Categorie: Uncategorized

Legea privind întemnițarea preoților care nu se conformează sistemului antihristic va intra curînd în vigoare. Jidanul Vexler știa că parlamentul Romaniei e alcătuit din nevertrebate, din goimi (animale) care se supun orbește imperativelor vremii, și care vor vota in corpore legea sa. Și nu s-a înșelat, după cum vedem.

Celor care își închipuie că prin această lege ticăloasă ne vor reduce la tăcere și pasivitate, și ne vor opri de la slujirea lui Hristos, le spun o istorisire pilduitoare, cu fapte petrecute înainte de Nașterea Mantuitorului, din care vom vedea că legea lui Vexler nu e o noutate.

Poporul evreu se afla în robia babiloneană. Între cei deportați, Proorocul Daniel și cei patru tineri. Proorocul lui Dumnezeu căpătase mare trecere înaintea regelui Darius Medul, încît i s-au încredințat misiuni înalte în cîrmuirea imperiului. Faptul acesta a atras invidia mediocrităților vremii, care au găsit repede modalitatea de a-l trimite la moarte: ,,Dacă nu-i găsim lui Daniel nicio pricină, cu toate acestea îi vom afla lui una, în legea Dumnezeului său’’ (Daniel 6, 6).

În scurt timp, au pus în fața regelui un ,,proiect de lege’’, cu o prevedere scurtă și clară: ,,Oricine s-ar ruga, vreme de treizeci de zile, altui dumnezeu, decît ție, rege, să fie aruncat în groapa cu lei’’ (Daniel 6, 8). O lege pentru un singur om, dar ce om!

Ce a făcut Proorocul Daniel, în fața acestei legi pusă la cale de nemernicii vremii? A ignorat-o cu desăvîrșire. A intrat în cămara sa, a deschis ferestrele dinspre Ierusalim, a îngenunchiat și s-a rugat Dumnezeului Treimic. Imediat loazele au sărit asupra lui, l-au dus în fața regelui, și astfel, Proorocul Dumnezeu a ajuns în groapa cu lei. Dumnezeu l-a ocrotit și a scăpat nevătămat.

Fapta ticăloasă a vrăjmașilor lui Daniel s-a întors asupra lor. Au fost aruncați în groapa cu lei și nici n-au ajuns bine, fiarele au sărit asupra lor, zdrobindu-le oasele. Nota bene, distinși ecumeniști romani, politicieni de doi lei, jizi pripășiți: Iisus Hristos – ieri și azi și în veci – este Același!


Morala: În orice împrejurare grea a vieții, fă ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, iar cele ce vor urma lasă-le în grija Lui.

Episcopului Bisericii din Smirna așa i-a scris Dumnezeu: ,,Știu necazul tău și sărăcia ta (tu însă ești bogat) și hula din partea celor ce se zic pe sine iudei și nu sunt, ci sinagogă a satanei. Nu te teme de cele ce ai să pătimești. Că iată, diavolul va să arunce dintre voi în temniță, ca să fiți ispitiți, și veți avea necaz zece zile. Fii credincios pînă la moarte și îți voi da cununa vieții’’ (Apocalipsa 2, 9-10).

De vei ajunge la închisoare, bucură-te. Dumnezeu știe că drumul tău spre Împărăția Sa pe-acolo trece.

Presbiter Iovița Vasile

Pseudo-ierarhii din Biserica Ortodoxă Romană, aflați într-o criză de legitimitate fără ieșire, și-au dat mîna cu puterea politică, păgînă și atee, pentru a legifera în chip ticălos, împotriva preoților care s-au îngrădit de erezie și refuză să se alinieze cerințelor sistemului antihristic. Nu putea lipsi contribuția jidanilor, a celor care-L urăsc pe Mantuitorul, și iată să e prezent ovreiul Vexler Silviu, inițiatorul legii.
Bineînțeles că această ticăloșie se comite sub masca binelui. Va fi o lege dreaptă, pe care poporul roman o așteaptă fremătînd de bucurie. Va fi aplicată de magistrați desăvîrșiți, infailibili, și de-aici înțelegem binele pe care Vexler vrea să-l facă romanilor.

Vizați de această lege vor fi preoții cei puțini care au ales să stea de partea Adevărului și țin în fața pseudo-ierarhilor o oglindă fidelă în care aceștia-și văd chipurile schimonosite de erezie, apostazie, răutate. Acești preoți trebuie întemnițați pentru că tulbură huzurul domnilor din palatele episcopale, sedii nu ale spiritualității, ci ale afacerilor murdare mafiote, cum s-a dovedit din plin cu Petroniu din Episcopia Sălajului.

De ce numai preoții trebuie să ajungă după gratii? De ce nu și episcopii? Ei – nu, pentru că sunt supuși sistemului antihristic, sunt parte a acestuia. Ei vor arăta cu degetul spre anumiți preoți incomozi și, în scurt timp, aceștia vor ajunge în fața instanței, apoi la închisoare, ca niște răufăcători, ca dușmani ai Poporului, cum ziceau comuniștii. Știți cîți pseudo-ierarhi au fost turnători ai securității? Știți că și acum colaborează cu serviciile?
Ceilalți conlocuitori pot să trăiască liniștiți: pastorii, predicatorii, rabinii, muftii și cîți or mai fi, sunt în afara acestei legi, deasupra ei. Numai preoții ortodocși din Romania Ortodoxă nu au voie să slujească lui Dumnezeu.

Legea aceasta ticăloasă nu ne înspăimîntă și nu ne miră. Ajungem în acel stadiu al persecuției în care slujirea lui Hristos e interzisă prin lege, cu largul concurs al minciuno-episcopilor vînduți și vînzători (ierarhii voștri vă vor vinde). Le spunem acestor năimiți în haine episcopale: Nu ne temem de voi și nici de sistemul pe care-l slujiți cu ardoare. Chiar de vom ajunge în temnițe, ne vom ridica glasurile împotriva fărădelegilor pe care le comiteți, sub protecția forței brute a sistemului antihristic.

De noi puteți scăpa prin trei modalități:
-Pocăință și revenirea la Dreapta Credință a Bisericii
-Demisie și plecarea din Biserica noastră
-Deces

Alte soluții nu aveți. Timpul se scurge cu repeziciune, spre disperarea voastră. Și mai e un amănunt: Noi Îl așteptăm pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, în vreme ce voi pregătiți cu osîrdie calea blestematului antihrist.

Presbiter Iovița Vasile

,,Vrăjitorii de toate felurile sunt slujitorii diavolului. Nu vă duceţi la vrăjitori, că vă duceţi la diavolul. Ducându-vă la diavolul, vă pierdeţi mântuirea’’. Aceste cuvinte să le spui apăsat ori de câte ori ai ocazia, cinstite cititorule, pentru că multe suflete rătăcite nu se încredinţează lui Dumnezeu şi nu-I cer ajutorul, ci se duc la aceşti şarlatani, sperând din toată inima lor că ei le vor rezolva problemele vieţii. Aş vrea să cunosc măcar un singur caz când diavolul a făcut bine vreunui om.

