-o-vrea-el Nifon Mihaița, alias Popa Nifon, și-a început cariera de securist în anul 1970, an în care a plecat la Londra pentru a spiona românii ce locuiau în Anglia. Din anul 1972, scrie note pentru securitate din Israel, iar în 1977 si 1978, spioneaza românii aflati în Elvetia, din Geneva. Datorita faptului ca era un om de încredere al spionajului comunist ajunge, în anul 1981, tocmai în Canada, în capitala Ottawa, de unde da cu subsemnatul timp de aproximativ un an.
Ziarul Evenimentul Zilei a publicat, pe 2 aprilie 2001, extrase dintr-o nota de convorbire din 1975, în care Nifon informa autoritatile comuniste asupra exilului romanesc din Londra, oferind informatii despre Ion Ratiu și fostul suveran Mihai al Romaniei, printre altii.
Revenind în tara, a ramas pilon al securitatii, având acces la informatii confidentiale pe care le obtinea organizând spovedanii în Bucuresti pana în 1989.
Popa Nifon a ramas în relatii bune si foarte bune cu securistii vechi și noi, reprofilati sau nu. Acest fapt reiese și de pe site-ul oficial al al arhiepiscopiei din Targoviste, unde prea-cinstitul si prea-maritul specimen dedica un amplu mesaj de multumire amantei macelarului securist (ofiter SRI) Dumitru Dan Miculescu, ajuns mare afacerist judetean. Amanta este numita Bertha Colea Dumitrica, femeie cu o fulminanta evolutie la nivel de functii și avere, în prezent fiind și manager al televiziunii pe care ofiterul Miculescu o patroneaza, cu sprijin politic.
https://nedreptatea.blogspot.com/2015/08/dezvaluiri-nifon-mihaita-securist.html
Mesaj patriarhal
Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, „Arhiereul mărturisirii noastre” (Evrei 3, 1), să vă dăruiască în continuare aceeaşi râvnă plină de evlavie pentru Sfânta Taină a arhieriei şi mult ajutor în slujirea Bisericii noastre şi a poporului român!
Întru mulţi şi fericiţi ani, Înaltpreasfinţia Voastră!
Cu părintească binecuvântare şi frățească dragoste în Hristos,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Sfințirea catrindalei, sub semnul ambiguității
Încet, ecourile grandiosului spectacol al sfințirii catrindalei naționale se sting. A fost pentru mulți un bun prilej de a trge foloase propagandistice și a-și repera imaginea șifonată de atîta bălăceală în ecumenismul masonic. Spectacolul a fost cu adevărat o mare reușită, căci s-a văzut mîna puterii lumești, respectiv a serviciilor secrete care au semnat regia. Ierarhii noștri și-au jucat conștiincios rolurile primite.
Dintru început, m-a izbit ambiguitatea sub care s-au desfășurat lucrurile. În rînduiala Bisericii noastre există Slujba sfințirii bisericii. După ce a fost zidit un locaș și a fost înzestrat cu toate cele de trebuință, vine episcopul locului și săvîrșește rînduiala de sfințire, sau tîrnosirea și în felul acesta biserica cea nouă devine sfîntă biserică, spre slava lui Dumnezeu și spre mîntuirea credincioșilor.
La catrindală a fost altfel. Ne aducem aminte că în 2019 s-a făcut sfințirea altarului. Parțial color, sfințire parțială, deoarece nu există în practica Bisericii noastre o slujbă distinctă de sfințire a altarului. După șase ani, Bartolomeu din Constantinopol a revenit pe pămînt romanesc pentru sfințirea picturii. Nu există o atare slujbă în Biserica Ortodoxă, de aceea stăm și ne întrebăm cît s-a sfințit și cît a mai rămas de sfințit la catrindala neamului? Știm că încă de lucrează în anumite locuri ce țin de acest locaș. Nu ne vom mira dacă peste cîțiva ani se vor aduna iarăși și vor face a treia sfințire. Cu aceiași actori, cu aceiași organizatori din umbră, cu ighemoniconul obișnuit. În asta stă ambiguitatea: s-au oficiat două sfințiri, dar nu putem spune că s-a tîrnosit catrindala. Nici nu mai are importanță, neamule.
Vă aduceți aminte că în ajun de sfințire s-au dat publicității niște directive, unele de-a dreptul prostești. Să exemplific: li se punea în vedere celor care participau la sfințire, plebei din țarcuri nu protipendadei din catrindală, ca în cazul în care au tratamente medicale cu medicamente deosebite, să aibă musai asupra lor rețeta. Așa se combate consumul de substanțe interzise! Apoi s-a comunicat că nimeni nu se va împărtăși! Normal, nu?, cum să le strici dumnealor programul stabilit de spp? Paranteză: într-un an, la Sărbătoarea Cuvioasei Paraschiva, cîțiva credincioși și-au exprimat dorința de a se împărtăși la Liturghie. Teofan i-a direcționat spre bisericile din apropiere, închise și pustii, pentru că preoții acestora aveau misiuni mai înalte la ceremoniile teofanice. Exact cum am pățit eu în Zalău. Întrebînd la parter de ocolul silvic, am fost îndrumat spre etaj. Clădirea n-avea etaj.
