Categorie: Uncategorized

Ca întotdeauna „… suntem aici de mii de ani, la poarta furtunilor și a trecerii oștilor”, spunea la vremea sa marele savant Nicolae Iorga. Nimeni, însă, nu și-a asumat răspunderea pentru derularea impusă a evenimentelor din zbuciumata Istorie a Românilor, materie de studiu radiată din școlile României, exceptându-l pe permanentul re-condamnat al „Tribunalului poporului”, al O.U.G. 31/2002, al Legii „Vexler” și al „I.N.S.H.R.-E.W.”, așa cum a făcut-o mareșalul Ion Antonescu: „Mi-am asumat răspunderea pentru destinul țării, când toți fugeau de răspundere…”. Cum să înveţe un elev român în doar 50 de minute pe săptămînă istoria neamului românesc, când acum, pe coperta manualului nu mai scrie „Istoria Românilor”, ci simplu, „Istorie”… alternativ fabricată.

S-au scurs doi ani de la declanșarea conflictului din apropierea granițelor coloniei corporatiste numită încă România, aflată azi sub ocupație militară străină. Cu prea-plecata voie și acreditare a leprelor ocupante ale celor trei palate dâmbovițenea românii au plătit și plătesc în continuare costurile mascaradei Maidanului portocaliu dirijat de bagheta Victoriei Nuland, proaspăt demisionată – un gen de recunoaștere a eșecului Unchiului Sam.

Măscăriciul de la Kiev, frate geamăn al încă actualului chiriaș la Cotroceni, a-toate-voitor de funcții internaționale incompatibile cu IQ-ul și aptitudinile sale, împreună cu Macron, paiața francezilor, constituie tripleta papagalilor ideali telecomandați prin WEF de Bilderbergii planetei. Nici nu se putea altfel!

În septembrie 1941, conducerea țării, abandonată (a câta oară ? – n.n.) de dezertorul Carol al II-lea, a fost preluată de un Român care și-a dorit întregirea României Mari ciuntită prin rapturilor teritoriale ale anului 1940. Acel Mare Român, trădat de infantilul rege Mihai I, de Maniu și alții ca ei, și predat în plin conflict militar inamicului – U.R.S.S. – și-a asumat răspunderea și a plătit cu demnitate atât realizările, cât și inevitabilele erori din timpul luptelor de pe Frontul de Est. Fără putință de tăgadă, la 22 iunie 1941, urmând Ordinul către Armată al generalului Antonescu, Armata Română nu a trecut granița de Răsărit a țării, ci a pășit dincolo de Prut, tot pe pământ românesc, o parte a acestuia aflându-se și azi sub cizma statului artificial Ucraina.

„Recunoștința” postdecembristă manipulată și controlată din exterior a găsit eunuci executanți, cel dintâi fiind primul „președinte” postdecembrist, Ion Iliescu, urmat de prim-ministrul acelor ani, Adrian Năstase care, după „vizita” de acreditare pe malul Potomacului, a executat porunca sionistă, a deschis drumul dictaturii prin acea criminală OUG 31/2002 cosmetizată, adăugită și transformată în Fără-de-Legea 157/2018 („Vexler”). Fără posibilitatea de a comite o eroare, agentura sionistă actuală I.N.S.H.R.-E.W. – urmaș bastard hibrid al „Наро́дный комиссариа́т вну́тренних дел” (N.K.V.D.) și a „Geheime Staatspolizei” -, structură teroristă aflată sub directa subordine (în fapt, invers – n.n.) a prim-ministrului României – taie, spânzură și re-condamnă valorile naționale ale românilor. „Și tu, popor român, taci!”.

Încercați, vă rog, să comparați pe mareșalul Ion Antonescu cu umblătorul hai-hui pe banii contribuabilului român, încă actual șef de stat, căruia nu i-a păsat și nici nu-i pasă de soarta cetățenilor în fața căruia a depus jurământul de credință. Nu i-a reprezentat niciodată, iar interesele lor i-au fost străine. Doar banii pentru deplasările costisitoare sfidătoare, bani cheltuiți fără a da socoteală l-au interesat. Pentru că nimic nu rămâne nepedepsit, va veni totuși ziua când va da seama pentru abuzurile ilegale comise. Schiorul-ciclist-navetist-zburător nu-și va asuma răspunderea niciodată pentru că între el și Mareșal se află o prăpastie care-l situează pe primul la groapa de gunoi a istoriei, iar pe Mareșal la locul ce i se cuvine: printre cei mai mari zece români!