Astăzi sărbătorim pe cei doi Sfinţi Apostoli ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Petru şi Pavel, şi am ales să scriu despre vremea când Sfântul Petru propovăduia Evanghelia în mijlocul păgânătăţii din Roma.

În acea vreme, era în Roma un vrăjitor vestit, Simon, care, cu ajutorul diavolului făcea multe minuni părute, mincinoase şi ducea în rătăcire mulţime de oameni. Aşa bunăoară, a spus tuturor că i se va tăia capul şi a treia zi va învia. Pentru această înşelăciune a adus un berbec şi, prin nălucire diavolească, i-a făcut pe oameni să vadă că acel berbec ar fi chiar el. Naivii au văzut şi au crezut. Sfântul Apostol Petru i-a deşteptat şi le-a arătat că berbecului, nu lui Simon i s-a tăiat capul.

Fiindu-i vădită înşelăciunea, Simon a chemat iarăşi puterea diavolilor şi de pe o zidire înaltă le-a spus: ,,Romani, deoarece până acum aţi petrecut în nebunie şi lăsându-mă pe mine, aţi urmat lui Petru, acum şi eu vă voi lăsa şi nu voi mai apăra cetatea aceasta. Deci voi porunci îngerilor mei ca în faţa voastră să mă ia în mâinile lor şi mă voi înălţa la tatăl meu din cer, de unde voi trimite mari pedepse asupra voastră, că n-aţi ascultat cuvintele mele, nici n-aţi crezut în lucrurile mele’’.

Într-adevăr, după aceste cuvinte ameninţătoare şi mincinoase, Simon a fost luat şi purtat de demoni prin văzduh, iar oamenii nu încetau a se mira de puterile mari pe care credeau ei că le are. În mijlocul acestei mulţimi năuce, Sfântul Apostol Petru s-a rugat astfel: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, arată înşelăciunea acelui vrăjitor, ca să nu se smintească popoarele care cred în Tine!’’ Sfârşind rugăciunea, a strigat: ,,Vouă, diavolilor, vă poruncesc, în numele Dumnezeului meu, să nu-l purtaţi mai mult, ci să-l lăsaţi acolo în văzduh, unde este acum!’’ În acea clipă, puterea diavolilor a pierit, l-au părăsit pe ticălosul Simon, şi acesta a căzut şi s-a zdrobit de pământ. Dumnerzeu a rânduit ca să nu moară imediat, pentru ca să-şi cunoască puterea cea deşartă şi faptele ticăloase pe care le-a săvârşit.

A doua zi, sufletul său cel spurcat a fost dus de diavolii cei întunecaţi în împărăţia lor, adică în iad (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p. 484-485).

Presbiter Iovița Vasile

Se știe că digitalizarea, ca și plandemia, este susținută mediatic și zugrăvită în culori seducătoare. Și astfel, în absența unei catehizări adecvate, dependența de calculator devine ca un drog. Stăpânii din umbră speculează deja dependențele și slăbiciunile noastre și consideră că a sosit momentul să ne arate și forța malefică a digitalizării.

Observ că, în timp ce se amplifică conflictele internaționale și războaiele economice, au loc emigrări masive. Astfel se produc amestecuri de tot felul și se creează un haos dirijat. Iar preocuparea excesivă pentru digitalizarea omului este prezentată ca fiind necesară în vederea protecției noastre! În realitate, pe plan social, se doresc: controlul total, implementarea creditului social și eliminarea numerarului. Abia atunci când lumea va deveni o închisoare în aer liber, când hrana îi va fi condiționată de punctajul din creditul social, omul va înțelege cât de ieftin și-a vândut libertatea.

Pe plan duhovnicesc, digitalizarea omului are urmări cumplite despre care unii clerici preferă să nu vorbească, alții își asumă riscurile și mărturisesc adevărul, iar alții fac chiar servicii necuratului îndemnând lumea să accepte cardurile și buletinul cu cip.
Părintele Iustin Pârvu și alți duhovnici s-au implicat în lupta împotriva actelor biometrice. Mulți creștini au evitat astfel cardurile bancare și cardurile de sănătate.
Tot părintele Iustin Pârvu spunea că ierarhii ne vor vinde…

Sfântul Paisie Aghioritul spunea să evităm răul cel mic (cardurile și buletinele electronice) pentru a-l putea evita apoi și pe cel mare (pecetea). Există și alți sfinți care spun la fel, dar unii așa-ziși creștini caută clerici care să le atenueze mustrările de conștiință pentru acceptarea unui număr al cărui semn este 666 în locul numelui de Botez prin buletinele electronice. Culmea este că se găsesc astfel de preoți și chiar ierarhi! La noi, în Grecia și nu numai! Aceștia susțin că buletinul cu cip, care folosește tehnologia bazată pe 666, nu are implicații asupra mântuirii!!!

Pentru cine nu știe, 666 este un simbol că omul nu mai este al lui Hristos, ci al lui Antihrist. De aceea sfinții ne avertizează că aceste documente ne produc o mare dependență de Fiară (Inteligența Artificială), cu care omul se poate obișnui atât de mult, încât devine incapabil să evite pecetea antihristică. Practic, este vorba despre un soi de demonizare.

Prin vaccipare, nanotehnologia implantată îi modifică genetic pe oameni transformându-i în transoameni. Asta înseamnă că ei nu mai sunt așa cum i-a lăsat Dumnezeu, Cel Care a creat omul, ci au statut de obiecte care poartă numere în loc de nume. Obiectul are un proprietar care face cu el ce vrea! Înlocuirea numelui de Botez cu un număr al cărui semn este 666 este lepădarea de Hristos despre care scrie în Apocalipsă, capitolele 13 și 14. Sistemul electronic operează cu numere, nu cu nume, iar 666 sunt cifrele de control folosite pentru recunoașterea ,,numărului de om”, al CNP-ului sau al altui număr de identificare.

În meciurile de fotbal ce s-ar întâmpla dacă un jucător ar îmbrăca un tricou al echipei adverse? Aici e mai mult mai grav, deoarece e în joc însăși mântuirea noastră. Așadar nu trebuie să fim toți preoți sau ierarhi ca să ne dăm seama că avertismentul din Apocalipsă trebuie privit cu maximă trezvie. Pretențiile stăpânilor acestei lumi vor crește și vor dori să ne controleze total, 24 de ore din 24. Cu ajutorul Inteligenței Artificiale și cu ajutorul nanotehnologiei din ,,vaccinuri” se poate verifica și activitatea cerebrală, deci se poate verifica dacă ne închinăm lui Hristos sau lui Antihrist. Acest lucru e incompatibil cu mântuirea. Există posibilitatea ca în timpul fotografierii pentru buletinele simple sau cu cip să se aplice un cod de bare invizibil. Tehnologie există în acest scop. Cele trei perechi de linii alungite din codurile de bare, sunt cifrele de control, adică 666!

Așadar ce vom face noi, creștinii? Vom cere binecuvântare pentru propria digitalizare?
Ce vor face preoții și ierarhii? Vor da binecuvântare pentru a deveni sclavii lui Antihrist? Să ne informăm și să cerem sfat de la cei care au curajul mărturisirii și să ne asumăm decizia pe care o vom lua. În vremea Pătimirii lui Hristos cine a cunoscut profețiile și le-a ignorat?