Ceremoniile sfințirii au trecut, problemele cu care se confruntă Biserica noastră au rămas. Multe și dureroase.
Presbiter Iovița Vasile
Cea dintîi grijă a omului este mîntuirea sufletului său
,,Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de Acela Care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena’’ (Matei 10, 28). Aceste cuvinte de întărire şi încurajare le-a rostit Mântuitorul nostru Iisus Hristos în vremea când i-a trimis pe Sfinţii Aposoli la propovăduirea Evangheliei Sale. Precum ne învaţă Biserica, fiecare om este o alcătuire Dumnezeiască din trup muritor şi stricăcios şi din suflet nemuritor. În Cartea Ecleziastului (12, 7) citim despre trupul omenesc că-i este dat ,,ca pulberea să se întoarcă în pământ, cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu Care l-a dat’’.
Vieţile Sfinţilor aduc mărturie despre faptul că Sfinţii Mucenici primeau moartea cu bucurie, având Credinţa nestrămutată că sufletele lor se vor odihni lângă Dumnezeu. Că sufletele Mucenicilor şi, de fapt ale tuturor oamenilor, sunt vii, au ştiinţă, voinţă şi simţire, ne-o spune Dumnezeu prin Sfântului Ioan Evanghelistul: ,,Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne Sfinte şi Adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei care locuiesc pe pământ?’’ (Apocalipsa 6, 9-10) Textul ne arată, cu limpezime, că sufletele Mucenicilor sunt în ceruri, lângă Dumnezeu.
Acum este necesar să înţelegem Cine poate să piardă şi trupul şi sufletul în gheenă. Răspunsul l-am şi dat, oarecum, prin faptul că am majusculizat pronumele ,,Cine’’. Mulţi au fost înclinaţi să creadă că diavolul ar fi cel care poate să piardă pe om în gheenă. Diavolul, cu puterea lui mărginită, nu poate să piardă niciun suflet peste voia acestuia şi peste voia lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur a desluşit înţelesul, scriind: ,,Domnul nu le spune deschis acum că El este Cel Care poate pierde şi trupul şi sufletul în gheeenă, a arătat aceasta mai înainte, spunând că El este Judecătorul’’ (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994, p. 424). Într-adevăr, la judecată Dumnezeu va hotărî ca unii să meargă în împărăţia Sa cea cerească, alţii se vor pierde de la faţa lui Dumnezeu, în iad.
,,Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului Celui Viu’’, a scris Sfântul Apostol Pavel (Evrei 10, 31). Înfricoşătoare va fi judecata, înfricoşător este numai gândul că mulţi se vor pierde, pentru veşnicie, în împărăţia diavolului. Bunul Dumnezeu să ne ferească de această primejdie, cinstite cititorule.
Presbiter Iovița Vasile
Vieţile Sfinţilor aduc mărturie despre faptul că Sfinţii Mucenici primeau moartea cu bucurie, având Credinţa nestrămutată că sufletele lor se vor odihni lângă Dumnezeu. Că sufletele Mucenicilor şi, de fapt ale tuturor oamenilor, sunt vii, au ştiinţă, voinţă şi simţire, ne-o spune Dumnezeu prin Sfântului Ioan Evanghelistul: ,,Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne Sfinte şi Adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei care locuiesc pe pământ?’’ (Apocalipsa 6, 9-10) Textul ne arată, cu limpezime, că sufletele Mucenicilor sunt în ceruri, lângă Dumnezeu.
Acum este necesar să înţelegem Cine poate să piardă şi trupul şi sufletul în gheenă. Răspunsul l-am şi dat, oarecum, prin faptul că am majusculizat pronumele ,,Cine’’. Mulţi au fost înclinaţi să creadă că diavolul ar fi cel care poate să piardă pe om în gheenă. Diavolul, cu puterea lui mărginită, nu poate să piardă niciun suflet peste voia acestuia şi peste voia lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur a desluşit înţelesul, scriind: ,,Domnul nu le spune deschis acum că El este Cel Care poate pierde şi trupul şi sufletul în gheeenă, a arătat aceasta mai înainte, spunând că El este Judecătorul’’ (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994, p. 424). Într-adevăr, la judecată Dumnezeu va hotărî ca unii să meargă în împărăţia Sa cea cerească, alţii se vor pierde de la faţa lui Dumnezeu, în iad.
,,Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului Celui Viu’’, a scris Sfântul Apostol Pavel (Evrei 10, 31). Înfricoşătoare va fi judecata, înfricoşător este numai gândul că mulţi se vor pierde, pentru veşnicie, în împărăţia diavolului. Bunul Dumnezeu să ne ferească de această primejdie, cinstite cititorule.
