Categorie: Uncategorized

Am zis „iudaizare” şi nu „mozaizare” a lumii întrucât mozaismul este parte integrantă a spiritualităţii creştine şi este străin iudaismului de azi, iudaism ce-şi are originea în păcat şi neascultare, în crima lui Cain, în viţelul de aur, în ucigaşii prorocilor, în Iuda vânzătorul, în cărturarii şi fariseii făţarnici, în crima lui Caiafa. E o ieşire a evreilor din harul dumnezeiesc, care s-a agravat în ultimele două milenii prin lupta împotriva Duhului Sfânt, încât iudaismul despre care vorbim şi cu care suntem confruntaţi se caracterizează prin: satanism, minciună, ură, tiranie, materialism, ateism, senzualism, rasism, patima dominaţiei mondiale.
Iudaismul a închis lumea în materie, în teluric, în efemer, în relativ, în trup, căci a golit-o de frumuseţile, bogăţiile şi puterile spiritualităţii mozaic-creştine. Evreii lucrează cu un duh rău, căci nu acceptat ispita pe care a respins-o Hristos, şi tocmai de aceea îl şi urăsc, fiindcă ei nu pot pricepe modalitatea dragostei, a libertaţii, a adevărului date prin Duhul Sfânt, ci ei vor puterea pentru putere, materia pentru materie, viaţa pentru dominaţia lor.

Cu mijloace economice, politice şi raţionale au ajuns să domine lumea, căci ei deţin cheia economiei mondiale, cheia mijloacelor de informare a maselor pe glob, cheia revoluţiei comuniste, cheia democraţiilor occidentale, centrele tehnicii moderne, o bună parte din învăţământul de pe mapamond, punctele nevralgice ale culturii şi artei, ordinea în francmasonerie, spiritul în socialismul internaţionalist, o înrâurire a sindicalismului, o „colorare” a umanismului şi progresismului, o bună presa in neoprotestantism şi destulă influenţă în Biserici. Toate acestea pot fi demonstrate pe bază de documente. Toate acestea dovedesc destinul excepţional pe care-l are poporul evreu.

Pierzându-şi dreptul de moştenitor, pierzând legământul lui Avraam, pierzând harul dumnezeiesc, el se situează pe poziţie antihristică, antiumană şi satanică, poziţie de pe care continua a juca un rol negativ în istorie şi în procesul desăvârşirii lumii. Cutezanţa lor este aproape de nebunie, căci se joacă cu satana, se luptă cu Dumnezeu, se războiesc cu toţi oamenii şi sunt duşmanii învederaţi ai lui Hristos. Energiile pe care le declanşează ei în istorie sunt atât de considerabile, încât nu pot fi explicate decât ca provenind dintr-o sursă supraumană. Pe de o parte ei sunt fermentul revoluţiilor care bântuie lumea modernă, iar pe de altă parte sunt cei mai tenace şi încăpaţânaţi tradiţionalişti: pentru ei tradiţionalişti, iar pentru lume revoluţionari.

Inteligenţa lor impresionează şi străluceşte, încât a generat marxismul şi relativismul – dar toate sunt închistate în neant. Dumnezeul lor este dumnezeul speculei, al speculei mentale ori politice. Gândirea lor răstălmăceşte totul, căci ei văd multiplele faţete ale aceleiaşi probleme şi au uşurinţa de a o folosi pe aceea care le este folositoare. De aceea ei nu exprimă niciodată adevarul, căci nu au acces la esenţe ci numai la forme, nu merg la Duhul unic şi Sfânt, ci numai la înfăţişările materiei, evenimentelor, ideilor şi oamenilor, într-o dezordine anarhică pe care însă o folosesc în favoarea unicului zeu în care cred: ei înşişi. Există până şi o manieră a corectitudinii în afaceri, pe care însă o folosesc numai în măsura în care îi slujeşte pe ei, ca drept dovada că părăsesc societăţile în declin şi se oploşesc în societăţile în ascendenţă.

Evreii de azi se închină lor înşişi ori materiei, deşi în fond ei se închină lui satana, căci numai satana poate perverti atât de profund o lume. Solidaritatea dintre ei este forţa victoriilor lor naţionale. Ura împotriva duşmanilor lor e neîmpăcată, când subtilă, când sângeroasă, fiind ea însăşi o modalitate de solidaritate între ei. Ei formează un imperiu unitar în lumea diversă şi manevrează după scopurile lor. Ei vor fi întotdeauna cu cei învingători, dar vor salva pe toţi evreii, indiferent de răspunderile pe care şi le-au asumat. Azi numai evreii pot impune punctul lor de vedere atât presedintelui S.U.A. cât şi preşedintelui U.R.S.S., ca să nu mai amintim de puterile de rangul doi. Şi Roosevelt, şi Stalin li s-au supus. Al doilea război mondial este, în mare parte, opera lor. După ce au investit aproape totul în comunism, acum navighează spre capitalism.
Şi-au făcut legi pentru ei, încât ei sunt tabu în lumea întreagă, le este totul permis şi nimeni nu poate spune adevărul despre ei fară ca omenirea să ia foc. Evreii sunt zeii lumii moderne. Ei se află la un pas de dominaţia absolută mondială şi este impresionantă forţa unui popor de cinsprezece milioane de oameni. Lumea modernă este un dezastru spiritual, moral, politic, social, militar, uman şi economic, e o lume alienată, o lume descompusă, o lume ce se autonimiceşte fie pe cale paşnică, fie pe cale armată, e o lume-junglă, e o lume-temniţă, e o lume insuportabilă de haos, nihilism şi neant – pentru că este o lume fără Dumnezeu, împotriva lui Dumnezeu, fără suflet, împotriva întâietăţii spiritului, fără onoare, fără ruşine, fără morală, o lume a minciunii, a urii, a ateismului, a materialismului, a tiraniei, a senzualismului, a rasismului, a obsesiei dominaţiei mondiale, a nimicului, a satanei – şi cu o astfel de lume nu se poate lăuda nimeni.

Dar se pare că omenirea va trece printr-o suferinţă cum încă n-a mai fost, necesară purificării ei, şi în urma căreia se va asterne în lume o nouă spiritualitate creştină şi o nouă comunitate creştină, cu mult mai aproape de Impărăţia lui Dumnezeu.
„Părinţii” Americii au introdus în Constituţia americana o interdicţie pentru guvernul american de a avea presă proprie, in acest mod fiind obligat să respecte libertatea de cuvânt a creştinilor americani. S-a petrecut însă un fenomen neprevăzut: presa şi toata mass-media (din America şi din Europa) au încăput pe mâinile unui guvern la fel de tiranic ca acele guverne de care se temeau „părinţii” Americii. Un mic grup de oameni s-au constituit într-o forţă organizată, cu propria ei lege, cu propria ei credinta, cu propriul ei ideal şi au pus mâna pe presa, economia şi politica Statelor Unite.

Mascaţi sub forme diverse de democraţie, liberalism, umanism, progresism, afacerism, economism, consumatorism, relativism, academism, modernism, avangardism, realism, pacifism, materialism ori ateism, ei de fapt îşi maschează propria lor identitate şi luptă să dizolve cultura şi societatea bazată pe principiile şi spiritualitatea creştină. Nimeni nu a reuşit să călăuzească mai nefast poporul american. Există în America o populaţie imensă anglo-saxonă, şi totuşi americanii au făcut război contra Angliei; există în America o populaţie de origine germanică, şi totuşi au făcut două războaie împotriva Germaniei; există, de asemeni, în America greci bogaţi ori scoţieni dârzi, dar ei nu împing politica Americii în scopuri naţionale, chiar atunci când îşi susţin naţiile lor de origine, căci ei sunt americani. Or, minoritatea de care vorbim nu vrea să fie americană, nu se supune spiritualităţii americane şi orientează politica americană în scopuri pur naţionale, căci nu se poate explica altfel eşecul politicii americane în Orientul Mijlociu şi în Ierusalim.