Doamne, ai milă de noi toți! Dă-ne tuturor curajul mărturisirii pentru a ne putea mântui! Ajută-ne să alegem Crucea lui Hristos, nu pâinea lui Antihrist! Amin.

Sora Pelaghia

Cînd văd cu cîtă ardoare vorbesc o seamă din pseudo-ierarhii romani despre cipuri și acte biometrice, recomandîndu-le credincioșilor, nu pot să tac.

Mă uit la Calinic de la Curtea de Argeș cum predică despre binefacerile cipurilor. Șmecherul acesta, învechit în zile rele, ne dă exemplul ministrului din vremea lui Ceaușescu, Corneliu Mănescu, cel care și-a pierdut toate facultățile mintale, încît n-a mai fost în stare să găsească drumul spre casă. Lovit de Alzheimer, a rătăcit trei zile, purtat de neputința sa. Ei, dar dacă avea un cip, cît de ușor ar fi ajuns acasă. Vedeți binefacerile cipurilor? Vedem, și ne aducem aminte că acest Calinic, (Zamfir se semna în notele informative remise securității), a fost în prima linie în plandemie, trimițînd, în mod criminal, oamenii spre centrele de vaccinare. ,,Că de la Cel PreaÎnalt este leacul’’. Dumnealui bea zdravăn, merge să slujească Sfanta Liturghie, apoi iese la predică și se face de minune în fața unei Țări întregi. Rușinea o suportăm tot noi, pentru că obrajii calinicului sunt prea tăbăciți pentru a se mai înroși de rușine…

Teodosie de la malul mării. Cum-necum, a reușit să-și croiască o imagine de non-conformist, intrînd în conflict simulat cu Daniel Ciobotea și ceilalți ciraci din strînsura de pe Dealul Patriarhiei. Nu vă uitați după aparențe. Teodosie e din același aluat, e un pseudo- primejdios pentru mîntuirea noastră. Ne spune că cifrele și simbolurile satanice nu au nicio putere, putem primi liniștiți cipurile. De ce vă faceți griji inutile pentru 666? Doar acest număr se găsește și în Cartea Apocalipsei.
Flăcăule, ne crezi atît de înapoiați mintal, încît să ne încredem în spusele tale mincinoase? În loc să tragi un semnal de alarmă asupra primejdiilor prezentului și viitorului nostru, te apuci să faci apologia sistemului antihristic și a simbolurilor acestuia?

Nu e în puterea noastră să înlăturăm acești indivizi din Biserică. De pocăință nu mai poate fi vorba, și-atunci… Atunci, Dumnezeu Atotputernicul să-i îndepărteze, ca pe niște mădulare putrede ce se află…

Presbiter Iovița Vasile

,,Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; apoi vino, şi urmează-Mi’’ (Matei 19, 21). Acest îndemn Dumnezeiesc n-a fost ascultat de tânărul cel bogat care venise la Mântuitorul nostru Iisus Hristos. L-au ascultat însă alţi bineplăcuţi lui Dumnezeu, care au ales să lepede povara grijilor celor multe, pe care le aduce bogăţia.

Samson cel Mare se trăgea din neam împărătesc. Bogăţia lor era mare. Când părinţii i-au murit, tânărul acesta, înţelepţit de Dumnezeu, a înţeles deşertăciunea averilor celor multe şi a socotit de mare folos să se îmbogăţească în Dumnezeu cu toată fapta cea bună, după cuvântul Evangheliei. A învăţat meşteşugul tămăduirii bolilor şi s-a făcut doctor, dar nu din aceia care caută câştig pentru munca lor. El se apleca asupra bolnavilor din dragoste pentru făpturile lui Dumnezeu. A slobozit pe toţi robii care-i avea şi s-a făcut el însuşi rob al lui Iisus Hristos. Toate câte avea, le-a împărţit celor nevoiaşi, încât la urmă s-a mulţumit cu o haină şi o funie împrejurul mijlocului.

S-a înstrăinat şi de neamul său, a părăsit Roma şi s-a dus la Constantinopol ca să slujească năpăstuiţilor, bolnavilor, străinilor. Pe aceştia îi aduna în casa lui şi mulţi au căpătat sănătate cu darul lui Dumnezeu, prin Samson cel Sfânt. Dumnezeu i-a dat şi darul facerii de minuni şi toţi care alergau la el se foloseau de acest dar. Pentru toată osteneala lui nu voia să primească nimic şi, cât îi stătea în putere, se ferea să nu fie lăudat de oameni.

Împăratul Iustinian s-a îmbolnăvit greu şi avea dureri mari în părţile ascunse ale trupului. Mulţi din doctorii vremii s-au perindat la patul suferinţei lui, însă boala i-a rămas netămăduită. Atunci împăratul s-a lepădat de ştiinţa doctorilor şi şi-a îndreptat nădejdea către preamilostivul Dumnezeu.

Odată a adormit şi i s-au arătat mulţime de doctori, iar un tânăr i-a arătat pe Sfântul cel smerit, Samson, spunându-i: ,,Acesta, iar nu altul, o, împărate, poate să te tămăduiască de durerea cea aducătoare de moarte!’’ Când s-a deşteptat din somn, s-a bucurat de vedenie. Sfântul Samson a ajuns la patul său, şi a cunoscut împăratul că el i-a fost arătat în vis. Sfântul s-a atins de partea dureroasă a corpului împăratului şi boala lui s-a tămăduit. Împăratul a vrut să-l răsplătească cu multă dărnicie. Sfântul nu a primit nimic pentru sine, doar a cerut împăratului să zidească o casă pentru străini şi o bolniţă pentru bolnavi, unde-i primea pe toţi aflaţi în nevoie şi suferinţă. Biserica îl numără în rândul doctorilor fără de arginţi (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p.459-466).

Presbiter Iovița Vasile

(*Șoactăr: haham, cel care sacrifică animalele de jertfă în cultul jidanilor)

Biografia neștiută a lui Ion Iliescu: fiul unui evreu și al unei țigănci din Bulgaria

Bunicul lui Ion Iliescu, bolșevic urmărit de poliția țaristă

Vasili Ivanovici a fost un evreu rus, bolsevic, un puscarias periculos care a fugit din Rusia urmarit de politia tarista. S-a stabilit in Oltenita in 1895 ca argat si baiat de pravalie la un grec, poreclit Tandarica, de pe strada Heliade Radulescu nr. 1 si-a schimbat numele în Iliescu pentru a-si pierde originea ca mai toti evreii aciuiati prin Romania dupa 1900. S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H. Radulescu, nr. 2) cu care, s-a casatorit in 1900–1901. Anghel Savu, era roman, fugit fraudulos din Bulgaria, traversand Dunarea si stabilit in Oltenita. Acesta, le-a facut Mariei si lui Vasile, o dugheana in care, vindeau diverse, pe strada I.H. Rădulescu, nr. 6–8. Vasili Iliescu, fost Ivanovici si Maria, fosta Savu, au avut doi baieti si doua fete (Alexandru, tatal lui Ion Iliescu, Eftimie, viitorul calau al poporului roman, Aristita si Verginia). Vasili Ivanovici, a fost foarte bun prieten cu Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia, pe numele sau adevarat Katz.