Presbiter Iovița Vasile
Canonul 15 al Sinodului I II de la Constantinopol ridică puternică apărare în jurul preoților și mirenilor care se îngrădesc de eretici
Părinții care au redactat acest Canon au avut viziunea corectă a ceea ce urma să se întîmple, și iată se întîmplă întocmai, celor care se îngrădesc de erezie, întrerupînd comuniunea cu ierarhii eretici.
1.Dintru început au ridicat o barieră în calea abuzurilor: ,,Cei care se despart pe sine de comuniunea cea cu întîiul stătător… nu se vor supune certării (pedepsirii) canonice’’. Punct. Această frază închide orice discuție și trebuie să închidă orice dosar care s-ar fi întocmit celor îngrădiți de erezie. Aceasta este calea canonică. Nimeni nu are voie să treacă peste ea.
2.Continuarea vine și întărește cele de mai sus: ,,Desfăcîndu-se pe sine de comuniunea cu cel ce se numește episcop (doar se numește!), chiar înainte de cercetarea sinodicească… se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși’’. Nefiind vrednici de cinstea cuvenită celor ortodocși, din orice parte ar veni, ne mulțumim și cu ocara și calomnia, care nu sunt de lepădat.
3.Cei care s-au îngrădit de erezie ,,nu au osîndit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători’’. Aceasta e partea, într-adevăr, dureroasă a Canonului, pentru că pune la îndoială calitatea și autoritatea apostolică a celor care, ierarhi canonici fiind, au părăsit Adevărul și au alunecat în erezie. Aplicarea acestei prevederi stă în puterea Sinodului, nu a noastră. Cum sinodalitatea autentică în Biserica Ortodoxă Romană a fost desființată deliberat, și înlocuită cu una de fațadă, rămîne ca Mantuirorul Hristos Hristos, Capul Bisericii, să ne arate calea de urmat.
4.Cei îngrădiți de erezie ,,nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări’’. Cînd s-a aflat de preoții îngrădiți de erezie, ierarhii respectivi s-au năpustit asupra lor, învinuindu-i de schismă. Cineva i-a temperat și le-a spus că acest Canon îi apără cu mare putere de această acuzație și e mai bine să nu apară în dosarele de caterisire. Zis și făcut. S-au concentrat pe alte acuzații pentru că ierarhii, prevăzători din fire, au avut grijă să pregătească încă din 2025 o legislație bisericească abuzivă, care să le stea la îndemînă. De pildă, nu ai voie să contrazici poziția oficialăa Bisericii. Ne aducem aminte că în plandemie și după aceea, poziția Bisericii Ortodoxe Romane era stabilită de scursoarea numită Vasile Bănescu, peste capul patriarhului și a sinodului, peste voia Bisericii. După multe insistențe și contestări, individul acesta grețos a fost înlăturat din patriarhie, după ce a fost decorat de Daniel, și s-a aciuat într-o cloacă, de unde aruncă cu noroi asupra Bisericii noastre. Acum știe Biserica ce viperă a ținut la pieptul ei.
Presbiter Iovița Vasile
1.Dintru început au ridicat o barieră în calea abuzurilor: ,,Cei care se despart pe sine de comuniunea cea cu întîiul stătător… nu se vor supune certării (pedepsirii) canonice’’. Punct. Această frază închide orice discuție și trebuie să închidă orice dosar care s-ar fi întocmit celor îngrădiți de erezie. Aceasta este calea canonică. Nimeni nu are voie să treacă peste ea.
2.Continuarea vine și întărește cele de mai sus: ,,Desfăcîndu-se pe sine de comuniunea cu cel ce se numește episcop (doar se numește!), chiar înainte de cercetarea sinodicească… se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși’’. Nefiind vrednici de cinstea cuvenită celor ortodocși, din orice parte ar veni, ne mulțumim și cu ocara și calomnia, care nu sunt de lepădat.
3.Cei care s-au îngrădit de erezie ,,nu au osîndit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători’’. Aceasta e partea, într-adevăr, dureroasă a Canonului, pentru că pune la îndoială calitatea și autoritatea apostolică a celor care, ierarhi canonici fiind, au părăsit Adevărul și au alunecat în erezie. Aplicarea acestei prevederi stă în puterea Sinodului, nu a noastră. Cum sinodalitatea autentică în Biserica Ortodoxă Romană a fost desființată deliberat, și înlocuită cu una de fațadă, rămîne ca Mantuirorul Hristos Hristos, Capul Bisericii, să ne arate calea de urmat.