Evreii au ajuns la o putere mondială considerabilă, dar şi pe marginea unui dezastru cum încă n-au cunoscut. Procesul de iudaizare a omenirii a dus la cea mai adâncă criză spirituală şi evreii nu pot împiedica revirimentul creştin, cu toate că fac eforturi disperate să i se opună. Deşi sunt beţi de putere şi sunt aproape de imperiul mondial, le atragem atenţia să se trezească, să renunţe la ideea că sunt aleşii lui Dunnezeu să stăpânească lumea, să recunoască pierderea harului dumnezeiesc prin uciderea lui Hristos, să se supună adevărului şi să intre în comunitatea de dragoste a lumii. De nu o fac, pe viitor să nu acuze pe nimeni de suferinţele ce se vor abate peste ei. „Pieirea ta prin tine, Israele!“

Numai Hristos poate fi mântuire lumii întregi şi lor.

(Fragment-Ioan Ianolide – Intoarcerea la Hristos)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Există printre credincioşii noştri tendinţa nefirească de a considera că Harul Dumnezeiesc ar fi apanajul clericilor: episcopi, preoţi şi diaconi. Este o eroare din care trebuie să ieşim, şi-n acest sens voi expune succint învăţatura Sfintei noastre Biserici despre Har.

1.Ce este Harul Dumnezeiesc? ,,Harul divin mântuitor este energia, puterea sau lucrarea Dumnezeiască necreată, care izvorăşte din fiinţa Divină a celor trei ipostasuri, fiind nedespărţită de Aceasta şi care se revarsă prin Duhul Sfânt asupra oamenilor în scopul mântuirii şi sfinţirii lor’’ (Teologia Dogmatică, Ed.IBM al BOR, Bucureşti 1991, p. 263).

2.Este posibilă mântuirea fără Harul Dumnezeiesc? Este cu neputinţă, este un nonsens să ne gândim la mântuire fără Harul Divin, care este una din cele trei condiţii ale mântuirii noastre, alături de Credinţa Ortodoxă şi faptele cele bune.

3.Dumnezeu împărtăşeşte Harul Său tuturor oamenilor? Da, pentru că toţi sunt chemaţi la mântuire. Harul lucrează şi asupra păgânilor spre a-i lumina şi a-i aduce la Adevăr. ,,Fără ajutorul Harului, omul nu poate face nici măcar primii paşi pentru începutul mântuirii sale’’ (op. cit.). Harul se dă gratuit, dar niciodată silnic.

4.Harul este de mai multe feluri? În esenţă, Harul veşnic este unul singur însă lucrează în multe feluri, asupra multor oameni. Episcopilor le dă puterea să împlinească lucrările sfinte care ţin de treapta arhieriei; preoţilor le conferă ajutorul trebuincios pentru împlinirea misiunii la care au fost chemaţi; diaconilor le ajută la împlinirea datoriilor specifice treptei pentru care au fost hirotoniţi; călugărilor le este sprijin în nevoinţele pentru care s-au făgăduit când au intrat în mănăstire; credincioşilor mireni, ca mădulare ale Sfintei Biserici, le este călăuză pentru a spori în cunoaşterea lui Dumnezeu, a spori duhovniceşte şi a-şi dobândi mântuirea; pe păgânii cei neştiutori îi luminează şi-i îndreaptă spre cunoaşterea Adevărului.

5.De ce nu se mântuiesc toţi oamenii, de vreme ce tuturor li se dă Harul Dumnezeiesc? Pentru că nu toţi voiesc să trăiască în Sfânta Credinţă Ortodoxă, în Biserica lui Hristos, singura mântuitoare. Ei rămân opaci la lumina adevărurilor veşnice şi acest fapt îi îndepărtează de Dumnezeu şi de mântuire.

6.Care sunt modalităţile prin care Dumnezeu ne dă Harul Său? Sfintele Taine, Slujbele şi ierurgiile sfinte. Când preotul îi binecuvântează pe credincioşi şi rosteşte: ,,Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi’’, să nu credeţi că e o formulă lipsită de sens şi de valoare. Literalmente, Harul se revarsă peste credincioşii prezenţi la Sfânta Liturghie. Aş da o pildă care ne arată roadele Harului, acolo unde acesta este primit cu Credinţă, şi viaţa decăzută – acolo unde Harul este ignorant şi refuzat. Doi tineri se duc în faţa Sfântului Altar şi prin Taina Sfintei Cununii sunt uniţi şi întemeiază o familie creştină. Harul primit la Cununie, conlucrarea cu el, îi ajută să vieţuiască drept, să sporească duhovniceşte, să nască prunci pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Alţi doi tineri se prezintă în faţa unui pastor, li se face un ritual specific sectarilor, apoi trăiesc împreună. Vieţuirea lor în familie este curvie, iar în comunitatea sectară se bălăcesc în noianul ereziilor. Refuzând Harul, îşi închid singuri calea spre Împărăţia lui Dumnezeu.

7.Ce grijă de căpetenie trebuie să avem noi? Grijă de căpetenie pentru noi toţi, clerici şi mireni, este aceea de a nu face nelucrător Harul Dumnezeiesc, prin păcatele noastre. Socotesc că este mai potrivit să vorbim despre nelucrarea Harului, decât despre pierderea lui. deoarece Sfântul Apostol Pavel ne spune: ,,Darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi’’ (Romani 11, 29).

8.Harul lui Dumnezeu îi părăseşte pe eretici? Nu. Harul îi ajută să părăsească erezia şi să revină la Dreapta Credinţă. Sfinţii Gherasim de la Iordan şi Ioanichie cel Mare au avut momente de rătăcire, căzând în erezie, desigur din neştiinţă şi slăbiciune omenească. Harul Dumnezeiesc i-a luminat, i-a ridicat din erezie şi i-a ajutat până când au ajuns la măsura sfinţeniei. Acest fapt nu era posibil numai prin puterile lor. Harul nu i-a părăsit nici pe episcopii căzuţi în erezie la sinodul tâlhăresc. Nu mă refer la Harul preoţiei şi la validitatea Tainelor pe care le săvârşesc. Am în vedere faptul că Dumnezeu a rânduit Sfinte Canoane care îndreptăţesc oprirea pomenirii lor, tocmai pentru a li se atrage atenţia asupra rătăcirii în care au căzut, cu nădejdea că vor înţelege şi se vor pocăi.

9.În Biserica Ortodoxă Română există har, având în vedere că episcopii şi mulţi alţi clerici sunt eretici ecumenişti?Da, există. Am spus-o de multe ori. Biserica este nelipsită de Harul pe care Dumnezeu îl împărtăşeşte după voia Sa cea Sfântă, nu după socotinţele noastre omeneşti.

10.Preoţii caterisiţi pierd Harul? Când un episcop ortodox are motive temeinice, mai presus de orice îndoială, este dator să caterisească preotul nevrednic şi acesta devine, potrivit Sfintelor Canoane, străin de preoţie şi nu mai poate sluji cele sfinte. În acest caz, Harul lucrează prin episcop pentru îndreptarea sau îndepărtarea unui rău din Biserică. Când însă un episcop, chiar ortodox fiind, pronunţă o ,,caterisire’’ fără temei, nedreaptă, ca răzbunare personală sau la comandă politică, atunci Harul nu mai lucrează prin el şi ,,caterisirea’’ e invalidă, aşa încât preotul respectiv îşi păstrează dreptul şi datoria de a sluji în continuare cele sfinte. Nu ne putem imagina că Harul ar lucra spre înfăptuirea unei mari nedreptăţi, când ştim bine că el împlineşte doar lucrările bune şi folositoar? Este cazul preoţilor nepomenitori, ,,caterisiţi’’ pentru ,,vina’’ de a fi apărat Biserica de schisme şi dezbinări, prin îngrădirea de erezie (Canonul 15, I II Constantinopol).