Prietenul bunicului lui Iliescu, parasutat prin Decret Regal
George Calinescu, precizeaza in „Istoria Literaturii Romane“: Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia in mod suspect si fraudulos, «parasutat», a fost impamantenit prin Decret Regal, din eroare si diversiune, sustinut fiind chiar de Titu Maiorescu!“ Aici, atentie la diversiunea promovata de Ion Iliescu in presa, prin care se sugereaza ca bunicul lui, ar fi un taran, Paun, de langa Oltenita.
Mama vitrega a lui Iliescu, spioana la rusi
Mama vitrega a lui Ion Iliescu, a fost dupa 1944, servitoare si bucatareasa la Ana Pauker. Dupa 1945, Gheorghiu Dej, a alfabetizat-o — pentru ca nu stia carte — si a trimis-o in Agentia Economica a Romaniei de la Sofia, unde a stat mai multa vreme. De la Sofia, Gheorghiu Dej a avansat-o si a trimis-o la Moskova, tot la Agentia Economica Romana, dar dupa putin timp, fiind deconspirata ca spion, la cererea rusilor a fost retrasa, adusa in tara si numita Director General la Vamile Romane, de unde s-a pensionat.
Marița Iliescu, s-a prezentat cu un Carnet de Luptator in razboiul din Spania (alaturi de Walter Roman), la Asociatia Luptatorilor Antifascisti, spre a se inscrie in aceasta. Desi un fals, dar s-a facut la interventia lui Ion Iliescu, beneficiind de multe si mari drepturi necuvenite. La receptiile date de Ceausescu, niciodata Ion Iliescu, nu a mers cu sotia sa Nina Bercovici (evreica si ea) ci cu Marita, mama lui vitrega!

Unchiul lui Iliescu, criminal de meserie pe vremea lui Dej

Unchiul Eftimie Iliescu: Unchiul lui Ion Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, fost ofiter de securitate, a participat la represiunea si „decapitarea“ poporului roman, in timpul lui Dej, fiind adjunctul criminalului Alexandru Draghici, Ministru de Interne in aceea perioada. Dupa moartea lui Stalin, acelasi Dej, l-a demis si l-a numit Director la Fabrica de Incaltaminte, „Pionierul“. Alcoolic fiind, intr-o altercatie specifica betivilor, l-a ucis pe seful cantinei. A fost arestat si condamnat la 17 ani inchisoare. Se pare ca acolo si-a gasit si sfarsitul.
De remarcat ca Ion Iliescu, ascunde cu darzenie originea sa criminala, compromitatoare, lucru firesc din punctul lui de vedere, in fata poporului roman, pe care a reusit astfel sa-l pacaleasca si sa-l umileasca dupa 1989.

Bunicul lui Iliescu a stat ilegal în România
Investigatiile facute pentru perioada 1901–1902, nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum s-a facut in cazul lui Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici si altii. Se poate trage concluzia, ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita în 1965, la varsta de 88 ani, a fost evreu basarabean, nascut in jurul anului 1877, aciuat fraudulos, fara cetatenie la Oltenita.
Iliescu, fiu de țig@ncă căldărară
Tatal lui Ion Iliescu: Alexandru Iliescu, baiatul cel mare al lui Vasili Ivanovici — Iliescu apoi, s-a nascut in Oltenita în 1901, casatorindu-se in 1929 cu Maricica, o țig@nc@ de origine bulgara, din neamul caldararilor, analfabeta, care vorbea prost romaneste si care e adevarata mama a lui Ion Iliescu. Maricica, era fata lelei Stoica, țig@nc@ din Oltenita, venita din Bulgaria si care locuia intr-o cocioaba insalubra, pe o strada paralela cu strada I. H. Rădulescu; nestiindu-se cine era tatal ei. Ion Iliescu, s-a nascut in aceste conditii insalubre, in Oltenita, in data de 03 Martie 1930; an in care Alexandru Iliescu tatal sau, a fugit in Rusia, unde a stat pana in anul 1935. Maricica, mama adevarata a lui Ion Iliescu, moare in 1932, fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu Maria Ivanus, din Bucuresti, ca ar fi mama lui Iliescu).

Tatal lui Iliescu a conspirat impotriva Romaniei
Alexandru Iliescu a dus in Rusia o activitate conspirativa impotriva României, fiind Kominternist, NKVD-ist tradator, omul lui Stalin. Casa lui Alexandru Iliescu din Oltenita, era casa conspirativa a Kominternului si NKVD-eului. In Rusia, Alexandru Iliescu, a avut tot felul de ocupatii printre care si hamal si a avut se pare si copii nelegitimi. In 1935, Alexandru Iliescu s-a intors din Rusia, fiind condamnat la 12 ani inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi); inchisoare executata cu intermitenta. In inchisoare, a fost turnator la politie. Tot in aceasta perioada, Alexandru Iliescu s-a incurcat cu Maria, nevasta unui coleg de puscarie, Ivanus, un bolsevic periculos. Cu aceasta, Alexandru, a facut un copil din „flori“: Eugen, frate vitreg al lui Ion Iliescu, securist adus in cosciug metalic sigilat, din Orientul Mijlociu.

Iliescu si legatura de familie cu clanul țig@nesc Cioaba
Precizare: In 1940, Alexandru Iliescu s-a casatorit cu Marita, țig@ncă din Maramures, sora buna a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, autointitulat Rege al țig@nilor, cu care a avut doi baieti; fratii vitregi ai lui Ion Iliescu, Mircea si Crisan, veri primari cu Cioaba. Unul a fost Atasatul Militar al Romaniei la Moskova iar celalalt Director Adjunct la IRSOP, prin influenta lui Ion Iliescu, desi erau semianalfabeti, fiind țig@ni.

Sa nu ne mai miram de ce prima masura pe care a luat-o Ion Iliescu dupa ce a pus mana pe putere, a fost restituirea aurului țig@nilor.
Tatal lui Ion Iliescu: Alexandru Iliescu, baiatul cel mare al lui Vasili Ivanovici — Iliescu apoi, a decedat la Oltenita, la o manifestare de 1 Mai in tribuna, beat, cu sticla de tuica in mana. Ce se mai poate spune? Nu mai am cuvinte; nu pot caracteriza acest popor roman, care s-a lasat condus timp de 16 ani de catre un om de talia lui Iliescu, un descendent al unor evrei ruși, români și al țig@nilor bulgari, genocidar si tradator de Romania!
Analistul politic Serban Oproiu a reconstituit biografia fostului presedinte

NR – Tată evreu a avut și Băsescu. Emil Constantinescu a avut mamă evreică, ai cărei părinți au fost expulzați din Elveția în Rusia pentru activitate anarhistă. Johanis cu părinți și ei ne-români! Nicușor din părinți români. De aceea, probabil. este cel mai…

Preluare de pe blogul Ion Coja

,,Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în poruncile şi rânduielile Domnului’’. Aşa scrie Sfântul Evanghelist Luca despre părinţii Sfântului Ioan Botezătorul, a cărui naştere o sărbătorim astăzi. Necazul vieţii lor era acela că, fiind înaintaţi în zile, Dumnezeu nu le dăduse copii, iar faptul de a nu avea urmaşi era socotit la evrei drept blestem. Mulţi ani au purtat ei această povară. Înţelepciunea cea tăinuită a lui Dumnezeu s-a arătat şi aici. În vreme ce se afla în templu, pentru a tămâia după obiceiul preoţiei, îngerul Domnului s-a arătat lui Zaharia. Acesta s-a tulburat văzând pe trimisul lui Dumnezeu. Îngerul însă venise să-i aducă mângâiere şi răsplata, lui şi soţiei Elisabeta, pentru răbdarea şi dreapta lor vieţuire: ,,Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea, şi de naşterea lui mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici sicheră şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi cu puterea lui Ilie… ’’ (Luca 1, 13-17).