Pentru că nimic nu este întâmplător, toate acestea se întâlnesc în „indicațiile prețioase” primite de la cei care au ordonat războaiele „necondamnate” din Vietnam, Afganistan, Iugoslavia, Irak, Libia… față în față cu conflictul dintre Federația Rusă și Ucraina (dragostea Occidentului), acum, și cu genocidul din Gaza.

Se apropie ziua de 4 aprilie. Se împlinesc 80 de ani de când când U.S.A.F. au bombardat Bucureștiul, ucigând 2.942 de civili – inclusiv femei și copii și rănind alți 2.126. Drept răsplată, autoritățile postdecembriste au ridicat monumente dedicate „eroilor” americani ucigași de români. Cine-și asumă răspunderea? Hiroshima plânge. Nagasaki plânge, dar japonezii nu construiesc monumente pentru asasini.

„Popor român, sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi! Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu – dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale? …” (Părintele Iustin Pârvu).

Ion Măldărescu (Preluare de pe blogul Ion Coja)

As vrea sa redau partea de final a Vietii Cuviosului Evstratie de la Pecerska incercand sa evidentiez un adevar istoric bizantin ascuns de istoricii bisericesti si anume ca era o cutuma a politicii de stat imperiale bizantine in a se lua masuri drastice impotriva evreilor. Aceasta parte de final in multe postari si editii ale Patericului Pecerskai e eludata pentru a nu se sti chestiunea evreiasca in Imperiul Bizantin si anume ca evreii erau supraveghiati si plasati in locatii izolate cat mai departe de sferele de influenta ale Imperiului. Asta este explicatia de ce aceasta natie era tinuta aproape „ostatica” in zone rusesti cat mai la Nord de tarmurile Nordice ale Marii Negre. Istoricii bisericesti contemporani ocolesc in mod sarlatan acest adevar indiscutabil. De ce insist pe aceasta tema? Pentru ca in momentul in care se va relua viata crestina ortodoxa pe teritoriul fostului Imperiu Bizantin cu capitala la Constantinopol (Istanbul) se vor reactiva vechile cutume de politica bizantina, mai ales vizavi de chestiunea evreiasca. Si evreii stiu asta din care cauza vor inventa conflictul dintre Turcia si Grecia tocmai ca nu cumva sa se ajunga din nou la guvernare pe model bizantin de catre greci in orasul Constantinopol pentru ca ei stiu ca daca vor pierde de sub control problema Constantinopolului vor pieri pentru totdeauna din istorie, adica se vor duce pe copca. Acesta este adevarul.Si rusii stiu prea bine acest mare adevar, de aceea se lupta si azi si se vor lupta feroce ca, Constantinopolul sa nu ajunga niciodata pe mana evreilor. Tocmai acesta este adevaratul motiv al disensiunilor dintre Patriarhia Moscovei si cea Ecumenica de Constantinopol, Patriarhie care simpatizeaza americanii si e sustinuta de americani, care, la randul lor sunt ii au ca stapani pe evrei. Dar de ceea ce le este frica tocmai de aceea nu vor scapa, astfel ca viata pe pamant va reveni la ceea ce a fost pe timpul vechiului Imperiu Bizantin asa cum s-a spus de catre marii Sfinti mai ales greci in ultima vreme (Sf. Paisie si Sf Iosif Vatopedinul, Sf Sava Ahileos si alti Sfinti).

Ioan F.