Presbiter Ioviţa Vasile

Dacă nu avem rădăcinile bine înfipte pe altarul credinţei, cu siguranţă putem rătăci drumul, dar puterea rugăciunii şi speranţa în mângâierea Duhului Sfânt, toate acestea ne fac să desluşim aşa cum se cuvine lumina Sfintei Treimi. Vremurile pe care le trăim sunt foarte tulburi, cum bine ziceaţi, dar avem datoria de a arăta tuturor calea spre mântuire, chiar dacă aceasta nu este la îndemâna oricui. Eu am tot spus că trăim într-un veac al minciunii şi-al înşelării, iar timpul a confirmat că nimic nu mai este autentic. Trăim o totală depersonalizare a fiinţei umane. Aici la noi, vin oameni de pretutindeni şi pot să spun că sunt foarte diferiţi unii de alţii. Şi cu ispitele astea care ne bântuie, mă mir de multe ori cum de mai au putere bieţii oameni. Dar ei cred şi credinţa îi mângâie şi îi apără. Oricum, departe de orice discernământ, să ştiţi că dacă nu suntem într-un rost duhovnicesc, suntem pierduţi şi nu ne aflăm pe o axă bună. Mulţi mă întreabă dacă nu obosesc? Nu, nu obosesc, pentru că îmi este tare dragă această permanentă şi dulce aşteptare pe tărâmul duhovniciei. E-adevărat că nu toţi vor să urce treptele mântuirii, mulţi dintre cei pe care îi vedeţi, vin doar pentru o binecuvântare, dar numai Dumnezeu ştie ce suişuri şi coborâşuri are calea spre iertare şi mântuire a fiecăruia.

Cum putem ajunge la desăvârşita vindecare a sufletului, având în vedere că traiectul spiritual al menirii trece inevitabil pe un tărâm comun, la capătul căruia se nevoiesc deopotrivă şi clericii, dar şi mirenii?
Trebuie să fim la orice vreme pregătiţi pentru ziua în care vom da socoteală în faţa Mântuitorului pentru toate nelegiuirile noastre. Dar pentru asta trebuie să căutăm şi să găsim cât mai degrabă urcuşul. Aşa cum învăţătoarea îi ia pe cei micuţi de mânuţă şi îi învaţă alfabetul, la fel şi preoţii Bisericii ar trebui să-şi coboare harul peste toţi cei care au rătăcit calea. De-acum, credincioşii vin cu miile pe la mănăstiri, pe la biserici, unii vor să se lase de băut, alţii de fumat, alţii de fel şi fel de patimi, dar vedeţi dumneavoastră, dacă preotul nu le iese în întâmpinare să îi înveţe cum să se apropie de biserică, înainte de a face primul pas, aceştia vor rătăci calea din nou. Ei săracii ne caută, dar noooi… nimica! Aţi văzut astăzi la Vecernie, eram doi preoţi şi puhoi de credincioşi. Apăi…ei mai rămân şi peste noapte şi a doua zi, dacă e nevoie, de râvnă nu ducem lipsă…şi nu pleacă până ce nu primesc doctoria duhovnicescă pentru care au bătut atâta drum. Urcuşul însă este greu, iar sănătatea fie ea sufletească, fie trupească, o găseşti doar în potirul preotului. Dar pentru asta e nevoie chemare, de râvnă duhovnicească, de dragoste. Altfel rămânem fie în rătăcire, fie în amorţire, fie în moarte ori pieire. Bieţii oameni trăiesc un creştinism mai căldicel şi-atunci acestea toate rămân oleacă mai departe. Asta e…

(Interviu Lumea Credinţei, fragment)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

In 23 ianuarie, cu o luna inainte de invadarea Ucrainei, am scris un articol intitulat ,,Razboiul din Ucraina va fi indreptat impotriva lui Hristos si a Bisericii Sale”. Din pcate, nu m-am inselat. Grozaviile razboiului au secerat mii de credinciosi ortodocsi, iar cateva milioane au fost siliti sa plece-n pribegie, parasindu-si familiile, casele, rudele, apropiatii si bisericile in care-si lucrau mantuirea. Tinta principala a satanistilor a fost si ramane Biserica Ortodoxa in intregul ei, caci nu putem privi indiferenti cum fratii nostri sunt aruncati in gropi comune, iar ceilalti – alungati in strainatate. Astazi – in Ucraina, maine, poate in intreaga lume Ortodoxa.

Convingerile acestea îmi sunt întărite de o lege care se dezbate acum în parlamentul ucrainean, profitând de animozitatea generală faţă de Putin şi de Rusia. Iată despre ce e vorba:

Un proiect de interzicere a activităților Bisericii Ortodoxe Ruse a fost înaintat Radei Supreme (Parlamentul Ucrainei).Dacă proiectul va fi adoptat, toate proprietățile bisericii și ale conducerii acesteia vor fi naționalizate în 48 de ore. Comunitățile religioase, în decurs de 14 zile, își pot schimba subordonarea pentru a-și păstra proprietățile.

În timpul schimbării subordonării comunităților bisericești, Serviciul de Securitate al Ucrainei va examina dacă acestea au cooperat cu ocupanții. Cei responsabili vor fi trași la răspundere.

„Introduce modificări la Legea Ucrainei ‘Cu privire la libertatea de conștiință și a organizațiilor religioase’…: 1) Articolul 3 se completează cu al cincilea paragraf, după cum urmează: ‘Pentru protecția siguranței și ordinii publice, activitatea organizațiilor religioase (asociații) este interzisă, fie direct, fie în calitate de componente ale unei alte organizații (asociații) religioase al cărui centru (conducere) se află în afara Ucrainei într-un stat care este recunoscut de lege că a comis o agresiune militară împotriva Ucrainei și/sau a ocupat temporar o parte a teritoriului Ucrainei”, se menționează în proiectul de lege.

Patriarhul Kiril, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, a aprobat recent războiul declanșat de Rusia în Ucraina(Ştiripesurse.ro).

Mă rog Bunului Dumnezeu să împiedice această mârşăvie satanistă, cu consecinţe extrem de grave, unele imprevizibile, asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene. De ce spun asta?

1.Pentru că Biserica Ortodoxă Ucraineană, singura legitimă, va fi scoasă din aşezarea canonică firească, ea ţinând acum de Patriarhia Moscovei şi a întregii Rusii, şi va fi subordonată, ghiciţi cui? Patriarhiei din Constantinopol sau bandei de derbedei schismatici, cărora satanistul Bartolomeu le-a acordat, cu doi ani în urmă, o aşa zisă autocefalie.

2.Cu alte cuvinte, Bartolomeu şi clica sa de ecumenişti au prefaţat războiul din Ucraina prin acel tomos de recunoaştere şi acum Sfânta Biserică Ortodoxă Ucraineană primeşte lovitură după lovitură. Cum să naţionalizezi bisericile şi proprietăţile lor şi să le atribui unor derbedei satanizaţi? O asemenea cutezanţă vine  de la tatăl minciunii şi a toată răutatea, diavolul.

3. ,,Serviciul de Securitate al Ucrainei va examina dacă acestea au cooperat cu ocupanții. Cei responsabili vor fi trași la răspundere’’.O prevedere care dă posibilitatea antihriştilor să aresteze, după bunul plac, orice episcop, preot ori credincios.

4.E adevărat că pseudo-patriarhul Kiril al Rusiei a aprobat războiul împotriva Ucrainei şi e complice la crimele de război. Se putea altfel? Nu, deoarece acesta a fost făcu patriarh de factorul politic, căruia îi este tributar până la moarte. E timpul să înţelegem că Putin, Kiril, Zelenko, Bartolomeu cântă în acelaşi cor, aceaşi partitură a recviemului satanic, sub aceaşi baghetă americană, pe aceaşi scenă cu Biden, Harris, Macron, Boris Johnson, Trudeau, Scholz şi mulţi alţii. Aparentele divergenţe dintre ei sunt regizate în aşa fel încât să credem că toţi sunt de partea binelui, cu două excepţii, Putin şi Kiril.

5.Sataniştii din vârful piramidei sunt mulţumiţi. Planul lor se desfăşoară cu succes. Ucraina Ortodoxă e distrusă bucată cu bucată, ortodocşii sunt ucişi mişeleşte sau sunt siliţi să-şi ia lumea-n cap.