Cinstite cititorule, ia seama cu atenţie la cuvintele subliniate şi aminteşte-ţi ce a spus Mântuitorul nostru Iisus Hristos despre Sfântul Ioan Botezătorul; ,,Şi dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină’’ (Matei 11, 14). Vrăjmaşii lui Hristos şi ai adevărului au strâmbat înţelesul acestor cuvinte, spunând că Sfântul Prooroc Ilie s-ar fi reîncarnat în trupul Sfântului Ioan Botezătorul. Domnul Iisus nicidecum n-a vorbit în acest sens, ci doar a vrut să spună că Sfântul Ioan Botezătorul va merge înaintea Domnului cu aceeaşi râvnă pe care a avut-o Sfântul Ilie, aşadar vorbeşte despre două persoane absolut distincte care au trăit în vremuri diferite. Şi aceasta să ştii: învăţătura despre reîncarnare vine din religiile demonice ale Indiei, şi n-au nicio legătură cu adevărul revelat de Dumnezeu.

Vestea cea bună adusă de îngerul Gavriil s-a împlinit într-o zi de 24 iunie, de aceea sărbătorim astăzi naşterea acestui Sfânt al lui Dumnezeu. ,,De naşterea lui mulţi se vor bucura’’. Să ne bucurăm, aşadar, şi noi în această zi de sărbătoare şi să dăm slavă lui Dumnezeu, Care este credincios cuvintelor Sale.

Presbiter Iovița Vasile

Reglementarea preoției de către stat, prevăzută în Legea 489/2006 și completată în 2025, contrazice însăși ideea de libertate religioasă.

În România poți practica vrăjitoria, șamanismul, tot felul de psihoterapii și guruisme, dar nu preoția. „Exercitarea fără drept a atribuţiilor de preot constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit Codului penal” (Art. 23, 4). Dacă cineva crede că astfel Biserica primește o mînă de ajutor în lupta cu șarlatanii în haine de preoți, se amăgeste.
Prin atragerea unui arbitru extern în judecarea unei chestiuni esențiale, precum este preoția, Biserica își pierde suveranitatea și sensul. Hristos este primul Preot și dătător al preoției, prin Biserică, de aceea nici o altă entitate, stat sau ocîrmuire, nu poate judeca sau hotărî cele cu privire la preoție, decît Biserica.

A conferi statului dreptul de a judeca preoția și „atribuțiile de preot”, este tot una cu a-L da pe Hristos la judecată încă o dată. Statul poate să interzică slujirea creștină prin lege și să pedepsească pe preoți chiar și cu moartea, așa cum a fost din Imperiul Roman pînă la comunism, dar Biserica nu poate avea cîrdășie cu un astfel de stat. Această falsă „simfonie” în care biserica asmuță statul asupra preoților incomozi, iar statul folosește biserica în alegeri nu este altceva decît un chimval răsunător care merge înaintea prăbușirii noastre.

Am văzut cu toții în pandemie cum printr-un simplu ordin se pot închide bisericile, iar preoții care și-au făcut slujba poruncită de Hristos au fost amendați. Șeful poliției scria postări în care ne învăța cum să folosim lingurița la împărtășanie. Ei, de acum vom putea fi și bagați la pușcărie dacă nu ascultăm.

Prin trecerea preoției la fapte penale, așa cum stipulează actuala lege a cultelor, ne vom trezi la pușcărie pentru că am botezat, am hrănit un flămînd sau am cercetat un bolnav, căci toate acestea sînt „atribuții preoțești”, cum le numește noua lege. Ba mai mult, dacă mîine guvernul sau vreun ong va cere Patriarhiei să își formuleze oficial poziția față de avort și homosexualitate, BOR se va vedea pusă să aleagă între a le aproba (și astfel să se desființeze) sau să le condamne și astfel să își pună sub incidență penală toată preoția.

Libertatea religioasă și de conștiință înseamnă libertate religioasă și de conștiință. Atît. De felul în care sînt respectate se ocupă statul. Iar preoția este a lui Hristos și de ea se ocupă Biserica. Dacă statului nu îi place de Biserica noastră, să o interzică, dar dacă o recunoaște, să o și respecte.

Pentru faptele lumii acesteia, preoții sînt pedepsiți de către stat, dar de felul în care isi indeplinesc „atribuțiile de preot” lăsați să se ocupe Biserica, așa cum o face de două mii de ani.

Savatie Baștovoi (Facebook)
(Titlul aparține administratorului)

Atunci când un om încalcă drepturile de autor ale unui alt om, acesta poate fi sancționat în diferite moduri așa cum reiese din legislația în vigoare:
https://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/drept-de-autor/legea-dreptului-de-autor.html
Ce se întâmplă atunci când drepturile de Autor ale lui Dumnezeu sunt încălcate? Mântuitorul ne sugerează răspunsuri în câteva dintre parabolele consemnate în Noul Testament. Lucrătorii viei, de exemplu, se cred stăpâni pe vie și îi fură Stăpânului autoritatea și dreptul de autor, așa cum reiese din pilda lucrătorilor nevrednici:
,,Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”? De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi. Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte. Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor. ( Matei, 21, 33-46).
Mântuitorul a rostit cu această ocazie o pildă valabilă pentru arhiereii și fariseii de atunci și de acum.

Cărturarii de acum I-au furat drepturile de Autor ale lui Dumnezeu mai întâi prin falsificarea științei (teoria lui Darwin, teoria heliocentrică etc), apoi chiar prin inventarea unor așa-zise ,,vaccinuri” care să modifice genetic chiar și omul! Și astfel cărturarii acestei lumi sunt cel puțin la fel de răi ca și cei din vremea Mântuitorului. Și observ că fiecare neam își are acum cărturarii lui gata să fure drepturile de Autor ale lui Dumnezeu. Iar lumea se înfruptă din întuneric crezând că este Lumină.
Fariseii acelor vremuri aveau o misiune politică și teologică în același timp. Această misiune, prin conflictele de interese inerente, le degrada caracterele, așadar ei se credeau stăpâni pe conștiințele religioase ale oamenilor și nu se subordonau cu adevărat lui Dumnezeu, deși pretindeau că respectă Legea.