4.Cei îngrădiți de erezie ,,nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări’’. Cînd s-a aflat de preoții îngrădiți de erezie, ierarhii respectivi s-au năpustit asupra lor, învinuindu-i de schismă. Cineva i-a temperat și le-a spus că acest Canon îi apără cu mare putere de această acuzație și e mai bine să nu apară în dosarele de caterisire. Zis și făcut. S-au concentrat pe alte acuzații pentru că ierarhii, prevăzători din fire, au avut grijă să pregătească încă din 2025 o legislație bisericească abuzivă, care să le stea la îndemînă. De pildă, nu ai voie să contrazici poziția oficialăa Bisericii. Ne aducem aminte că în plandemie și după aceea, poziția Bisericii Ortodoxe Romane era stabilită de scursoarea numită Vasile Bănescu, peste capul patriarhului și a sinodului, peste voia Bisericii. După multe insistențe și contestări, individul acesta grețos a fost înlăturat din patriarhie, după ce a fost decorat de Daniel, și s-a aciuat într-o cloacă, de unde aruncă cu noroi asupra Bisericii noastre. Acum știe Biserica ce viperă a ținut la pieptul ei.
Presbiter Iovița Vasile
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
Din veşnicie, Preabunul Dumnezeu a hotărât, după sfatul voii Sale, ca noi, nevrednicii slujitori ai Săi să prăznuim astăzi pe cea mai curată decât strălucirile soarelui, pe Preacurata Fecioară Maria, Maica Domnului Iisus Hristos. Trei ani avea copila Maria când părinţii săi cei Dumnezeieşti, Ioachim şi Ana, au chemat la casa lor din Nazaret rudele, cunoscuţii, vecinii şi mulţime de fecioare. Aceştia au înconjurat-o pe Preacurata Maria şi ţinând în mâini făclii, au început drumul spre Ierusalim, iar cântările lor se uneau cu cântările îngereşti. Părinţii Maicii Domnului împlineau făgăduinţa pe care o făcuseră Domnului când se rugau ca Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să ridice nerodirea lor.
După trei zile de călătorie, au ajuns în Ierusalim, la templul sfânt. Cărţile bisericeşti ne spun că la templu slujea marele arhiereu Zaharia, împreună cu alţi preoţi, şi aceştia au ieşit să o întâmpine pe copila Maria. La intrarea în templu erau cinsprezece trepte pe care preoţii şi leviţii le urcau şi cântau pe fiecare treaptă un psalm. Aceste trepte le-a urcat fiica lui Ioachim şi a Anei, şi toţi s-au mirat văzând-o, dar şi mai mult s-au mirat atunci când arhiereul Zaharia a dus-o pe copilă în Sfânta Sfintelor, acolo unde nu intrau nici preoţii, ci numai marele arhiereu, o dată pe an. Acolo i s-a dat ei loc de rugăciune, în sfântul altar, după a doua catapeteasmă.
După ce şi-au împlinit datoria lor sfântă, Dumnezeieştii părinţi s-au întors acasă, au făcut ospăţ mare şi au mulţumit lui Dumnezeu.
În jurul templului din Ierusalim erau multe locaşuri în care vieţuiau văduvele care petreceau în curăţie, între care se afla şi Ana proorociţa, cea care a fost prezentă când Pruncul Iisus a fost adus la templu, ca să fie închinat Domnului, cum ne spune Sfântul Evanghelist Luca. Deosebi locuiau bărbaţii nazirei care trăiau asemenea monahilor, iar în alte locaşuri erau găzduiţi pelerinii şi străinii. Preacuratei i s-a dat a vieţui în locaşul fecioarelor. Astfel a petrecut copila Maria în anii ce au urmat. Învăţarea Scripturilor Sfinte ale Vechiului Testament, rugăciunea în Sfânta Sfintelor şi lucrul mâinilor erau îndeletnicirile ei. Hrana o primea de la Sfinţii Îngeri, după cum mărturisesc Părinţii Bisericii.
Sfântul Apostol Pavel a scris: ,,Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare… pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pregătit pentru orice lucru bun’’ (II Timotei 3, 16-17). Sfânta Fecioară a fost pregătită de Dumnezeu pentru împlinirea a ceea ce covârşeşte orice minte omenească: primirea în preacuratul său pântece a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta este Sărbătoarea de care şi noi ne-am învrednicit astăzi, cinstite cititorule.
Presbiter Iovița Vasile
După trei zile de călătorie, au ajuns în Ierusalim, la templul sfânt. Cărţile bisericeşti ne spun că la templu slujea marele arhiereu Zaharia, împreună cu alţi preoţi, şi aceştia au ieşit să o întâmpine pe copila Maria. La intrarea în templu erau cinsprezece trepte pe care preoţii şi leviţii le urcau şi cântau pe fiecare treaptă un psalm. Aceste trepte le-a urcat fiica lui Ioachim şi a Anei, şi toţi s-au mirat văzând-o, dar şi mai mult s-au mirat atunci când arhiereul Zaharia a dus-o pe copilă în Sfânta Sfintelor, acolo unde nu intrau nici preoţii, ci numai marele arhiereu, o dată pe an. Acolo i s-a dat ei loc de rugăciune, în sfântul altar, după a doua catapeteasmă.