Întăreşte, Dumnezeule, Sfânta şi Dreapta Credinţă a Dreprmăritorilor creştini şi Sfântă Biserica Ta o păzeşte în veacul veacului. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Noi toți suntem oameni și nu se poate ca marea vieții să nu scoată la suprafață lucrurile rele și ca mizeria să nu dea pe afară și astfel să se curețe adâncurile unei stihii întregi. Tu însă să fii numai cu Hristos, unicul Adevăr și unica Iubire, căci cu El totul este minunat, totul pe înțeles, totul aste curat și liniștitor. Depărtează-te cu mintea, inima și cu gândurile de răul ce domnește asupra celor lipsiți de Har și îngrijește-te numai de una – cum să păstrezi în tine prin credință Harul dumnezeiesc, prin care se sălășluiește în noi Hristos și pacea Sa. A nu observa că există acest rău nu este cu putință; dar este posibil să nu îngădui ca el să te abată de la adevărul lui Dumnezeu.

Da, el există și este îngrozitor prin manifestările sale și cât de nefericiți sunt aceia care i se supun! Noi nu renunțăm să învățăm adevărul și să-i ascultăm pe oamenii înțelepți doar pentru că există printre noi nebuni aflați în libertate și la spital. Aceste lucruri nu îndepărtează pe cineva de la viață; prin urmare, din calea adevărului și binelui nu trebuie să ne abată faptul că puterea răului își arată forța sa pământească.
Dumnezeu nu se lasă batjocorit, iar omul ce va semăna, aceea va și secera.

Învață-te rugăciunea lăuntrică, pentru ca ea să nu fie observată din aspectul tău exterior și să nu tulbure pe nimeni. Cu cât suntem ocupați mai mult cu această rugăciune, cu atât mai plină de bucurie și de sens este viața noastră, iar timpul trece mai repede, pe neobservate. Pentru aceasta, în mod deosebit, este de folos rugăciunea lui Iisus, ca și rugăciunea făcută cu propriile noastre cuvinte, ca „ajută-mă, Doamne” sau „apără-mă și întărește-mă” și altele. Cel ce se roagă lăuntric privește la tot ceea ce este exterior cu indiferență și fără interes, fiindcă rugăciunea aceasta îl desparte pe om de pământ și îl apropie de cerul nevăzut.

Învață-te să ierți tuturor neajunsurile și greșelile lor, luând în vedere faptul că ei sunt supuși puterii celei rele și neîndoielnic unei stări anormale a duhului. Să-ți spui ție însuți astfel: „Ajută-i lui, Doamne, fiindcă el este bolnav duhovnicește!”. O astfel de recunoaștere te va împiedica să judeci, fiindcă să judece poate numai acela care este desăvârșit și nu se poate înșela, toate le știe și în principal știe probabil că omul acționează nu după împrejurările ce se stabilesc în jurul lui, ci după voia și patima sa”.

(Sfântul Ierarh Mucenic Serafim Ciceagov – Cuvinte despre bărbăţia duhovnicească din cartea Arhimandritul Damaschin Orlovski, „Rusia pătimitoare – martiri ai secolului XX”, editurile Egumenița și Cartea Ortodoxă, 2005, p. 123-125)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Să ne imaginăm calea care duce în Împărăţia lui Dumnezeu ca fiind străjuită, de-o parte şi de alta, de nişte stânci puternice, cu neputinţă de clintit ori de schimbat. Acestea ne dau certitudinea statorniciei veşnice în bine şi ne garantează că nu suntem expuşi riscului de a ne rătăci. Străbătând această cale strâmtă, vom ajunge la răspântii şi poate vom ezita, neştiind pe care cale să continuăm. Criteriul negreşelnic de alegere îl constituie acele stânci, acele adevăruri veşnice, acele Dogme Dumnezeieşti pe care le păstrează Sfânta noastră Biserică.

Am scris şi altădată, Simbolul Credinţei este un compendiu de Sfinte Dogme. În cuprinsul acestuia, desluşim patru Dogme ale unicităţii:

1.Unicitatea lui Dumnezeu: ,,Cred într-Unul Dumnezeu’’.

2.Unicitatea Mântuitorului Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, singurul prin Care ne putem mântui: ,,Şi într-Unul Domn Iisus Hristos… Unul Născut’’.

3.Unicitatea Bisericii noastre: ,,Într-Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică’’.

4.Unicitatea Botezului: ,,Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor’’.

Vrând să zădărnicească mântuirea oamenilor, vrăjmaşul diavol încearcă să înlăture Sfintele Dogme şi să le înlocuiască cu false dogme şi să ne abată de pe calea mântuirii. Uneltele potrivite acestui scop sunt ecumeniştii şi, în general, toţi ereticii lumii şi aci mi-aş îngădui să dau un singur exemplu: Biserica Ortodoxă deţine atributul infailibilităţii, al posibilităţii de a nu greşi, deoarece-L are pe Mântuitorul Hristos drept Cap al său. Papistaşii au decretat infalibilitatea papei, pe care ne-o prezintă ca fiind dogmă fără de care mântuirea este imposibilă.

Sinodul tâlhăresc din Creta a fost un prilej potrivit pentru ecumenişti în încercarea lor de a desfiinţa Sfintele Dogme şi a le substitui cu învăţături demonice, plămădite în străfundurile iadului. Prin faptul că au admis existenţa mai multor biserici, au atacat brutal Dogma unicităţii Bisericii noastre. Este aceasta o erezie manifestă, evidentă, de necontestat, pe care se străduiesc să o acopere cu vorbe mieroase şi mincinoase, precum că nimic nu s-a schimbat.

A doua Dogmă pe care o neagă cu neruşinare ecumeniştii este, pe cale de consecinţă, cea a unicităţii Botezului. Este de la sine înţeles că recunoscând  ereticele comunităţi drept,,biserici’’, trebuie să le recunoască lucrările şi ritualurile lor ca fiind valide, adică Sfinte Taine. De multă vreme ecumeniştii care bântuie în Biserica noastră recunosc botezul papistaş, botezurile sectelor de multe feluri, şi prin aceasta batjocoresc Sfânta Taină a Botezului, existentă doar în Biserica Ortodoxă. În şcolile teologice de la noi se propovăduieşte intens seminariştilor şi studenţilor, viitori preoţi, că orice botez este valabil, dacă este făcut în numele Sfintei Treimi!

Ce va urma? Conform planului nebunesc al sataniştilor ecumenişti, Biserica Ortodoxă se va uni cu toate rătăcirile zise creştine, se va pierde şi va rezulta o credinţă unică. Acest amalgam de credinţe îl vor uni apoi cu zisele ,,religii’’, cele păgâne precum islamismul, budismul, hinduismul, brahmanismul, jainismul etc, la care vor adăuga ingredientul necredincioşilor. Astfel, se gândesc ei, se va alcătui religia unică a lumii, căreia i se va da, drept dumnezeu, blestematul antihrist.

În vremea aceea, vor fi atacate şi celelalte Dogme, cele ale unicităţii lui Dumnezeu şi a Fiului Său.Allah, zeul preislamic, va fi rcunoscut ca ,,dumnezeu’’, încercând să-L substituie pe Dumnezeul Adevărului şi a tot binele. Mahomed se va insinua ca ,,mântuitor’’ al lumii, în locul Mântuitorului Hristos. De atâta vreme ni se prezintă imaginea muntelui care are mai multe căi, şi pe oricare ai străbate-o, ajungi în vârful lui. Numai că Sfânta Credinţă Ortodoxă nu e munte. De multe decenii suntem intoxicaţi cu teoria imbecilă a ramurilor, conform căreia orice grupare pretins religioasă deţine o parte de adevăr, iar adevărul integral se va obţine prin unirea tuturor ramurilor!

Oamenii sinceri şi curaţi, doritori să-şi dobândească mântuirea sufletelor, le spunem învăţăturile Sfintei Scripturi: ,,Unele căi par  drepte, în ochii omului, dar la sfârşitul lor sunt ce morţii’’ (Proverbe 14, 12); ,,În Numele lui Iisus Hristos Nazarineanul… şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer niciun alt nume dat între oameni în care trebuie să ne mântuim noi’’ (Fapte 4, 10-12); ,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa’’ (Ioan 14, 6).

Presbiter Ioviţa Vasile

-Toleranța a avut-o românul dintotdeauna sau e recent dobândită?