Moartea mucenicească a Sfantului Evstratie

„Se aprinse de furie evreul, când auzi cuvintele ameninţătoare ale cuviosului Evstratie şi când văzu rezistenţa sa eroică. Apucă turbat o suliţă şi o înfipse cu putere în inima cuviosului răstignit. Astfel credinciosul ostaş al lui Hristos îşi află sfârşitul asemenea celor mai curajoşi dintre luptători. Şi iată! îndată ce fericitul îşi dădu sufletul, apăru un car de foc pe cer, care-1 luă şi-1 urcă către ceruri. în aceeaşi clipă se auzi o voce dumnezeiască zicând: – Iată-1 pe bunul locuitor al cetăţii celei cereşti! Sălbaticii chinuitori coborâră trupul martirului de pe cruce şi-1 aruncară în mare. Oricât de mult l-au căutat însă mai târziu creştinii, nu au reuşit să-1 găsească. Neştiuta iconomie a lui Dumnezeu se îngriji ca cinstitul trup să ajungă, în chip minunat, la Peşterile de la Lavra. Acolo l-au găsit cu uimire fraţii monahi, care se salvaseră şi se întorseseră la mănăstire după trecerea invadatorilor, şi l-au îngropat cu cinste şi doxologii. în acel loc a rămas până astăzi, nestricat şi slăvit, săvârşind nenumărate minuni pentru cei credincioşi. Profeţia slăvitului martir despre pedepsirea nelegiuiţilor evrei nu întârzie să se împlinească. La puţină vreme de la sfârşitul său martiric, fu dată o poruncă de către împăratul bizantin, să fie alungaţi din imperiu toţi evreii, să fie confiscate averile lor şi să fie ucişi conducătorii lor, ca unii ce erau responsabili pentru moartea martirică a multor creştini. în acord cu ultimele cuvinte profetice ale cuviosului Evstratie . guvernatorul provinciei, protectorul tainic al evreilor, fu ucis, fiind acuzat de instigare şi punere la cale a faptelor criminale evreieşti. Acest guvernator era evreu de origine şi de credinţă, om foarte bogat şi renumit. Cândva, se prefăcuse că crede în Hristos şi ceruse să fie botezat. După botezul său împăratul îl cinsti şi-i acordă onoarea de a guverna această regiune a Hersonisului. însă nemernicul, în vreme ce se prefăcea că este creştin, rămăsese în taină în vechea sa credinţă evreiască şi-i îndemna în taină pe cei de acelaşi neam cu el să-i cumpere pe robii creştini şi să-i forţeze să se lepede de Hristos . iar pentru cei care refuzau să se supună recomanda să fie torturaţi până la moarte. Dumnezeu însă, în dreptatea Sa, nu întârzie să descopere această activitate întunecată şi satanică a guvernatorului. Şi astfel, prin porunca împăratului, fu declarată prigoana împotriva evreilor, în timp ce conducătorii lor, aşa cum am mai spus, au fost condamnaţi la moarte. Printre cei executaţi s-a aflat şi ucigaşul cuviosului Evstratie , care a fost spânzurat de un copac de către soldaţii împăratului. Astfel, asemenea Domnului nostru Iisus Hristos a fost sfârşitul slăvit al cuviosului martir Evstratie şi asemenea lui Iuda a fost sfârşitul ruşinos al antihristului evreu. Şi în vreme ce acesta din urmă fu trimis în iadul cel veşnic, viteazul ostaş al lui Hristos . fericitul Evstratie se învrednici să intre în împărăţia cerurilor şi să psalmodieze acolo împreună cu cetele ce îngereşti cântarea de biruinţă, slăvind neîncetat pe biruitorul morţii, pe Domnul nostru Iisus Hristos .”

Cf.Patericul Lavrei Pecerska.

,,Iar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, Neam Sfant, Popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiți în lume bunătățile Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Voi, care odinioară nu erați popor, iar acum sunteți Poporul lui Dumnezeu’’ (I Petru 2, 9-10). Mare cinste pentru noi, iubițí credincioși! Nevredniciei evreilor i-a urmat dezmoștenirea acestora și iubitorii de Hristos au fost înnobilați cu calitatea de Popor Ales. Biserica Dreptmăritoare și cinstitoare a lui Hristos este Poporul cel nou, chemat să moștenească Impărăția cea veșnică.

Evreii L-au urât de moarte pe Binefăcătorul lor şi al lumii întregi, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi această ură, cu trecerea secolelor, n-a scăzut, ci s-a amplificat. Acest neam se pretinde a fi ,,popor ales’’’, dar stă în necurmată vrăjmăşie cu Dumnezeu. Lucrarea lor este ascunsă, pentru că se tem să vină la lumină, faptele lor fiind cele ale întunericului. Urăsc cu aceaşi înverşunare şi pe credincioşii Bisericii lui Hristos. Nu întâmplător, cartea lor de inspiraţie satanică, numită Talmud, le spune că evreul care vede un creştin pe marginea prăpastiei, are datoria de a-l împinge în prăpastie.