După ce şi-au împlinit datoria lor sfântă, Dumnezeieştii părinţi s-au întors acasă, au făcut ospăţ mare şi au mulţumit lui Dumnezeu.
În jurul templului din Ierusalim erau multe locaşuri în care vieţuiau văduvele care petreceau în curăţie, între care se afla şi Ana proorociţa, cea care a fost prezentă când Pruncul Iisus a fost adus la templu, ca să fie închinat Domnului, cum ne spune Sfântul Evanghelist Luca. Deosebi locuiau bărbaţii nazirei care trăiau asemenea monahilor, iar în alte locaşuri erau găzduiţi pelerinii şi străinii. Preacuratei i s-a dat a vieţui în locaşul fecioarelor. Astfel a petrecut copila Maria în anii ce au urmat. Învăţarea Scripturilor Sfinte ale Vechiului Testament, rugăciunea în Sfânta Sfintelor şi lucrul mâinilor erau îndeletnicirile ei. Hrana o primea de la Sfinţii Îngeri, după cum mărturisesc Părinţii Bisericii.
Sfântul Apostol Pavel a scris: ,,Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare… pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pregătit pentru orice lucru bun’’ (II Timotei 3, 16-17). Sfânta Fecioară a fost pregătită de Dumnezeu pentru împlinirea a ceea ce covârşeşte orice minte omenească: primirea în preacuratul său pântece a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta este Sărbătoarea de care şi noi ne-am învrednicit astăzi, cinstite cititorule.
Presbiter Iovița Vasile
A plecat Doamna Dr. Flavia Groșan
Nu e mare lucru să fii erou. În lumea în care trăim, e suficient să-ți faci datoria cu demnitate acolo unde ești, pentru meseria ta și pentru cei care depind de tine. Cum asta se întâmplă din ce în ce mai rar, te trezești erou fără să vrei.
Știința a stabilit că speranța de viață a eroilor este mai mică decât a populației generale. Pare că menținerea conștiinței reprezintă un efort cu potențial consumptiv și pericol vital. Practic, ai de ales: insiști să devii erou trăind puțin, sau îți vinzi demnitatea și prinzi pensia.
Flavia a fost unul dintre acești eroi… Pentru că nu le-a împărtășit frica indusă de stăpâni, pentru că nu a marșat la farsa globală a așa-zisei plandemii, pentru că nu a cântat în corul netrebnicilor care acopereau jaful economiei prin strigăte de breaking-news și manele de jale, pentru că și-a menținut demnitatea profesională și gândirea critică, refuzând narațiunea clovnilor stipendiați din media, cohorte de hiene progresiste, doctori în obediență, maeștri ai slugărniciei recompensate mușcați de sifilisul dezumanizării la hurtă au tăbărât atunci s-o sfâșie ca pedeapsă pentru aroganța de a rămâne om într-o junglă care-și spune societate.
Acum, hienele s-au transformat în corbi și zboară hulpav în cercuri deasupra amintirii și a lecției pe care ne-a lăsat-o Flavia. Dacă înainte stucheau și mârâiau, acum bălesc și vituperează moralizator. Doar că ”morala” lor duhnește pestilențial a nimicnicie adăpată la vadurile USAID ori altora asemenea.
Pe vremuri, eroii erau arși pe rug sau măcar întemnițați și torturați; astăzi, în democrația plină de „valori” de respectat și principii amorale, pedeapsa pentru demnitate este oprobriul public. Flavia nu a făcut altceva decât să spună că a avut rezultate foarte bune folosind clasicele bronhodilatatoare, corticoizi, antibiotice cu parțial efect antiviral etc. Ea nu a dezosat minciuna planetară (așa cum am făcut eu sau Geanina Hagimă dintre medici, ori Piperea, Diplan, Popa, dintre ne-medici), nu a criticat otrava injectată prin coerciție ori drogurile toxice precum Kaletra și Remdesivir, nu a promovat ereticele Ivermectină, Hidroxiclorochină sau Arbidol, proscrise de urgia propagandei, nici nu a propus „leacuri băbești” sau produse ale „medicinei alternative”, ci doar a prezentat o schemă terapeutică alcătuită din medicamente uzuale în practica pneumologică. Probabil că, tocmai pentru simplitatea și onestitatea pozițiilor exprimate, a primit și mai multe sudălmi, ocări, flegme deontoloage decât ceilalți enumerați mai sus. Când cineva se opune mainstram-ului, cel mai tare deranjează naturalețea, franchețea, firescul.