Conform Wikipedia, ,,Termenul fariseu indică un membru al unei grupări minoritare active în cadrul iudaismului palestinian până la căderea Ierusalimului, a cărui trăsătură distinctivă era respectarea strictă a Legii scrise și a vechilor tradiții orale iudaice. În sens figurat, fariseu înseamnă un om ipocrit, fățarnic, prefăcut.” (https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fariseu.)
Prin ecumenism, fariseii acestor vremuri, îmbină și ei teologia cu politica. Și fiecare popor are acum fariseii lui. Dacă Hristos S-ar naște în oricare dintre popoare, L-ar ucide și acum. Mulți teologi devotați doar lui Dumnezeu au fost prigoniți, torturați sau uciși de-a lungul timpului. Aceștia sunt sfinții. Când spun ,,teologi”, mă refer la cei care ,,l-au gustat” pe Dumnezeu, nu la cei care doar au citit despre El. Când teologii adevărați deranjează viziunea politică, atunci fariseii se asociază pur și simplu cu puterea politică pentru a le închide gura sau pentru a-i elimina… Acum ca și atunci! Și astfel Hristos este răstignit mereu și mereu în fiecare neam… De asemenea, prin păcate, fiecare dintre noi ne facem părtași la răstignirea lui Hristos. Via Sa este intr-o stare jalnică, este aproape uscată. Ce va face Stăpânul cu ea? Dar cu lucrătorii? Seceta duhovnicească ucide suflete fără milă umplând cămările Iadului. Oazele de verdeață sunt din ce în ce mai greu încercate…

Doamne, Iisuse Hristoase, iartă-ne și ne miluiește pe noi! Nu ne pierde pe noi cu rău, deși i-am întrecut în răutate pe răii tuturor timpurilor! Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-ne să punem început bun pocăinței noastre, de la vlădică până la opincă până nu este prea târziu! Amin.

Sora Pelaghia

Părinţii din vechime ai Bisericii nu aveau nici un amestec cu ereticii. Dimpotrivă, se fereau de ei ca de unii care s-au dat satanei şi au strâmbat adevărul revelat al lui Dumnezeu. Este binecunoscută întâmplarea aceea când Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan s-a nimerit a fi sub acelaşi acoperiş cu ereticul Cerint. S-a grăbit să iasă de-acolo, împreună cu ucenicul său, nu cumva să se dărâme acoperişul peste ei.

În viaţa scrisă a Sfântului Episcop Eusebie, pomenit astăzi, ni se spune că acesta, trăind în vremea arienilor, a fost izgonit de ei de la turma pe care o păstorea în cetatea Samosatelor, şi în locul său a fost adus un altul, Evnomie, eretic arian recunoscut. Cum s-a comportat poporul dreptcredincios al lui Dumnezeu faţă de acest impostor e pilduitor pentru toate veacurile: ,,Acela, venind în cetate, nimeni nu i-a dat cinstea ce i se cuvenea unui episcop; pentru că n-a ieşit întru întâmpinarea lui nici un om, nici bogat, nici sărac, nici meşter, nici lucrător de pământ, nici bărbat, nici femeie, nici bătrân, nici tânăr, nici măcar un copil, deoarece toţi cetăţenii erau dreptcredincioşi şi nu voiau să cinstească pe episcopul cel răucredincios, nici să se binecuvânteze de el şi nici să-l vadă’’.

După ce a luat în stăpânire locaşul episcopiei şi biserica, ,,oamenii nu se mai duceau la biserica aceea, neiubind pe ereticul care era într-însa arhiereu şi nimeni nu mergea nici la el în casă, nici în biserică, nici la casa arhierească’’.

Se spune că odată Evnomie a mers la baia cea de obşte şi a invitat pe cei prezenţi, care aşteptau afară, să intre şi ei. N-au dat curs chemării ereticului, ci au aştepatat până ce acesta a părăsit baia, şi numai după aceea au intrat şi au vărsat apa din baia în care se spălase Evnomie, socotind-o spurcată, şi după curăţirea acelei băi au intrat în apă. Văzând că poporul nu-l iubeşte şi nu-l vrea, Evnomie a părăsit cetatea şi s-a dus întru ale sale.

Arienii au trimis pe un altul, Luchie, care şi el căzuse în aceaşi erezie. Acesta a trecut prin cetate în careta sa şi din întâmplare mingea cu care se jucau nişte copii a trecut pe sub cai şi pe sub caretă. În nevinovăţia, lor au strigat că mingea s-a spurcat, de aceea au aprins un foc şi au ars-o. ,,Astfel, nu numai oamenii în vârstă, dar şi copiii cei mici se îngreţoşau de acel episcop eretic, care era o urâciune a pustiirii în locul cel sfânt’’ (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p. 369 -376).

La acestea ar fi bine să ia aminte cei care se însoţesc cu ereticii vremurilor noastre, sub cuvânt mincinos că îi iubesc şi vor să se unească cu ei.

Presbiter Iovița Vasile

Înţelegem uneori foarte greu că la moartea cuiva nu e atât de importantă vârsta, ci mai ales starea în care merge acel suflet la Dumnezeu, pentru că de acea stare depinde mântuirea omului. Cele ce urmează în continuare, sunt legate de viaţa Fericitului Ioan Maximovici, din vremea când era Episcop de Şanghai, 1935-1949. Faptele sunt relatate de o anume Maria Y.

Ducându-se odată în cimitir la mormântul mamei sale, aceasta a intrat în vorbă cu un necunoscut, care i-a spus cuvinte ciudate: ,,Nu e lucru neobişnuit să vii la mormântul mamei tale; însă, în ceea ce mă priveşte, îl am aici pe fiul meu. Era tânăr, avea sub treizeci de ani, şi mă bucur că a murit’’. Această mărturisire a fost de-a dreptul stupefiantă! Ce se întâmplase?

Băiatul despre care era vorba fusese demonizat. Manifestările lui erau violente şi greu de stăpânit: ,,Ura tot ceea ce e sfânt, sfărâma în bucăţele mici orice sfântă icoană sau cruce şi se bucura foarte mult când făcea aceasta. Îl aduceam la Vlădica Ioan, care îl punea să stea în genunchi şi îi punea pe cap Crucea, uneori Evanghelia. După aceea, fiul meu era tare trist, uneori fugea din catedrală. Dar Vlădica mi-a spus să nu deznădăjduiesc. Că o să continue să se roage pentru el şi cu timpul o să-şi revină; dar deocamdată să urmeze tratamentul medicilor’’.

Băiatul a fost dus într-un azil de bolnavi psihici. Tatăl său l-a vizitat după o vreme, însă l-a găsit deosebit de agitat. La un moment dat a început să strige: ,,Nu te apropia. Nu te vreau. Pleacă, pleacă!’’ Cel care rostea aceste cuvinte era demonul din băiat. Nedumerit, tatăl a căutat pricina tulburării şi atunci l-a văzut pe Sfântul Ioan Maximovici îndreptându-se spre azil. Demonul a simţit apropierea Sfântului şi asta îl făcea să se tulbure. Ca şi atunci când era Mântuitorul pe pământ şi demonii erau tulburaţi şi chinuiţi de prezenţa Sa, în cazul de faţă demonul nu suferea apropierea unui Slujitor Sfânt al Domnului Iisus. Arhiereul lui Hristos i-a citit rugăciunile de cuviinţă, apoi l-a împărtăşit cu Dumnezeieştile Taine. Băiatul s-a liniştit şi a simţit că s-a vindecat, deoarece demonul ieşise dintr-însul. Acum era mulţumit, a ştiut că se va duce la Domnul şi a cerut să fie dus acasă. A fost iarăşi împărtăşit, iar după puţină vreme s-a despărţit de părinţi şi de lume, mulţumit şi împăcat (După ,,Fericitul Ioan Maximovici, viaţa şi minunile, Ed. Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2006, p.24-27).