-Măi, nici vorbă, nu era românul nostru aşa. Păi Ştefan cel Mare a avut luptători din aceștia? Toleranța a pătruns prin secolul 18 când a început omul să se degradeze moral, prin influența masonilor care au pus ochii pe frumusețea aceasta a țării noastre şi care au făcut orice au putut să ne dezmoştenească de bogăția Ortodoxiei. Bunătatea țăranului a dat greş aici, pentru că nu şi-au dat seama ce înseamnă să vină un străin în țara ta. Iar tinerii care au încercat să orienteze poporul în perioada asta, să îl pună pe un drum bun, au fost denigrați, ucişi de marea familie masonică carolingiană (Carol al II-lea). Atât răsăritenii cât şi occidentalii au fost nişte persecutori puternici ai ideii româneşti, ai neamului nostru.

-Cu cardul de sănătate cum e bine să procedăm, că se trezeşte omul cu el la poştă şi trebuie să semneze pentru el?

-Nu îl primim deloc. Nu semnați pentru el, ci îl trimiteți prin poştă de unde a venit. Trebuie să fie un act de mărturisire al nostru şi este şi pentru ei o ocazie să vadă că poporul se opune în masă.

-Dar de ce credeți, părinte, că persecuția asta electronică este mai antihristică decât celelalte persecuții păgâne, în care te obligau să te închini şi la idoli?

-Pentru că şi viclenia vrăjmaşului e mai mare conform cu vremurile în care trăim. El are mii de ani de experiență şi e normal să îşi desăvârşească metodele de ispitire a lumii. Toate fenomenele care se aplică în istoria omenirii sunt în raport cu gradul de civilizație al omului. Observați acum la ce nivel de cunoaştere a ajuns ştiința, după cum s-a dezvoltat tehnica. Cu cât e mai performantă tehnica oamenilor, cu atât şi persecuția este mai ascuțită şi mai subtilă. Şi pe oamenii aştia îi vad ca pe nişte slugi ale satanei şi eu aşa şi cred „cei care folosesc tehnica asta în rău, în defavoarea omului, sunt nişte înaintemergători ai lui antihrist.

-Considerați că pecetluirea este aproape?

-Pecetluirea nu este chiar aproape, dar nici prea departe. Oamenii trăiesc acum într-un confort şi ateism, încât beau, mănâncă şi nu îi mai interesează de îi judecă Dumnezeu sau nu. Ei fac glume şi se amuză „ei, astea sunt poveşti popeşti. Dar nu este aşa. Tot ce s-a scris în Scriptură trebuie să se împlinească negreşit şi sunt evidente toate aceste fenomene premergătoare. Lumea a ajuns la culmea desfrâului şi imoralității, încât homosexualii şi criminalii au ajuns modelele societății. Eu văd că şi mentalitatea copilului este foarte mult schimbată, pentru că mamele îşi lasă copiii să petreacă foarte mult timp la calculator şi la televizor, care îi transformă pe bieții copii în nişte monştri.

-Părinte, dar celor care vor fi pecetluiți forțat li se socoteşte lepădare?

-Foarte puțini vor scăpa nepecetluiți, dar dacă vom fi pecetluiți cu forța nu noi vom răspunde, ci ei. Important e să nu cedezi şi să ştii să mori martir. Asta este important.

-Şi cum înveți să mori martir?

-Nu te supui la niciun soi de încercare. Dar aici are un rol şi partea spirituală. Cu cât eşti mai pregătit duhovniceşte, şi rațiunea îți va fi mai puțin atinsă sau degradată, şi vei avea şi puterea de mărturisire. Toată viața creştinului trebuie să fie o pregătire pentru a şti să moară martir. Dacă vă uitați la copii veți vedea întipărit pe chipul lor instinctul de a fi asemenea lui Dumnezeu. Întrebam aici un copil mic: ce vrei să te faci tu când vei fi mare? Şi el îmi răspunde: Sfânt vreau să mă fac!

-Părinte, sunt unele persoane care se îndoiesc de această realitate a cipului, şi consideră că dacă cipul ar fi cu adevărat o problemă aşa gravă de mântuire.

 -Eu consider că acesta însuşi e un semn că sfârşitul este aproape, prin faptul că nu mai avem proroci şi apărători sfinți ai adevărului ortodox. Este o lipsă de povățuitori, predicatori care să spună poporului de la amvon ce are de făcut. Nu, acum preotul trebuie să predice după cum îi dictează partidul, nu după cum îi spune Duhul. Mai are el habar de Duhul? Păi cum să mai lucreze aşa Dumnezeu, prin astfel de capi stricați? Ei dansează şi cu musulmanii şi cu ereticii şi vrem ca Dumnezeu să grăiască prin ei. Dar bietul om cade pradă tuturor minciunilor.

-Cum vedeți această măsură a Uniunii Europene, şi implicit a Guvernului, prin care ni se scot din farmacii plantele şi medicamentele naturiste, pe motiv ca au efecte adverse?

-Este o măsură de distrugere a omului cum mai spuneam. Iar românul nostru nu deschide gura, acceptă încă şi ca pe ceva bun, aşa în inconştiența şi prostia lui. El mănâncă tot ce i se oferă pe piață. Dacă ar pune otravă la pliculețe şi pe aceea ar manca-o. Îmi amintesc când au venit ruşii cu porumbul ăsta furajer, aparent mai frumos şi cu nişte grăunțe mai mari. Şi țăranul nostru a aruncat porumbul moldovenesc, care era dulce şi mult mai sănătos. Şi a venit porumbul acesta furajer rusesc şi a înlocuit tot porumbul nostru, fără să grăiască unul ceva. Ţăranul nostru se uita şi se minuna: A, păi uite, măi, ăsta e porumb adevărat!

-În cele din urmă vă urăm şi noi Mulți ani sănătoşi şi de acum înainte, odată cu împlinirea vârstei de 92 de ani şi dacă ne puteți spune cum simțiți acest an al sfinției voastre față de ceilalți?

-Ei, maică, anii grei pentru mine au trecut. Anii bătrâneții care mi s-au adăugat, au însemnat durerile şi necazurile acestui popor. Dacă tu nu te gândeşti doar pentru tine, atunci ajungi să te confunzi cu nevoile şi greutățile aproapelui. Aşa că eu chiar dacă sunt la 92 de ani, trăiesc totodată vârsta celui de lângă mine, fie că sunt 25 de ani, fie că sunt 45 de ani. Şi anii pentru mine nu mai sunt ani „Noi dirijăm timpul în raport cu nevoința noastră față de Dumnezeu. Sfârşitul lumii este sfârşitul nostru, pentru că păcatele noastre cheamă mai degrabă mânia lui Dumnezeu. Şi cu cât te nevoieşti mai mult pentru celălalt, cu atât eşti mai tânăr.

(Interviu realizat de monahia Fotini – 17 februarie 2011, aparut in revista ATITUDINI, Nr. 15, fragmente)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Lumea îl cunoaște astăzi (pe Iov – n.n.), după atâtea și atâtea veacuri, nu pentru că dădea din averea sa săracilor, ci pentru că atunci când a rămas fără avere nu s-a pierdut cu firea; nu pentru că îi îmbrăca pe cei goi cu haine făcute din lâna oilor sale, ci pentru că atunci când a căzut foc din cer și a ars toate turmele sale, el L-a slăvit pe Dumnezeu. Înainte, îmbrăcându-i pe săraci, era milostiv; după aceea, slăvindu-l pe Dumnezeu pentru nenorocirea sa, s-a făcut purtător al înțelepciunii cerești. Înainte îi miluia pe săraci, după aceea L-a slăvit pe Dumnezeu.
Nu a spus în sine: De ce am pățit toate acestea? De ce s-au pierdut turmele mele din care hrăneam mii de oameni? Și dacă eu nu eram vrednic să mă bucur de o asemenea avere, de ce nu S-a milostivit Dumnezeu măcar de săraci?