Sfântul Bisericii noastre, Evstratie de la Pecersca, a pătimit ca Mucenic de la un evreu. Un oarecare Boniac a venit în Rusia şi a robit mulţi creştini. Între aceştia a fost Sfântul Evstratie. Împreună cu alţi cincizeci, au fost vânduţi unui evreu din pământul Greciei. Dintru început, acesta i-a silit să se lepede de Mântuitorul Hristos, ameninţându-i cu foamea şi cu setea. S-a ridicat Sfântul Evstratie şi i-a întărit cu cuvântul său: ,,Fraţilor, câţi v-aţi botezat şi aţi crezut în Hristos, nu vă lepădaţi de făgăduinţa voastră ce aţi făcut-o la Botez. Hristos ne-a născut prin apă şi prin Duh, Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii cu sângele Său şi ne-a făcut moştenitori Împărăţiei Sale. Deci, de vom trăi, Domnului trăim, sau de vom muri, Domnului să murim şi prin moartea cea vremelnică viaţa cea veşnică să o dobândim. Următori să fim Celui Care a zis: Mie a vieţui este Hristos, iar a muri este dobândă’’.

Au urmat înfometarea şi lipsa apei. Sfinţii au murit unul câte unul şi s-au dus la Hristos pentru Care au pătimit. A rămas numai Sfântul Evstratie, asupra căruia s-a înveşunat pentru că pierduse pe cei care-i cumpărase cu mult aur. ,,Deci sosind Ziua Învierii lui Hristos, a început a prăznui paştele său, batjocorind pe Sfântul Evstratie, precum şi ucigaşii de Dumnezeu, strămoşii lui, au făcut Domnului nostru Iisus Hristos, după cum scrie în Evanghelie’’. Împreună cu ceilalţi evrei, l-au răstignit pe Sfânt şi încercau să-l facă să guste din pasca lor. Zadarnic. Atunci l-a împuns cu o suliţă şi a adus fericitul sfârşit al acestui călugăr iubitor de Hristos până la moarte.

Asupra iudeilor acelora a venit pedeapsa lui Dumnezeu, vestită de Sfântul Evstratie, căci împăratul le-a luat averile şi i-a izgonit din împărăţia sa, iar pe unii i-a ucis. Ticălosul care l-a omorât pe Sfântul Mucenic Evstratie a fost spânzurat pe lemn şi s-a făcut părtaş cu Iuda vânzătorul (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 403-406).

Presbiter Iovița Vasile

Doamne, ajută!

Fac parte dintre cei considerați de dvs. ca fiind eretici rămași în biserica oficială, cea din ziduri. Da, cunosc argumentele. În august 2022, am întâlnit o maică îngrădită după mizeria din Creta (am citit enorm, ulterior, despre asta, habar nu aveam), am mers o singură dată în locul unde slujea un călugăr, la invitația ei. Astăzi, am intrat în vorbă (fără să știu cine este) cu un ‘stilist’, care m-a invitat la o mănăstire pe stil vechi din București. Repet, sunt o oaie rătăcită, rămasă (încă) între ziduri. Nu am SIMȚIT să continui să merg la acel mic grup neîngrădit (?) (înțeleg că și aici lucrurile sunt fisurate, poate de aici și reținerea mea), deși cu fiecare duminică ce trece, nu-L mai simt pe Tatăl nostru în biserica oficială, iar cu pr. duhovnic am, de peste 1 an, ‘meciuri’ intensive pe teme duhovnicești. Pe majoritatea le-am câștigat eu, deși chiar a avut și are deschidere, răbdare multă să îmi răspundă la tot ce pun în discuție. Voi merge să văd cum sunt lucrurile și la stiliști. Vreau să fac și asta. Știu, sună și e haotic, e o luptă imensă care se dă în mine, dar mi-aș dori să îmi spuneți de ce e greșit să urmez stiliștii, din moment ce se declară antiecumenism și păstrează calendarul iulian. Mulțumesc oricui îmi răspunde în termeni cât mai accesibili unui om simplu. Și NU, nu intenționez să iau la rând cultele! Vreau să găsesc un loc unde se slujește Adevărul. M-am născut ortodoxă și așa vreau să mor. Mântuitorul, Singurul care cunoaște inimile noastre, știind ce e și în inima mea, ce lupte sunt, nădăjduiesc spre faptul că îmi va îndrepta pașii spre El. Facă-Se Voia Sa!

Monica

Doamne, ajută

1.Din capul locului vă spun că porniți de la o premiză falsă. Noi nu socotim că aceia care încă mai merg acolo unde slujesc preoți pomenitori, ar fi eretici. Diumpotrivă, ne place să vedem în oricare preot sau credincios un potențial viitor nepomenitor. Există preoți care pomenesc, dar au cuget ortodox, predică Adevărul și se ridică împotriva sinodului talhăresc din Creta și a ecumenismului. Cum să spunem că aceștia sunt eretici?