În data de 18 martie 2021, doi derbedei media, Robert Schengen Turcescu și Mirel Priză Curea au făcut o emisiune de 57 de minute în care și-au bătut joc de acest medic, numind-o pe Flavia Groșan ”nebună”. Cred că este cel mai vomitiv moment la care am asistat. Aveam, în toată splendoarea sa, grandoarea ticăloșiei inepte în fața curățeniei native și a omeniei firești – este o emisiune pe care mi-o voi aminti toată viața, ca ilustrare a zicerii lui Petre Țuțea: ”Am stat 13 ani în temniță pentru un popor de idioți”… Nu, nu pentru un popor de idioți, ci pentru un popor care acceptă trădători și idioți la conducere sau în lumina reflectoarelor.
Flavia a plecat de aici și ne-a lăsat să luptăm mai departe singuri, fără ea. Dar lecția pe care ne-a predat-o este neprețuită: nu abdica niciodată de la credința ta, fii sincer și spune ceea ce crezi, chiar dacă, uneori, poți greși, gândește cu mintea ta, nu cu a altora, nu te lăsa copleșit de puhoaiele de scuipați, fii tu însuți mereu!
Iar mie, ca umil muritor rămas de strajă, printre alții, după plecarea ei, mi-ar plăcea ca studenții și rezidenții pe care-i instruiesc să fie mereu, în viața lor profesională, așa cum a fost Flavia Groșan.
Dr. Răzvan Constantinescu
Știința a stabilit că speranța de viață a eroilor este mai mică decât a populației generale. Pare că menținerea conștiinței reprezintă un efort cu potențial consumptiv și pericol vital. Practic, ai de ales: insiști să devii erou trăind puțin, sau îți vinzi demnitatea și prinzi pensia.
Flavia a fost unul dintre acești eroi… Pentru că nu le-a împărtășit frica indusă de stăpâni, pentru că nu a marșat la farsa globală a așa-zisei plandemii, pentru că nu a cântat în corul netrebnicilor care acopereau jaful economiei prin strigăte de breaking-news și manele de jale, pentru că și-a menținut demnitatea profesională și gândirea critică, refuzând narațiunea clovnilor stipendiați din media, cohorte de hiene progresiste, doctori în obediență, maeștri ai slugărniciei recompensate mușcați de sifilisul dezumanizării la hurtă au tăbărât atunci s-o sfâșie ca pedeapsă pentru aroganța de a rămâne om într-o junglă care-și spune societate.
Acum, hienele s-au transformat în corbi și zboară hulpav în cercuri deasupra amintirii și a lecției pe care ne-a lăsat-o Flavia. Dacă înainte stucheau și mârâiau, acum bălesc și vituperează moralizator. Doar că ”morala” lor duhnește pestilențial a nimicnicie adăpată la vadurile USAID ori altora asemenea.
Pe vremuri, eroii erau arși pe rug sau măcar întemnițați și torturați; astăzi, în democrația plină de „valori” de respectat și principii amorale, pedeapsa pentru demnitate este oprobriul public. Flavia nu a făcut altceva decât să spună că a avut rezultate foarte bune folosind clasicele bronhodilatatoare, corticoizi, antibiotice cu parțial efect antiviral etc. Ea nu a dezosat minciuna planetară (așa cum am făcut eu sau Geanina Hagimă dintre medici, ori Piperea, Diplan, Popa, dintre ne-medici), nu a criticat otrava injectată prin coerciție ori drogurile toxice precum Kaletra și Remdesivir, nu a promovat ereticele Ivermectină, Hidroxiclorochină sau Arbidol, proscrise de urgia propagandei, nici nu a propus „leacuri băbești” sau produse ale „medicinei alternative”, ci doar a prezentat o schemă terapeutică alcătuită din medicamente uzuale în practica pneumologică. Probabil că, tocmai pentru simplitatea și onestitatea pozițiilor exprimate, a primit și mai multe sudălmi, ocări, flegme deontoloage decât ceilalți enumerați mai sus. Când cineva se opune mainstram-ului, cel mai tare deranjează naturalețea, franchețea, firescul.
În data de 18 martie 2021, doi derbedei media, Robert Schengen Turcescu și Mirel Priză Curea au făcut o emisiune de 57 de minute în care și-au bătut joc de acest medic, numind-o pe Flavia Groșan ”nebună”. Cred că este cel mai vomitiv moment la care am asistat. Aveam, în toată splendoarea sa, grandoarea ticăloșiei inepte în fața curățeniei native și a omeniei firești – este o emisiune pe care mi-o voi aminti toată viața, ca ilustrare a zicerii lui Petre Țuțea: ”Am stat 13 ani în temniță pentru un popor de idioți”… Nu, nu pentru un popor de idioți, ci pentru un popor care acceptă trădători și idioți la conducere sau în lumina reflectoarelor.
Flavia a plecat de aici și ne-a lăsat să luptăm mai departe singuri, fără ea. Dar lecția pe care ne-a predat-o este neprețuită: nu abdica niciodată de la credința ta, fii sincer și spune ceea ce crezi, chiar dacă, uneori, poți greși, gândește cu mintea ta, nu cu a altora, nu te lăsa copleșit de puhoaiele de scuipați, fii tu însuți mereu!
