Hristos a înviat!
În vremea când fiii lui Israel străbăteau pustia, dinspre Egipt spre Ţara făgăduinţei, au ajuns în hotarele lui Edom. Moise a trimis soli la regele locului cu următorul mesaj: ,,Îngăduieşte-ne să trecem prin ţara ta, că nu ne vom abate pe la ogoare şi pe la vii, nici apă nu vom bea din fântânile tale, ci vom trece pe calea împărătescă, neabătându-ne nici la dreapta, nici la stânga, până vom ieşi din hotarele tale’’ (Numerii 20, 17). Mai târziu, după moartea lui Moise, Iosua Navi a fost ridicat călăuză pentru popor ş Însuşi Dumnezeu i-a poruncit: ,,Fii dar tare şi foarte curajos, ca să păzeşti şi să împlineşti toată legea pe care ţi-a încredinţat-o Moise, robul Meu; să nu te abaţi de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să pricepi toate câte ai de făcut’’ (Iosua 1, 7). Prin Solomon iarăşi ne grăieşte Dumnezeu: ,,Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga: ţine piciorul tău departe de rău’’ (Pilde 4, 27).
În Noul Testament ni se spune că s-a făcut prigoană mare împotriva Bisericii din Ierusalim (Fapte 8, 1), iar Saul, Sfântul Apostol Pavel de mai târziu, a mers la Damasc, ca pe cei ,,care merg pe Calea aceasta să-i aducă legaţi la Ierusalim’’ (Fapte 9, 2). E evident că şi aici Calea împărătească e echivalentul Sfintei Biserici, care ne călăuzeşte pe noi spre Împărăţia lui Dumnezeu, şi aici nu putem să nu ne amintim şi de cuvintele Sfântului Ciprian, care ne spune că ,,în afara Bisericii nu există mântuire’’.
Calea împărătească am ales-o şi noi atunci când cancerul ereziilor ecumeniste a pătruns oficial în Sfânta Biserică. Toţi, fără nicio excepţie. De la o vreme însă, unii dintre noi au făcut paşii greşiţi, fie la dreapta, fie la stânga, şi sciziunea s-a produs. Exact ce-şi doreau vrăjmaşii Ortodoxiei.
Nu ştiu dacă rândurile de faţă vor ajunge sub ochii celor care au părăsit Calea împărătească. Oricum, eu le adresez câteva întrebări simple, la care să-şi răspundă fiecare: Când Biserica în care te-ai născut, ai fost botezat şi apoi cununat, ţi-ai botezat copiii, ai primit hirotonia întru preot, deci când această Biserică e tulburată de erezii, cum e mai bine să procedezi, să o părăseşti sau sa te lupţi pentru a o curăţa de erezii? Şi dacă ai părăsit-o, unde te-ai dus?, ştiind că altă Biserică nu există, afară de cea Ortodoxă. Şi în afara Bisericii ce putem găsi decât secte, rătăciri şi toate relele lumii? Presupunând, prin reducere la absurd, că Biserica Ortodoxă n-ar mai avea niciun episcop, cum greşit susţineţi, ar însemna că e pe cale de dispariţie, or, asta contrazice preasfintele cuvinte ale Mântuitorului ,,nici porţile iadului nu o vor birui’’. Ziceţi că Biserica Ortodoxă Română nu mai există, dar aceasta ar însemna că porţile iadului au biruit-o şi au dus-o la desfiinţare! Nu vi se pare o enormitate? Din Biserică să plece ereticii nepocăiţi, nu cei care mărturisesc drept.
De aceea, dragi Părinţi nepomenitori, care v-aţi despărţit de noi, vă aşteptăm cu toată dragostea sa vă întoarceţi în Biserică, la Calea împărătească şi să continuăm împreună, cum împreună am început. Lăsaţi orgoliile mărunte, noi vă întindem frăţeşte mâna, căci fiecare din noi poate avea momente de rătăcire. Esenţial este să nu persistăm în ea.
Presbiter Ioviţa Vasile