2.Considerăm că am ajuns vremea despre care a proorocit Sfantul Kukșa de Odesa, spunand că nu vom mai putea merge în biserici, deoarece acestea vor fi în stăpanirea ecumeniștilor. Îngrădindu-ne de eretici, n-am părăsit Biserica lui Hristos, Doamne ferește, ci am ales calea canonică de a apăra Biserica. Vă rog să citiți cu atenție Canonul 15 I II Constantinopol, sau măcar fragmentul pe care-l redau aici:  Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”.Cred că ne-am lămurit, nu?

3.Dacă nu mai mergem în biserici este pentru că am fost alungați din ele. Mergand, ar trebui să slujim cu preoți care pomenesc, și atunci ce valoare ar mai avea îngrădirea noastră de erezie?

4.Cu toate acestea, nici noi nu slujim extra muros, ci între zidurile puținelor biserici pe care le avem, sau ale caselor unde ne-am amenajat mici paraclise. Încă n-am ajuns să slujim în peșteri, păduri sau locuri pustii.

5.Referitor la stiliști. Știu că sunt antiecumeniști, că țin calendarul corect, dar sunt schismatici și asta anulează toate laturile bune. Mai exact, nu sunt în comuniune cu niciuna din Bisericile ce slujesc pe stilul vechi (Rusă, Sarbă, Athos). Despre Bisericile pe stil nou nu vorbesc. N-au comuniune cu Biserica, sunt în afara ei, adică sunt schismatici. E ca în povestea cu ortodoxul bețiv, care trece la baptiști și se lasă de băutură. Diavolul i-a luat patima beției și i-a dat duhul ereziei.

6.Mă tem că ceea ce căutați Dumneavoastră nu veți găsi. Nu veți găsi desăvarșirea la niciun preot, sau călugăr sau mirean, sau în vreo comunitate, pentru că toți ducem cu noi povara unor păcate, mai grele, ori mai ușoare. Eu sunt unul din cei care i-am dezamăgit pe mulți, care apoi s-au depărtat de mine. Pe langă aceasta, sunt destule persoane infiltrate printre cei îngrădiți de erezie, cu misiunea clară de a produce tulburări și dezbinări. Credeți-mă, știu ce vorbesc.

7.Sfatul meu duhovnicesc: Îngrădiți-vă de erezie, apropiați-vă de o comunitate echilibrată de nepomenitori și toate păcatele și deficiențele pe care le veți vedea acolo, să nu le faceți. Învățați-vă să fiți pildă de moralitate, fără să vă mandriți. Fiți îngăduitoare cu ceilalți, nu-i judecați cu asprime pentru că toți ducem povara grea a păcatului. Nu mergeți la stiliști, și v-am explicat, în modul cel mai simplu, de ce. Și nu uitați că aveți un privilegiu, pe care eu nu-l am: Dumneavoastră nu veți răspunde pentru faptele preotului, dar preotul va răspunde la Judecată pentru felul cum v-a povățuit.

8.Pace, sănătate, mantuire.

Presbiter Iovița Vasile

Părinte Vasile, blagosloviți!

Vreau să-i răspund și eu credincioasei care vă întreabă despre stiliști

Așa este, stilul vechi este calendarul adevărat. Și eu am vrut să trec pe calendarul vechi de multă vreme, de pe vremea când trăia pr. Iustin Pârvu, marele duhovnic. Sfinția sa nu dădea binecuvâtare să trecem pe stil vechi, eu mergeam în fiecare an la dânsul, veneam din București. Era văzător cu duhul, când m-am dus prima dată, fără să-i spun nimic, ȘTIA de ce m-am dus.

C.C.

Pomenim astăzi, între Sfinţii lui Dumnezeu, pe Cuviosul Vasile cel Nou. Acesta avea un ucenic, Grigorie, iar o femeie binecredincioasă, Teodora, îi slujea. Ne spun cărţile bisericeşti că după mutarea din viaţa aceasta a Teodorei, Grigorie s-a rugat cu multă osârdie lui Dumnezeu ca să-i arate locul unde s-a sălăşluit sufletul ei. Într-o noapte, acesta a fost dus cu duhul şi a văzut-o pe fericita Teodora într-un locaş luminos. Aceasta i-a desluşit taine despre vremea morţii sale şi despre călătoria cea anevoioasă a sufletului său spre cer.