Acum înţelegem de ce s-a bucurat omul de moartea fiului său: starea în care acesta a plecat la Domnul a fost una potrivită pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Presbiter Iovița Vasile

Rememorez cu tristețe cei nouă ani care s-au scurs de la Sinodul din Creta, sinod care a reprezentat o îngenunchere oficială la nivel instituțional a Bisericii Ortodoxe din întreaga lume. Spun ,,la nivel instituțional”, deoarece în ciuda eforturilor forțelor oculte de a ne strâmba credinţa după moda lumească și după agenda lor, există încă șapte mii de bărbați, la fel ca în vremea proorocului Ilie, care și-au înțeles perfect menirea și care nu acceptă agenda ecumenistă impusă.

Izgoniți din bisericile lor, hăituiți prin instanțe, amenințați, intimidați, sau intoxicați cu gaze lacrimogene, ei nu se dezic de canoanele statornicite de Sfinții Părinți la sinoadele ortodoxe.

Ca și în cazul plandemiei, cu privire la Sinodul din Creta, există o versiune oficială, falsă, ce se dorește a fi impusă și o versiune adevărată, neoficială.

Evident, în facultățile de teologie se învață versiunea oficială. Așadar, conform versiunii oficiale, orice teolog trebuie să știe ceea ce scrie și Wikipedia:

,,Sinodul Pan-Ortodox, numit oficial Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe[1] (greacă Η Αγία και Μεγάλη Σύνοδος) este un sinod care a avut loc pe 16 iunie – 27 iunie 2016 în insula Creta, Grecia[2]. Pregătirea acestui sinod a început în 1961 și are drept scop rezolvarea problemelor care au început în secolul al XX-lea cu care se confruntă toate Bisericile autocefale ortodoxe. Printre temele discutate se află și „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, ce are drept scop implicarea mai activă a Bisericii Ortodoxe în Mișcarea Ecumenică.[3]

Temele anunțate oficial la Conferința Pre-Sinodală Pan-Ortodoxă de la Chambésy, Elveția 2016 sunt:[4]

Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea de astăzi
Diaspora ortodoxă
Autonomie și mijloacele prin care aceasta este proclamată
Taina Căsătoriei și impedimentele ei
Importanța postului și respectarea sa
Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine.”

Dacă vaccinurile au fost numite sigure și eficiente, evident că și sinodul de la Creta a fost numit ,,Sfântul și Marele Sinod ” și ,,Pan-Ortodox” pe deasupra!!!

Însă iată că mulți au demontat versiunea oficială în ambele cazuri observând că atât Sinodul de la Creta, cât și plandemia se bazează pe minciună. Atât efectele ,,vaccinurilor”, cât și efectele învățăturilor ecumeniste se observă în timp, cu deosebirile de rigoare. ,,Vaccinurile” afectează în primul rând trupurile, iar ecumenismul ne afectează sufletul.

În primul rând, având o siglă satanistă, adunătura de la Creta nu putea să fie sfântă. În al doilea rând, prin absența celor patru Biserici locale ( Rusă, Sârbă, Bulgară și Georgiană), acest sinod nu are cum să fie nici ,,mare”, nici ,,pan-ortodox”. Dacă denumirea acestui eveniment este falsă, e clar că trebuie descoperite și celelalte minciuni cosmetizate cu dibăcie în textele adoptate și semnate. Pe bună dreptate, cei care au analizat atent implicațiile acestuia îl numesc minciuno-sinod.

Dacă ecumenismul îi cere Ortodoxiei să renunțe la conceptul de îndumnezeire, ce fel de repere ne propune acest sinod? Ce devine sfânt în opinia semnatarilor? Observ cu tristețe că Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos, de exemplu, nu mai are loc în calendar, iar canonizările încep să devină ,,corecte politic”. Aaa! Adică e vorba despre o schimbare de sens a cuvântului ,,sfânt”. Adică e sfânt ce spune ,,partidul”, nu ce spune Dumnezeu! Aceasta este ideea care se dorește să ni se impună. Adică în locul Ortodoxiei, se dorește o religie, care să ne impună supunerea față de orice hotărâre străină de Dumnezeu, dar venită pe cale ierarhică!

În documentele acestui minciuno-sinod, nu am găsit cuvântul ,,mântuire”. Oare nu era normal să se dorească mântuirea întregii omeniri?

La această adunătură, la nivel instituțional, Bisericii Ortodoxe i s-a propus să fie o anexă a planului globalist de a uniformiza credinţa, de a face un amestec între erezie și Ortodoxie, toate ereziile fiind considerate ,,biserici”. Însuși Crezul ortodox a suferit modificări de fond deoarece noi mărturisim că credem în Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”, nu în mai multe. Așadar nu mântuirea oamenilor era prioritară, ci agenda politică. Cei care se zbat în erezii crezând că sunt pe drumul bun sunt încurajați cum că ar fi și ei biserici!!!

Cea mai mare formă de iubire este să dorim din tot sufletul mântuirea aproapelui. Cum ne iubim aproapele dacă inversăm indicatoarele și arătăm prăpastia în locul drumului bun? Cum ne iubim aproapele dacă nu-i spunem că credinţa lui e greșită? Un sinod adevărat rezolva corect aceste probleme și astfel cu toții ar fi avut de câștigat. Cu erezia ecumenistă, legiferată la Creta, suntem din ce în ce mai lipsiți de ajutorul lui Dumnezeu și acest lucru s-a văzut deja în cei nouă ani. Căderea din Har pe plan spiritual atrage după sine îndepărtarea Duhului Sfânt și astfel duhurile rele îsi fac de cap. Până când nu vom înțelege acest lucru nu ne va fi mai bine.

Ierarhii au misiunea de a veghea ca Ortodoxia să fie respectată întocmai. Însuși rangul de ierarh presupune o viață de sfințenie, plăcută lui Dumnezeu, pentru a fi un model pentru popor și pentru preoți. Dar forțele oculte caută să ne impună modele false, oameni șantajabili pentru a-și putea impune agenda. Astfel clericii cu viaţă sfântă sunt dați la o parte, iar cei care fac pact cu Sistemul sunt promovați, participă la sinoade și hotărăsc ei ce să facem cu sufletele noastre!

Astfel, în locul Ortodoxiei, versiunea oficială ecumenistă ne propune o viețuire căldicică, fără conștiința existenței Raiului și a Iadului, bazată pe minimalismul dogmatic, pe supunere și pe compromis. Supunere de tip papist în locul ascultării ortodoxe! Și fiecare cleric, în funcție de conștiința lui, alege să preia mai mult sau mai puțin din versiunea oficială.