Nici un asemenea gând nu i-a trecut prin cap. Dimpotrivă, cunoscând că Dumnezeu pe toate le rânduiește spre folosul nostru, I-a mulțumit. Să-I mulțumești lui Dumnezeu atunci când totul îți merge bine nu este un lucru de mirare. Dar să-I mulțumești pentru încercările cele mai mari este minunat și vrednic de laudă.
Dacă cei care s-au îmbogățit prin nedreptăți și furturi sunt cuprinși de o mare tristețe și deznădejde atunci când pierd fie și o parte mică din averea lor, câte laude nu i se cuvin lui Iov, care chiar dacă a pierdut dintr-odată tot ce agonisise prin muncă cinstită, nu și-a pierdut nădejdea în Dumnezeu și nu a încetat să-I mulțumească?

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, p. 266-267)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Doi ani de minciuna, înșelătorie, manipulare, instaurarea fricii pe fondul virusului sub imperiul cărora v-au impus restricții, v-au restrâns drepturile și libertățile până la dispariție și majoritatea v-ați conformat. Falsa scuză că ați găsit modalități să ocoliți normele nu a ajutat cu nimic pentru ca ați permis instaurarea lor. Totul s-a instaurat prin generarea fricii pe fondul unui pericol direct, zi de zi asupra persoanei voastre (virusul). Număr morți, cazuri, lipsa locuri în spitale – auzeați despre ele la 5 min și a funcționat. Teama a luat locul rațiunii și logicii. Cum minciuna are picioare scurte, parte din ea a ieșit la iveală. V-a revoltat când ați aflat, ați avut vreo reacție?
Nu.

A continuat cu o teamă instaurată pe fondul unui pericol indirect: războiul altora. Zilnic știri peste știri că se negociază, ba nu se negociază pacea, că se cere, ba nu se mai cere, că se vrea, ba nu se mai vrea. Totul a fost o manipulare psihologică să vă creeze teama că vom intra în război.

Ce s-a întâmplat în perioada asta?
Multe. Alte drepturi restrânse despre care habar nu aveți. S-a întâmplat prin legi despre care nu aveți habar și nu simțiți restrângerile pentru că ele nu sunt „la vedere” (înregistrări, supravegheri, creare profiluri psihologice și sociale etc).

Ce s-a mai implementat?
Proprietatea comună (aia pe care erați revoltați înainte, când ați auzit de ea). Nu v-a impus-o nimeni. Ați cerut-o voi singuri, ați aplaudat-o și v-ați simțit chiar bine pentru că ați avut o falsă impresie că sunteți oameni buni și îi ajutați pe alții la nevoie.

Cum s-a întâmplat?
Tot în urma manipulării psihologice. Gândiți-vă dacă a fost decizia voastră sau vi s-a sugerat ba printr-o postare, ba într-un grup în care v-ați trezit adăugați, ba prin știrile cu ce buni și drăguți sunt românii (parcă până acum ziceați că suntem cel mai nenorocit popor, dar ați uitat, dintr-o dată am devenit bunul samaritean).

Văd că se creează falsa impresie că gata, asta a fost tot. Nu a fost deloc tot asta. A fost numai începutul și vă spun din legile care se adoptă și proiectele de legi inițiate. Așa că mă întreb ce veți face când se va institui o nouă criză (de ce o fi ea)? Tot supuși? Tot cu logica și rațiunea pierdută? Vă veți conforma ca și până acum sau ați învățat ceva din ultimii 2 ani? Veți mai fi capabili să gândiți singuri, să analizați și să aveți vreo reacție?

Probabil că întrebările astea nu mi le pun doar eu, iar reacția voastră va fi răspunsul la test. În funcție de reacția voastră vor ști dacă omenirea a fost îngenunchiată și dacă vor putea face ce vor cu ea.

Avocat Elena Radu;  Sursa: Activenews

Nu întârzia a-ţi ţese haina de mire când trebuie să mergi acolo împodobit, ca să întâmpini pe Mirele Hristos. Adu-ţi aminte în fiecare zi că cea de azi este a ta, cea de mâine este în mâna lui Dumnezeu şi că Cel ce ţi-a dat dimineaţa nu ţi-a făgăduit că-ţi dă seara. De aceea, n-asculta pe diavol, care-ţi cere să dai lui ziua de azi, iar pe cea de mâine s-o dai lui Dumnezeu. Nu! Ci întrebuinţează toate momentele vieţii tale cum place lui Dumnezeu, ori ca și cum n-ar avea să-ți mai dea altă vreme. Și gândeşte că pentru fiecare minut vei da seamă cu de-amănuntul; fiindcă într-adevăr scumpă este vremea ce-o ai în mâini şi va veni ceasul când o vei căuta, dar n-o vei găsi.

Consideră ticăloasă acea zi în care, deşi ai făcut multe lucruri, n-ai câştigat multe biruinţi împotriva plăcerilor şi voilor tale rele şi în care n-ai mulţumit lui Dumnezeu, nu numai pentru binefacerile primite, ci pentru patima lui cea nemuritoare suferită pentru tine. Mulţumeşte-I mai ales pentru părinteasca pedepsire şi cercetare a necazurilor ce s-ar întâmpla a-ți trimite vreodată.

Sfârşesc şi te sfătuiesc: „Nevoieşte-te totdeauna cu nevoinţa cea bună” (1 Timotei 6, 12). Căci de multe ori numai un ceas al sârguinţei a câştigat Raiul şi un ceas al trândăviei l-a pierdut. Fii sârguitor dacă voieşti să fie întemeiată nădejdea către Dumnezeu a mântuirii tale!

„Cine a nădăjduit spre Domnul, va fi îndestulat ” (Proverbe 28, 25).

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p. 65-66)

 Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Ierarhii, preoţii şi teologii ecumenişti români se feresc ca de foc de Sfintele Canoane, în speţă de Canonul 31 Apostolic şi de Canonul 15 al Sinodului I – II din 861, cele care reglementează îngrădirea Bisericii de erezii şi de episcopii căzuţi în erezie. Se feresc, pentru că-i incriminează şi-i lasă fără cuvânt de dezvinovăţire. A cutezat totuşi cineva, nu fiştecine, ci un vajnic ecumenist din Iaşi, preotul Dragoş Bahrin, să ne convingă precum că acele Canoane nu îndreptăţesc pe nimeni să întrerupă pomenirea ierarhului eretic, că e mai bună ascultarea şi smerenia şi că acei clerici şi mireni care s-au îngrădit, s-au delimitat ferm, ar fi făcut, de fapt, schismă. E mai potrivit să nu lungim vorba, să expunem ,,minunăţiile’’ecumeniste ale distinsului nostru preopinent, tributar al lui Teofan Savu, dănţăuşul din siagoga ieşeană.

1.Canonul 15 de la Sinodul I-II (861) poate oferi legitimitate pentru schismă? Se întreabă retoric şi fără noimă popa din Dealul Copoului.

Nu. Cum să legitimizeze Sfintele Canoane schisma? În schimb, acestea arată calea corectă de urmat, atunci când Biserica este confruntată cu erezii de felul celor promovate în Creta. Textul Canonului 15 este clar, limpede, fără echivoc: Cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele Sinoade, sau de Părinţi, fireşte [de comuniunea] cu acela, care propovăduieşte eresul în public, şi cu capul descoperit îl învaţă în biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canonice, desfăcându-se pe sine-şi de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop [chiar] înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învăţători, şi nu au rupt cu schisma unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și de dezbinări’’. Preoţii nepomenitori s-au silit să izbăvească Biserica de erezii, schisme şi dezbinări şi sunt acuzaţi tocmai de schismă! Absurdul ridicat la cote paroxistice.

Staţi liniştiţi, cinstiţi ecumenişti, cum voi nu vă feriţi de erezii, noi ne ferim ca de focul iadului de schismă. Durerea voastră tocmai aceasta este, că nu ne-am despărţit de Mama Biserică, îi rămânem statornici şi ne silim s-o apărăm de blestematele voastre erezii ecumeniste, pentru care v-am cerut, în repetate rânduri, să plecaţi voi din Biserică, în consiliul mondial babilonic, unde vă este locul. Faptul că v-aţi făcut ,,stăpâni’’ peste Biserica lui Hristos şi aţi confiscat bisericile din zid e o cutezanţă luciferică, pentru care veţi da greu răspuns la Judecată. Nu sunteţi nici stăpâni, nici slujitori ai Bisericii. Sunteţi nişte fiinţe vrednice de plâns, care aţi eşuat pe tărâmul pierzător al ecumenismului.