A spus fericita că în ceasul morţii au venit nişte arapi urâţi şi înfricoşători, care făceau multă tulburare, făcându-i moartea mult mai grea. Au venit şi doi îngeri ai lui Dumnezeu purtători de lumină şi aceia vorbeau cu blândeţe, ceea ce a făcut-o pe Teodora să se bucure. După o vreme, sufletul ei, însoţit de cei doi îngeri, a început să urce prin văzduh, spre răsărit şi de-aici începând, i-a vorbit despre vămile văzduhului. Enumerăm păcatele pentru care se dă socoteală la fiecare: vama I-a:  păcatele vorbelor celor deşarte, nebune, spurcate şi fără rânduială; vama a 2-a: păcatul minciunii; vama a 3-a: păcatul osândirii şi al clevetirii; vama a 4-a: îmbuibarea şi beţia; vama a 5-a: păcatul lenevirii; vama a 6-a: furturile; vama a 7-a: iubirea de argint şi zgârcenia; vama a 8-a: cămătăria; vama a 9-a: nedreptăţile; vama a 10-a: zavistia; vama a 11-a: păcatul mândriei; vama a 12-a: păcatul mâniei şi al iuţimii; vama a 13-a: pomenirea de rău; vama a 14-a: păcatele uciderii şi sinuciderii; vama a 15-a: vrăjitoria, fermecătoria, chemarea diavolilor; vama a 16-a: desfrânarea; vama a 17-a: preadesfrânarea; vama a 18-a: sodomia; vama a 19-a: ereziile; vama a 20-a: nemilostivirea şi împietrirea inimii(După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 351-387).

Mulţi contestă existenţa vămilor văzduhului. Aş argumenta, după puterile mele, faptul că învăţătura despre vămi este dreaptă. Aş aminti ce spune Revelaţia Dumnezeiască, anume că duhurile rele se găsesc şi în văzduh: ,,Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui… ci împotriva duhurilor răutăţii răspândite în văzduhuri’’(Efeseni 6, 12). Că duhurile demonice luptă împotriva mântuirii noastre este axiomă. Cele din văzduhuri fac aceaşi lucrare rea. Părinţii Bisericii şi Sfinţii nu ar fi mărturisit despre vămi, dacă acestea n-ar exista, realmente. Sinoadele Ecumenice nu s-a pronunţat în privinţa vămilor, dar faptul că Biserica dă mărturie despre ele, este concludent.

Presbiter Iovița Vasile

,,Anatema” nu este o vorbă aruncată în vant, la întamplare, fără conținut și fără efecte. Aceasta-și are originea în voia cea sfantă a lui Dumnezeu, căci voia Sa a făcut-o Sfantul Apostol Pavel cand a scris  Epistola către Bisericile Galatiei, în care citim: ,,Mă mir că așa de grabă treceți de la Cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, care nu este alta, decat că sunt unii care vă tulbură și vor să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau înger din cer v-ar vesti altă evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o, – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, și acum vă spun iarăși: Dacă vă propovăduiește cine altceva decat ați primit, – să fie anatema!” (Galateni 1, 6-9).

Înțelegeți acum de ce Sinodiconul a fost înlăturat din cărțile bisericești, de către arhiereii nevrednici? Pentru că se tem de citirea lui, știindu-și conștiințele vinovate, pentru că îi arde și se tem de urmările acestuia. L-ar fi vrut pierdut și uitat, și așa a fost o vreme. Biserica nu poate fi însă lipsită de darurile primate de la Dumnezeu și astăzi avem la îndemană Sinodiconul, pentru a-i ferici pe cei binecredincioși și a-i anatematiza pe eretici.

Duminica ce a trecut, s-a citit Sinodiconul în puține biserici din Romania, suficiente pentru ca Biserica lui Hristos să-și ridice glasul întru apărarea Sfintei Credințe Ortodoxe.

În legătură cu Sinodiconul, se impun cateva observații, pentru a înlătura orice confuzie. Acesta a fost alcătuit de Sfantul Metodie, Patriarhul Constantinopolului (842-847), ca mijloc de apărare a Dreptei Credințe împotriva tuturor ereziilor lumii. În această formă a ajuns la noi, adică neschimbat, de 1182 de ani. Acesta trebuie citit în întregime.