Iar mie, ca umil muritor rămas de strajă, printre alții, după plecarea ei, mi-ar plăcea ca studenții și rezidenții pe care-i instruiesc să fie mereu, în viața lor profesională, așa cum a fost Flavia Groșan.
Dr. Răzvan Constantinescu
Adevărații stăpâni ai Vaticanului
Majoritatea oamenilor încă cred că Vaticanul se află deasupra structurii de putere mondiale. Nu este așa.
În 1832, sub Papa Grigore al XVI-lea, Statele Papale erau în faliment. După războaiele napoleoniene, revolte și ani de corupție, Roma nu mai avea bani pentru a guverna. Atunci a intervenit familia bancară Rothschild. James Mayer de Rothschild din Paris și Carl Mayer von Rothschild din Napoli i-au oferit Papei un împrumut uriaș — aproximativ patru sute de mii de lire sterline, echivalentul a câteva milioane de scudi — în schimbul faptului de a deveni bancherii oficiali ai Vaticanului.
Acordul a fost fără precedent. Pentru prima dată în istorie, Papa a devenit dependent financiar de o casă bancară evreiască. Când Carl Rothschild l-a întâlnit pe Grigore al XVI-lea pentru a finaliza înțelegerea, i s-a permis să sărute mâna Papei în loc de picior. Acest gest singur a spus mai mult decât orice document. Din acel moment, puterea spirituală oricum decazuta deja prin ruperea de Ortodoxie, s-a plecat în fața puterii financiare.
Cardinalul Tosti a încercat, câțiva ani mai târziu, să elibereze Vaticanul de sub controlul Rothschild prin găsirea altor creditori, dar a eșuat. Datoria a rămas, la fel și dependența.
Aceasta a fost începutul supunerii tăcute a Vaticanului față de finanțele globale — un tipar care nu s-a încheiat niciodată cu adevărat. Falsa biserica catolica, oricum deja rupta de Hristos prin schisma din 1054 , poate încă să vorbească în termeni morali, dar șnururile portofelului său au fost luate de mult timp. Rothschild nu doar că i-au împrumutat bani Papei; au cumpărat influență asupra uneia dintre cele mai vechi instituții de pe pământ.
De atunci, Vaticanul și-a jucat rolul în aceeași rețea de control care guvernează națiunile, piețele și războaiele, si precum spune Apocalipsa va juca rolul de al prezenta lumii pe ,, antihrist „
Pentru a înțelege cine conduce astăzi, trebuie să privești nu spre falsul altar schismatic catolic , , ci spre registru. „
Sursa: Înțelepciune pentru suflet- Telegram
(Text remis de Sora Pelaghia)
În 1832, sub Papa Grigore al XVI-lea, Statele Papale erau în faliment. După războaiele napoleoniene, revolte și ani de corupție, Roma nu mai avea bani pentru a guverna. Atunci a intervenit familia bancară Rothschild. James Mayer de Rothschild din Paris și Carl Mayer von Rothschild din Napoli i-au oferit Papei un împrumut uriaș — aproximativ patru sute de mii de lire sterline, echivalentul a câteva milioane de scudi — în schimbul faptului de a deveni bancherii oficiali ai Vaticanului.
Acordul a fost fără precedent. Pentru prima dată în istorie, Papa a devenit dependent financiar de o casă bancară evreiască. Când Carl Rothschild l-a întâlnit pe Grigore al XVI-lea pentru a finaliza înțelegerea, i s-a permis să sărute mâna Papei în loc de picior. Acest gest singur a spus mai mult decât orice document. Din acel moment, puterea spirituală oricum decazuta deja prin ruperea de Ortodoxie, s-a plecat în fața puterii financiare.
Cardinalul Tosti a încercat, câțiva ani mai târziu, să elibereze Vaticanul de sub controlul Rothschild prin găsirea altor creditori, dar a eșuat. Datoria a rămas, la fel și dependența.
Aceasta a fost începutul supunerii tăcute a Vaticanului față de finanțele globale — un tipar care nu s-a încheiat niciodată cu adevărat. Falsa biserica catolica, oricum deja rupta de Hristos prin schisma din 1054 , poate încă să vorbească în termeni morali, dar șnururile portofelului său au fost luate de mult timp. Rothschild nu doar că i-au împrumutat bani Papei; au cumpărat influență asupra uneia dintre cele mai vechi instituții de pe pământ.
De atunci, Vaticanul și-a jucat rolul în aceeași rețea de control care guvernează națiunile, piețele și războaiele, si precum spune Apocalipsa va juca rolul de al prezenta lumii pe ,, antihrist „
Pentru a înțelege cine conduce astăzi, trebuie să privești nu spre falsul altar schismatic catolic , , ci spre registru. „
Sursa: Înțelepciune pentru suflet- Telegram
(Text remis de Sora Pelaghia)
Bieți sclavi ai întunericului, azi a văzut toată țara fața voastră hidoasă. Nici Dumnezeu, dar nici poporul nu se lasă batjocorit!
