Când e ținut de puterea lui Hristos, chiar și diavolul spune adevărul

Parintele Profesor Theodoros Zisis: ,,Sunt 16 canoane care ii condamna pe ortodocsii care se roaga impreuna cu ereticii”

,,Dumnezeu ne sta impotriva” – recunoaste un ,,Prea Sfintit”, participant la aşa-numita „Săptămână de Rugă­ciune pentru Unitatea Creştini­lor”.

,,Redau mai jos un eveniment, care mi-a fost relatat de unul dintre ierarhii noştri, martor ocular, ierarh care, de altfel, mi-a dat şi binecuvântarea de a publica acest text.

In perioada 18-25 ianuarie 2007 a avut loc aşa-numita „Săptămână de Rugă­ciune pentru Unitatea Creştini­lor”. Programul manifestărilor presupunea rugăciuni comu­ne în fiecare seară, începând cu orele 17, pe rând, în bise­ricile cultelor participante, în următoarea ordine: „romano-catolici, anglicani, reformaţi, armeni, luterani, greco-catolici şi, în final, la ortodocşi”. Tema Săptămânii de Rugăciune din 2007 a fost textul din Sfânta Evanghelie de la Marcu 7,37:
„Toate le-a făcut bine: pe sur­zi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”.
Interesantă aceas­tă temă faţă de ce avea să se întâmple…

Rugăciunea comună din biserica ortodoxă a avut loc în ultima seară a Săptămânii de Rugăciune, adică joi 25 ia­nuarie 2007. Inţeleg că în anii precedenţi, în Săptămâna de Rugăciune, la rugăciunea co­mună din biserica ortodoxă, reprezentanţii celorlalte culte fuseseră invitaţi să stea în na­osul bisericii, în străni. Pentru ca aceştia să nu se mai simtă trataţi ca şi mireni, în 2007 s-ar fi găsit o altă formulă, în care ei au stat în semicerc în mijlocul bisericii, cu faţa către sfântul altar.

Rugăciunea comună consta de fapt într-o vecer­nie „adaptată” la „exigenţe­le” momentului. Slujba ve­cerniei cuprindea, aşadar, şi o pericopă evanghelică. Citi­rea Sfintei Evanghelii urma să o facă ierarhul ortodox sluji­tor, iar textul trebuia ales cu grijă, ca să nu deranjeze pe nimeni. Ierarhul, îmbrăcat în veşminte, citind din Sfân­ta Evanghelie, îl reprezintă, desigur, pe Hristos, iar texul ales (Luca 24, 44-52) a fost unul în care Hristos se adre­sa Sfinţilor Apostoli, zicându-le, printre altele: „Iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu”.

Mesajul se do­rea, aşadar, măgulitor pentru musafirii eterodocşi, asemu­iţi cumva Sfinţilor Apostoli, însă gândurile Domnului nu sunt ca gândurile oamenilor…

Textul pericopei evanghe­lice astfel hotărâte, trebuia scos la imprimantă pe o coa­lă de hârtie şi aşezat apoi între copertele Sfintei Evanghelii, pentru a fi citit după rânduială şi cu solemnitatea cuvenită. Aşa s-a şi făcut. în chip inex­plicabil, însă, cel care a scos la imprimantă textul, invo­luntar, a făcut o teribilă gre­şeală, în loc de pasajul de la Luca 24, 44-52, a tipărit pa­sajul de la Faptele Sfinţilor Apostoli 7, 44-52. Nimeni nu a observat eroarea decât ierar­hul pe măsură ce citea. De-acum era însă prea târziu. Nu se mai putea opri şi a trebuit să citească tot textul.
Şi aşa, în loc de măgulitoarea asemu­ire cu Sfinţii Apostoli, musa­firii de faţă au fost mustraţi cu aspru cuvânt:

„…Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pu­rurea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum şi părinţii voş­tri, aşa şi voi!
Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit pă­rinţii voştri?
Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosi­rea Celui Drept, ai cărui vân­zători şi ucigaşi v-aţi făcut şi voi acum”.

Şi astfel tema Săptămâ­nii de Rugăciune s-a împli­nit deplin, căci Domnul „toa­te le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vor­bească”.

Silviu-Andrei Vlădăreanu