Deoarece de-a lungul vremii au apărut alte și alte erezii, acestea pot fi adăugate Sinodiconului și anatematizate. Este cu neputință a face o listă exhaustivă a tuturor ereticilor, ereziilor și rătăcirilor izvodite de cel rău, de aceea multe sunt date anatemei la modul general: Anatema tuturor ereticilor! Altele sunt  nominalizate. În lipsa unor formule stabilite de ierarhi, fiecare preot procedează după priceperea sa, nefiind o uniformitate în rostire. Cu toate acestea, însumarea acestor rostiri ale anatemei, dau un tablou destul de cuprinzător. Puțini s-au gandit să anatemizeze, de pildă, nebuniile LGTB sau pe papa Francisc, ca izvor de erezii cum nu s-a mai întalnit în istorie.

În concluzie, Sinodiconul are o alcătuire stabilă care nu trebuie schimbată cu niciun chip. Are și acea parte care îngăduie să se adauge ereziile necunoscute la vremea alcătuirii lui.

Presbiter Iovița Vasile

,,Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face şi Gavriil harul bine-l vesteşte. Pentru aceasta şi noi să-i strigăm: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine !’’ Acesta este troparul sau cântarea Sărbătorii de astăzi.

Vremea mântuirii lumii s-a apropiat şi Dumnezeu a ales o Fecioară curată care să slujească acestei taine. Ea se găsea în cetatea Nazaret, în Galileea şi fusese dăruită de Dumnezeu Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, care multe rugăciuni înălţaseră către Cel Atotputernic pentru dobândirea unei odrasle. Aici a venit Sfântul Înger Gavriil, trimis de Dumnezeu, şi s-a apropiat cu blândeţe de cea ,,mai curată decât strălucirile soarelui’’,aducându-i Vestea cea Bună a Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi nu numai ei, ci la toată făptura zidită de Preabunul Stâpân.

Acum să fim cu luare aminte la cuvintele Îngerului, aşa cum au fost scrise de Sfântul Luca în Evanghelia sa; ,,Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei’’.Între toate femeile pământului, pentru că niciuna nu s-a învrednicit de o taină şi o chemare ca aceasta. Cu sfială, adâncă smerenie, nedumerire şi oarecare teamă, Preacurata cugeta la cuvintele din cer venite prin trimisul Domnului. Acesta, văzându-i tulburarea, o linişteşte cu blândeţe: ,,Nu te teme, Marie, căci ai aflat har înaintea lui Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit’’. 

Cuvintele acestea, care covârşesc toată mintea omenească, au sporit nedumerirea Preacuratei Fecioare, de aceea a întrebat: ,,Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?’’Îngerul a dezlegat Dumnezeiasca taină, atât cât putea să priceapă mintea omenească: ,,Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă’’.Supunere, ascultare şi dragoste pentru Dumnezeu arată Preacurata prin cuvintele sale simple: ,,Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău’’.În acel moment, S-a zămislit Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Presbiter Iovița Vasile

Scripturile Sfinte şi istoria stau mărturie despre felul cum a fost dispreţuit şi batjocorit Mântutitorul nostru Iisus Hristos de iudeii acelor vremuri. Aşa bunăoară, când fiul lui Dumnezeu a făcut binele acela imens, dând vedere orbului din naştere evreii cei necredincioşi şi-au ridicat glasurile pline de ură: ,,Noi ştim că Omul acesta este păcătos’’ (Ioan 9, 24). În alte împrejurări hula lor a mers încă şi mai departe, cutezanţa lor diabolică i-a făcut să spună: ,,Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi?’’ (Ioan 10, 20). Ura lor s-a întins până la limitele omenescului atunci când L-au condamanat pe Marele lor Binefăcător şi apoi L-au omorât prin răstignire pe Cruce. De aceea a scris cu îndreptăţire Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan: ,,Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu’’ (Ioan 1,11-12). Pentru că dacă cei mai mulţi au refuzat să-L primească, au fost şi aceia puţini dar drepţi între iudei care au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos câştigându-şi binele cel mai înalt la care pot aspira oamenii: mântuirea sufletelor lor. Aceştia au adus mărturia lor pentru Dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu şi al Omului. ,,Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu’’ (Matei 16, 16), a mărturisit Sfântul Apostol Petru într-o vreme când  printre oameni era o oarecare confuzie în ceea ce priveşte Persoana Mântuitorului.