2. Canonul 15 nu obligă pe nimeni la nepomenirea episcopului, nici chiar în caz de erezie,zice Bahrin.Teză sută la sută ecumenistă.

Nimeni nu te obligă să primeşti Botezul Ortodox, nimeninu te obligă să mărturiseşti Sfânta Credinţă Ortodoxă, nimeni nu te obligă să spui Adevărul când Hristos Mântuitorul e batjocorit de nemernicii lumii. Cum să te oblige un Sfânt Canon să întrerupi pomenirea unui episcop eretic? Exclus! Dar când ţi se terfeleşte şi ţi se batjocoreşte Sfânta Credinţă Ortodoxă, singura mântuitoare, tu aştepţi ca cineva să te oblige să o aperi? Canonul 15 nu este facultativ. Ce zici, părinte ecumenist Dragoş?

3. Canonul 15 recomandă, în toate situațiile, așteptarea unei condamnări sinodale

Care nu va veni niciodată. Aşteptăm ca participanţii la sinodul tâlhăresc din Creta, şi cei care i-au urmat să se condamne între ei? Care sinod, alcătuit din ,,episcopi’’ ecumenişti, va condamna ecumenismul?  Nu mai nutriţi speranţe absurde şi deşarte. Nu mai aşteptaţi condamnarea sinodală a ereticilor, cum pretind ei! Biserica noastră a respins şi a condamnat sinodul tâlhăresc din Creta şi aceasta e detrminantă şi suficientă. Credeţi că un prezumtiv viitor sinod va spune că sinodul din Creta  a fost ortodox sau Ecumenic?  Biserica e infailibilă, sinoadele nu sunt, dovadă ca avem aşa zise sinoade aruncate la lada de gunoi a istoriei Bisericii. Dragii mei nepomenitori, nu vă mai cramponaţi de teza ecumenistă a condamnării sinodale, dând ecumeniştilor răgaz să-şi inoculeze otrava în trupul Sfânt al Bisericii Ortodoxe!

4. În orice condiții este preferabilă ascultarea și smerenia, chiar acuzațiile nedrepte, decât schisma, care nu are alt izvor decât pe diavolul, „cel care separă”.

Îi informăm pe toţi pseudo-ierahi, pe ceilalţi ecumenişti români că rămânem în deplină ascultare faţă de Biserica lui Hristos, după cum spune Sfântul Evanghelist Matei (18, 17): ,,Şi dacă nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi ca un vameş’’.Ascultăm de Biserică şi de Marele Arhiereu Hristos, nu de arhiereii vânduţi, şanatajabili, homosexuali, masoni. Sfânta Biserică e Hristo-centrică, adică Îl are pe Hristos în mijlocul ei, nu pe episcopi. Să le iasă din cap că am plecat din Biserică şi pot face ce vor ei. Să plece ei, ereticii. Să ne mai slăbească cu ,,sfântul şi marele sinod’’. A fost sinod tâlhăresc, şi aşa va intra în istorie.

5. Canonul 15 are în vedere, așa cum scriam anterior, doar adeziunea la erezii deja condamnate și mărturisirea publică a lor, încât el devine inutilizabil în cazul unor erezii noi, zice Bahrin.

Chiar aşa, domnule? Păi dacă vreţi vă dau un exemplu: consiliul mondial babilonic (cmb), e plin de iconoclaşti de toate felurile, iar iconoclasmul a fost condamnat de Biserică de când a apărut, inclusiv de un Sinod Ecumenic. Şi totuşi, staţi la aceaşi masă cu iconoclaştii şi vreţi să vă uniţi cu ei. Cum să nu fie aplicabil Canonul 15 pentru ereziile nou apărute?

6. Este bine de observat mai întîi că în Canonul 15 se spune deschis că acela care nu pomenește pe superiorul său ierarhic care l-a rânduit pentru mystagogia dumnezeiască prin hirotonie, în absența unei condamnări sinodale explicite, săvârșește schismă(de la Bahrin citire).

Vedeţi cum minte popa ecumenist Bahrin? Nu spune Canonul desluşit că întreruperea pomenirii se face înainte de cercetarea sinodală?, deci înainte de condamnarea sinodală a ereticului? Ce facem, ţinem capra de coarne şi spunem că e şută?

Mă opresc aci cu tezele şi antitezele. Ecumeniştii sunt mincinoşi, vicleni şi îndărătnici şi nu merită întotdeauna efortul de a-i combate, pentru că oricum rămân într-ale lor. Fie sănătoşi.

Presbiter Ioviţa Vasile

Arhimandrit Arsenie Papacioc: Veșnicia, ca și moartea, e o realitate

Viața omului se cere trăită în relație cu veșnicia. Și atunci o să vezi cât de scump e timpul și suspinarea ta! Ești liber să o faci de acum; cine te oprește să te închini? Și dacă te oprește dușmanul, primești plată de erou că te-ai închinat când te oprea.
Eu vă spun că am 14 ani de închisoare… Și mă gândeam: ce momente mărețe, să suferi… bineînțeles, pentru ceva. Sufeream pentru Hristos. Eram conștienți că fără ajutorul lui Hristos te vindeai pe doi lei și scăpai momentul ‒ pierdeai din vedere veșnicia. Veșnicia, ca și moartea, e o realitate. Nu vine pentru daruri deosebite: cafele și dulcețuri. Vine să te ia.

(Despre izbăvirea de întristare, Editura Elena, Constanța, 2013, p. 23)

Sfântul Simeon Noul Teolog: Dintre toate ale lumii, rămâne omul

Care lucru din cele văzute ne va putea fi de folos în ceasul de nevoie al morţii Să fugim, aşadar, de lume şi de cele din lume (I Ioan 2, 15), iubiţi fraţi. Fiindcă ce avem noi cu lumea şi cu oamenii cei din lume? Să alergăm, să urmărim, până când vom apuca ceva din cele ce stau şi nu curg. Fiindcă toate se strică şi trec ca un vis şi nimic statornic sau sigur nu este întru cele văzute. Soarele, stelele, cerul şi pământul, toate vor trece, iar singur dintre toate rămâne omul.

Aşadar, care lucru din cele văzute ne va putea fi de folos în ceasul de nevoie al morţii, când plecăm de aici spre odihna de acolo a veacului aceluia, lăsând în urmă toate acestea? Iar dacă aşa vor trece cele văzute, care va fi folosul nostru atunci când ne ducem şi lăsăm în urmă trupul nostru mort? Fiindcă din clipa în care sufletul îşi lasă trupul, nu mai poate vedea prin el, nici nu mai poate fi văzut de altul, ci de acum înainte are legătură numai cu cele nevăzute şi nu mai are în sine nici o grijă pentru cele de aici, având de acum înainte o îndoită viaţă şi luptă: sau Împărăţia cerurilor şi Slava veşnică sau, iarăşi, gheena şi osânda focului.

(Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, în Scrieri, partea a doua, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 39)

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsocalivitul: Toate problemele noastre să le încredinţăm lui Dumnezeu

Toate problemele noastre, cele materiale, cele trupeşti, toate să le încredinţăm lui Dumnezeu. Precum spune în Dumnezeiasca Liturghie „şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Toată viaţa noastră o lăsăm în seama Ta, Doamne. Ce voieşti Tu, Facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pe pământ.

Omul lui Dumnezeu pe toate le preface în rugăciune. Şi greutatea, şi necazul le preface în rugăciune. Orice i s-ar întâmpla, îndată începe: „Doamne, Iisuse Hristoase…”. Dragostea este folositoare la orice, şi la cele mai simple lucruri. De pildă, suferi de insomnie: să nu te gândeşti la somn. Să te scoli, să ieşi afară, să vii iar în cameră, să te aşezi în pat ca şi prima dată, fără să te gândeşti dacă o să dormi sau nu. Să te concentrezi, să spui doxologia şi apoi de trei ori „Doamne, Iisuse Hristoase…”, şi aşa o să vină somnul.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Editura Egumeniţa, 2003, p. 220)

Texte selectate şi îngrijite de Dr. Gabriela Naghi

,,Cine şi-a injectat acea porcărie, este desemnat să moară rău. Nu doar va muri rău, dar va deveni sclav într-un mod nemaivăzut’’,spunea prof. Stefano Montanari. A adăugat, după aceea, că fiecare vaccinat e asemenea unei bombe cu ceas. Am ales domeniul tenisului, având în vedere evenimentele din ultima vreme.