Astfel, observăm că apar diferențe vizibile în modul practic de viețuire ortodoxă la diferiți preoți, în modul cum săvârșesc Tainele Bisericii, în modul cum se raportează la păcat, la post, la dogme și la canoane. Și cel mai mult riscă acei clerici care vor să păstreze Ortodoxia așa cum ne-au lăsat-o Sfinții Părinți în cele Șapte Sinoade Ecumenice, unanim recunoscute. Astfel, îngrădirea de erezie a ajuns un delict grav în versiunea oficială, deși canoanele permit ca preoții să ia atitudine atunci când un ierarh greșește inclusiv prin această formă de protest.

Ar fi normal ca aceia care știu că au greșit să facă pocăință până nu e prea târziu. Iadul există, iar la vama ereziei cu toții vom da răspuns dacă am respectat Ortodoxia sau dacă am acceptat dulcegăriile ecumeniste. În rugăciunea ,,Tatăl nostru”, pe care Însuși Mântuitorul ne-a lăsat-o spre folosul nostru, spunem ,,Facă-se voia Ta”, adică să se facă voia lui Dumnezeu, nu voia noastră… Așadar, ascultare de Dumnezeu în cele duhovnicești, nu de stăpânii acestei lumi!

Minciuno-sinodul din 2016 nu ascultă de Dumnezeu, ci de stăpânii vremelnici ai acestei lumi, de aceea toți semnatarii ar trebui să se dezică de acesta, nu să ni-l impună.

Dumnezeu să ne ajute pe toți să facem voia Sa! Amin.

Sora Pelaghia

Uniunea europeană este, probabil, ultimul imperiu din istorie. Se prefigurează din ce în ce mai limpede ca imperiul în care va domni antihrist. Cine se îndoieşte de această afirmaţie să cugete cu luare-aminte la cele ce urmează :

1.Mai-marii Uniunii europene refuză cu obstinaţie măcar să recunoască marile binefaceri ce le-a adus Creştinismul acestui continent. Cu alte cuvinte, Hristos este exclus cu desăvârşire din această construcţie politică şi economică. Or, o Europă fără Hristos este Europa diavolului.

2.În ţările ortodoxe nou intrate se aplică legi elaborate în Uniunea europeană care îngrădesc libertăţile fireşti ale omului şi desfiinţează tradiţiile acestor popoare. La aceste legi românii şi bulgarii nu au contribuit cu nimic. Nu este acesta un semn clar al dictaturii ce se prefigurează ?

3.Uniunea europeană ne-a adus, printre altele altele, şi legiferarea şi instituţionalizarea desfrâului. Perverşii de toate felurile se manifestă acum pe faţă, fără ruşine, considerându-se oameni normali iar pe cei normali, cu frică de Dumnezeu, îi socotesc depăşiţi de vreme. Se cofirmă ceea ce a spus Sfântul Antonie Cel Mare : ,,Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor’’ (Pateric, p. 12).

4.Uniunea europeană nu se constituie prin voinţa popoarelor, ci este opera unor forţe întunecate care pretind că urmăresc şi înfăptuiesc binele oamenilor. Oare dictatura comunistă nu ne-a copleşit cu ,,binele’’ şi ,,fericirea ?’’

,,Bine ar fi fost ca Europa să se laude cu creştinismul, înfăţişându-l ca cea mai preţioasă moştenire a ei. Aşa ar fi trebuit să fie – şi aşa a fost în primele veacuri după Hristos – dacă Europa ar fi fost totuna cu creştinismul, dacă s-ar fi identificat cu creştinismul. Slăvirea lui Hristos şi propovăduirea lui Hristos tuturor continentelor şi tuturor neamurilor, aceasta a fost menirea hotărâtă de Dumnezeu pentru continentul european. În afară de creştinism, Europa nu are nimic altceva cu care să se poată lăuda. Fără Hristos, Europa este cerşetorul cel mai sărman şi exploatatorul cel mai neruşinat al lumii’’ (Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, p.130).
Presbiter Iovița Vasile (Articol din 2008)

Legea PLX nr. 168 / 2025, cu toată grozăvia ei, reprezintă un bun prilej de separare a grâului de neghină. Ucenicii lui Iuda Iscarioteanu nu se vor mai putea afișa în biserici să ne spună cât de credincioși sunt.

La adăpostul acestei legi, ucenicii lui Iuda Iscarioteanu, în speranța unei promovării mai lesnicioase ori pur și simplu din slugărnicie față de actualii stăpâni autodeclarați, deja au început să facă exces de zel… Unii își spurcă mâinile maltratându-i pe creștinii care apără valorile creștine, altora chiar și salutul ,,Doamne, ajută!” le stă în gât. Și îi iau în calcul și pe românii de peste Prut.

Știam că Ștefan cel Mare, care e cinstit si la noi și în Republica Moldova, a luptat mult să ne lase o țară creștină, adică ferită de pericolul catolic și de cel musulman. De asemenea, Ștefan cel Mare, care a fost și canonizat, a fost adeptul respectării tuturor valorilor creștine. De aceea nu pot înțelege de ce văd polițiști care îi maltratează pe demonstranții ce pledează împotriva sexomarxismului și lgbt-ismului. Ce va face Dumnezeu cu popoarele care aleg să apere păcatul și să condamne virtutea?

Războiul a început și nu știm cât timp de pocăință vom mai avea la dispoziție. Sexomarxiștii ar vrea să nu le spunem tinerilor că există iad ca să-i poată despărți de Dumnezeu și conduce mai ușor. Dar vestea proastă este că iadul chiar există și toți păcătoșii vor merge acolo. La vămile văzduhului nimeni nu se va mai putea trufi. Însă Hristos S-a jertfit pentru noi pentru a ne putea face părtași la fericirea veșnică. Nu oricum, ci printr-o viețuire plăcută Lui.

Trebuie să conștientizăm că au fost lovite centrale nucleare, deci pericolul în care se află umanitatea e maxim. Norii radioactivi se pot deplasa cu ușurință și spre România. În plus, conform profețiilor, pot să apară și alte zone de conflict, mai aproape de noi… Cum folosim timpul destinat pocăinței? Apărând păcatul și condamnând virtutea? Apărându-l pe Baraba și condamnându-L pe Hristos și poruncile Lui?

Vai de noi dacă nici acum nu pricepem că Dumnezeu ne vrea mântuiți pe cât mai mulți! Păcatul a întrecut orice limită, de aceea îngăduie acum războaie, boli și calamități pentru a ne ajuta ca măcar acum să ne trezim și să facem pocăință.

Nu trebuie să ne speriem peste măsură, ci pur și simplu să vedem cum i-ar plăcea lui Hristos să trăim. Repere ne sunt Noul Testament și Scrierile Sfinților. Sfinții ne recomandă să nu ne atasăm de valorile materiale care nicidecum nu ne sunt de folos în veșnicie, ci să fim asemenea primilor ucenici ai lui Hristos: spovediți și împărtășiți, având cele necesare viețuirii creștine.

Dumnezeu să ne ajute pe toți! Amin.

Sora Pelaghia