Așa cum în pandemie ați împărțit lumea în vacciniști și nevacciniști, așa o împărțiți și astăzi, cinci ani mai târziu — în pro-europeni și pro-ruși, în iubitori ai democrației și dușmani ai ei, în „elite” și „pleavă”. Voi, cei care pretindeți că apărați libertatea, ați fost primii care ați strivit-o. Voi, cei care pretindeți azi că respectați biserica, ați fost primii care ați călcat-o în picioare în pandemie. Toți.
Dar cine sunteți voi, de fapt? Niște birocrați nealeși, niște oameni care au învățat să tacă atunci când e convenabil și să strige atunci când li se dă voie. Voi, care vorbiți despre „valori europene”, sunteți primii care puneți pumnul în gură celor care mai îndrăznesc să spună ce gândesc. În „democrația” voastră, adevărul e infracțiune, iar curajul se plătește cu dosare penale și excluderi sociale.
Oamenii care spun că imigrația necontrolată este o greșeală – sunt catalogați drept „instigatori la ură”. Cei care cred că identitatea copiilor nu trebuie transformată într-un experiment social – sunt acuzați de „intoleranță”. Cei care îndrăznesc să gândească altfel – sunt reduși la tăcere, sub pretextul „pericolului naționalist”.
Și tot voi, cei care predicați despre democrație, ați fost capabili să anulați alegeri doar pentru că rezultatul nu vă convenea. Ați confiscat sensul cuvântului „libertate” și l-ați transformat într-o parodie. Pentru voi, democrația nu înseamnă libertate, ci control. Nu înseamnă dialog, ci cenzură. Nu înseamnă popor, ci privilegii personale.
Da, democrația trebuie apărată. Dar nu de dușmanii ei din afară. De voi trebuie apărată — de cei care o murdăresc zilnic, ascunși sub steagul ei. Voi nu iubiți democrația. Voi iubiți doar forma ei, golită de conținut. Voi iubiți cea mai crudă formă de comunism — una care poartă o rochie frumoasă și pozează sub lumina reflectoarelor ca „democrație”.
Voi nu iubiți românii, atâta timp cât le îngrădiți libertatea. Nu mai predicați despre libertate, cât timp țineți cheia lanțurilor în buzunar. Bieți sclavi ai întunericului, azi v-a văzut toată țara în lumina cea adevărată.
Țineți minte aceste cuvinte: Nici Dumnezeu dar nici poporul nu se lasă batjocorit!
Cristina Isabela L
Cîteva întrebări care nu-mi dau pace
Am și eu cîteva nedumeriri. Privind chipul Mantuitorului – Pantocrator din catedrala lor, mă întreb de ce Fiul lui Dumnezeu e înfățișat deliberat înclinat spre stînga. Ce vrea să ne sugereze herimenutica ecumenistă, că Domnul Iisus este în declin?
Crucea din spatele Dumnezeirii Sale e și ea deplasată spre stînga. Brațele Crucii, care ar trebui să fie orizontale, sunt ușor, dar vizibil, lăsate în jos. Înseamnă asta înfrîngerea Crucii?
Și în sfîrșit, mîna dreaptă a Mantuitorului nu este cu degetele așezate în forma binecuvîntării. De ce? Ni se sugerează cumva să nu așteptăm binecuvantarea de la Hristos Domnul? Să o așteptăm de la altul?
N-aș fi ridicat aceste întrebări dacă n-am avea precedentul amar al înfățișării iconografice a celor 16 Sfinți recent canonizați. Cei mai mulți au degetul arătător și cel mic nu în poziția firească de binecuvantare, ci mai de grabă sugerează coarnele necuratului. Am cerut, cer și acum, ca acele zise icoane să fie retrase.
Presbiter Iovița Vasile
Crucea din spatele Dumnezeirii Sale e și ea deplasată spre stînga. Brațele Crucii, care ar trebui să fie orizontale, sunt ușor, dar vizibil, lăsate în jos. Înseamnă asta înfrîngerea Crucii?
Și în sfîrșit, mîna dreaptă a Mantuitorului nu este cu degetele așezate în forma binecuvîntării. De ce? Ni se sugerează cumva să nu așteptăm binecuvantarea de la Hristos Domnul? Să o așteptăm de la altul?
N-aș fi ridicat aceste întrebări dacă n-am avea precedentul amar al înfățișării iconografice a celor 16 Sfinți recent canonizați. Cei mai mulți au degetul arătător și cel mic nu în poziția firească de binecuvantare, ci mai de grabă sugerează coarnele necuratului. Am cerut, cer și acum, ca acele zise icoane să fie retrase.
Presbiter Iovița Vasile