1.Bianca Andreescu, românca noastră stabilită în Canada. A avut o ascensiune fulminantă în tenis, câştigând US Open când nimeni nu se aştepta. A mai triumfat în două turnee, apoi a dispărut din prim-planul competiţional. Se pare că între timp sa vaccinat, aşa încât e greu de crezut că va mai reveni vreodată la valoarea excepţională care a consacrat-o.

2.Simona Halep. S-a vaccinat cu mult entuziasm şi a făcut o intensă propagandă deşănţată vaccinului ucigaş, înjosindu-se să apară în videoclipuri, la cererea doctorului de paie, căprarul V. Gheorghiţă. A început declinul. A avut un an, 2021 dezastruos. S-a văzut la turneul mărunt de la Cluj că nu e în stare să ducă o competiţie la capăt. A clacat lamentabil în mai multe turnee. Chiar acum a anunţat că nu va participa la turneul de la Miami, la care era înscrisă. Spune că ar fi accidentată. Noi ştim că e vaccinată. Acum îşi face singură curaj, cu gândul la vremurile de glorie. Scriam din iunie 2021 că Simona şi-a încheiat practic cariera în tenisul de vârf. Măcar de-ar avea tăria să recunoască greşeala imensă făcută atunci când s-a vaccinat şi să-i prevină pe alţii. Încet-încet, va intra-n uitare. Păcat.

3.Emma Răducanu. Româno-chinezoaica noastră a avut o evoluţie fenomenală la US Open. A pornit de jos, din calificări, având o serie de zece meciuri câştigate, în urma cărora s-a încununat. Toată lumea vedea în ea o tenismenă excepţională, mai ales că avea doar 18 ani. Decepţie totală. Emma s-a vaccinat şi de-atunci evoluţiile ei sunt dezamăgitoare. Ultimele 18 jocuri au însemnat 16 înfrângeri şi doar 2 victorii. Care frunză cade jos…

4.Naomi Osaka. A avut probleme de anxietate și depresie, a izbucnit în plâns. Japoneza a cerut ca arbitrul de scaun să ia măsuri și a continuat jocul, în care a fost eliminată de rusoaica Veronika Kudermetova în turul doi la Indian Wells. (Prosport, 15 martie 2022)

5.Viktoria Azareanka. Moment halucinant la Indian Wells! Spectatorii au rămas înmărmuriți: Vika Azarenka a început să plângă pe teren, din senin, în timpul meciului! Arbitrul a încercat să o ajute, iar adversara a cerut explicații: „E normal?!” Jucătoarea era vaccinată (Prosport, 5 martie 2022).

6. Rafael Nadal este un vajnic susţinător al zisei vaccinări. La Australian Open a profitat de absenţa lui Novak Djokovic, cel care a refuzat să fie inoculat, şi a câştigat turneul. Surpriza a venit când se aştepta mai puţin, la Indian Wells. În finala pierdută, s-a prăbuşit pe teren, acuzând dureri teribile în piept. Mă tem că e ca şi încheiată cariera acestui tenismen.

7.Ashley Barty. A câştigat trei turnee de grand slam. La 25 de ani, era în vârful ierarhiei mondiale. Pe neaaşteptate a anunţat că se retrage din activitatea competiţională. Cum e cu putinţă? Este, pentru că Ashley Barty a făcut greşeala vieţii când a cedat în faţa sataniştilor şi s-a vaccinat. De-atunci au început problemele, dar nimeni nu scoate un cuvânt cu privire la vaccin şi la starea ei de sănătate. E adevărat că a câştigat Australian Open, aşa vaccinată cum era. E evident că dacă la un turneu participă o sută de vaccinate, câştigătoarea nu poate fi decât una care s-a injectat.

Vom mai vedea multe n lumea tenisului.

Presbiter Iovita Vasile

Există un leac pentru toate bolile sufletești. Unii nu știu despre el, iar alții îl cunosc, dar nu-l folosesc și rămân netămăduiți. Cei care-l iau nu numai că se vindecă, dar devin și sfinți. Acest leac este smerenia. Prin leacul acesta, Proorocii au profețit viitorul. Prin acest leac, Sfinții Apostoli, din pescari ce erau, au devenit propovăduitori și dascăli înflăcărați ai lumii. Prin acest leac, Sfântul Spiridon, din păstor de oi cum era, a devenit episcop sfânt al creștinilor.

Acest leac a fost luat de Preasfânta Fecioară și s-a învrednicit să devină Maica lui Hristos, Care este Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit și lipsit de păcat. Domnul ne îndeamnă ca toți să luăm acest leac, pentru a afla odihnă aici pe pământ și în Ceruri! Smerenia adevărată nu-l lasă pe om să cadă în păcat; dar, chiar dacă n-ar izbuti și ar cădea, îl ridică imediat. Acest leac vă sfătuiesc să-l luați pentru a vă vindeca de orice patimă. Dacă nu-l aveți, cereți-l de la Preabunul Dumnezeu și o să vi-l dea.

Așadar, prin smerenie și prin răbdarea pe care aceasta o aduce, vă veți mântui. Domnul a spus: „Cel care se smerește pe sine va fi înălțat de Dumnezeu. Cel care are răbdare până la sfârșit se va mântui. Prin răbdare vă veți câștiga sufletele”. De câte ori valurile repetate și înfuriate ale ispitelor și suferințelor vor veni asupra noastră și ne vom afla în primejdie de a pieri, să strigăm precum Petru: „Izbăvește-mă, Doamne, că pier!”, și în clipa aceea El își va întinde sfânta și milostiva Sa mână și ne va izbăvi.

(Arhimandritul Filothei Zervakos, Ne vorbește părintele Filothei Zervakos, Editura Egumenița, pp. 323-333)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

          ,,Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face şi Gavriil harul bine-l vesteşte. Pentru aceasta şi noi să-i strigăm: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine !’’ Acesta este troparul sau cântarea Sărbătorii de astăzi.

          Vremea mântuirii lumii s-a apropiat şi Dumnezeu a ales o Fecioară curată care să slujească acestei taine. Ea se găsea în cetatea Nazaret, în Galileea şi fusese dăruită de Dumnezeu Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, care multe rugăciuni înălţaseră către Cel Atotputernic pentru dobândirea unei odrasle. Aici a venit Sfântul Înger Gavriil, trimis de Dumnezeu, şi s-a apropiat cu blândeţe de cea ,,mai curată decât strălucirile soarelui’’,aducându-i Vestea cea Bună a Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi nu numai ei, ci la toată făptura zidită de Preabunul Stâpân.

           Acum să fim cu luare aminte la cuvintele Îngerului, aşa cum au fost scrise de Sfântul Luca în Evanghelia sa; ,,Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei’’.Între toate femeile pământului, pentru că niciuna nu s-a învrednicit de o taină şi o chemare ca aceasta. Cu sfială, adâncă smerenie, nedumerire şi oarecare teamă, Preacurata cugeta la cuvintele din cer venite prin trimisul Domnului. Acesta, văzându-i tulburarea, o linişteşte cu blândeţe: ,,Nu te teme, Marie, căci ai aflat har înaintea lui Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit’’. Cuvintele acestea, care covârşesc toată mintea omenească, au sporit nedumerirea Preacuratei Fecioare, de aceea a întrebat: ,,Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?’’Îngerul a dezlegat Dumnezeiasca taină, atât cât putea să priceapă mintea omenească: ,,Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă’’.

Supunere, ascultare şi dragoste pentru Dumnezeu arată Preacurata prin cuvintele sale simple: ,,Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău’’.În acel moment, S-a zămislit Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Presbiter Ioviţa Vasile