Sfânta Evanghelie a acestei Duminici, întâia din Post, relatează întâlnirea Domnului Iisus cu cel ce avea să fie Sfântul Apostol Filip. Acesta s-a dus imediat şi l-a găsit pe viitorul Apostol Natanael şi l-a chemat la Hristos, mărturisind: ,,Am afla pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi Proorocii, pe Iisus, Fiul lui Iosif din Nazaret’’ (Ioan 1, 45). Foarte curând are loc întâlnirea lui Natanael cu Cunoscătorul inimilor şi al gândurilor noastre, Hristos Domnul, Care spune, văzându-l: ,,Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug’’(Ioan 1, 47). Atunci Natanael L-a recunoscut pe Trimisul lui Dumnezeu Tatăl, fiinţa lui s-a umplut de bucurie şi din prisosul inimii lui a grăit, şi a rostit mărturia sa: ,,Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel’’ (Ioan 1, 49). Cuvinte binevenite, izvorâte din curăţia sufletească a lui Natanael, cel fără vicleşug. Oricât s-au străduit iudeii cei îndărătnici, n-au putut înăbuşi adevărul, exprimat atât de frumos şi convingător de cei puţini, dar credincioşi.

În vremurile noastre, iubiţi credincioşi, iudeii şi ceilalţi oameni ai fărădelegii născocesc cele mai urâte lucruri defăimătoare la adresa Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, întrecând cu mult pe iudeii din vechime. Aşa se implinesc cuvintele scrise de Sfântul Ioan Grăitorul de Dumnezeu în Cartea Apocalipsei (13, 6): ,,Şi şi-a deschis gura sa spre hule asupra lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer’’. Mi-aduc aminte că citeam, cu ani în urmă, despre anumiţi vrăjmaşi ai Domnului care, în mod mincinos au afirmat că El şi-ar fi făcut ucenicia într-o mănăstire budistă din India şi că ar fi rămas documente scrise în legătură cu aceasta. Guvernul britanic a finanţat imediat o expediţie însărcinată să găsească acele documente şi să le dea publicităţii. Rezultatul a fost cel pe care îl poate aştepta orice om cu frică de Dumnezeu: nu s-a găsit niciun document şi s-a dovedit că a fost vorba despre o minciună grosolană a oamenilor fără Dumnezeu. Când a auzit despre aceasta Părintele Cleopa a spus aşa: ,,Cum ar putea Fiul lui Dumnezeu Cel Care a creat cerul şi pământul să Se înveţe de la creatura păcătoasă, de la nişte păgâni care nici nu cunosc pe Dumnezeu?’’ Această întâmplare ilustrează vorba românească, cea care spune că un prost aruncă cu mare uşurinţă un bolovan în apă şi apoi zece oameni cuminţi trebuie să se străduiască vreme îndelungată ca să-l scoată.

În anul 2007, în decursul unei ceremonii de decernare a unor premii din Statele Unite, cu o largă audienţă în lumea întreagă, un om cu mintea bolnavă a ticluit o altă minciună referitoare la Domnul Iisus. Spunea acel individ că a descoperit la Ierusalim mai multe morminte printre care şi mormântul lui Iisus, cu trupul Său. Ce a insinuat acel slujitor al satanei? Că de fapt Domnul Iisus a fost răstignit, a murit, a fost îngropat ca orice muritor, şi n-a înviat din morţi. Dar noi ştim că fără Înviere Credinţa noastră este zadarnică. Aşa spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră’’ (I Corinteni 15,14). Tocmai aceasta a urmărit acel individ, să zădărnicească Sfânta şi Dreapta noastră Credinţă.

Un oarecare scriitor, Dan Brown, a scris cu ani în urmă o carte mult defăimătoare, Codul lui da Vinci, în care a cutezat să strecoare toate minciunile scornite în străfundurile iadului precum că Mântuitorul Iisus Hristos a trăit ca un om oarecare, S-a căsătorit, a avut copii, a murit iar urmaşii Lui trăiesc până în vremea noastră. Auziţi până unde poate merge ticăloşia omenească? Auziţi ce scornesc slujitorii diavolului? Nu putem decât să ne întrebăm cum de ne mai rabdă Dumnezeu pe pământul acesta?

Cu inimă grea şi întristată mai amintim de încă un întâi născut al satanei care s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu şi a adevărului Său veşnic. Nu-i ştiu numele, nici nu are importanţă, de-ajuns că este scris în iad. A regizat individual acesta un film cu titlul ,,Ultima ispită a lui Iisus’’. Nu insist asupra lui pentru că nu vreau să repet sataniceştile necuviinţe proferate asupra Preasfântului Nume al Domnului.

Am spus aceste lucruri ca să ne dăm seama cât de decăzută este omenirea în vremea noastră şi cât de hulit este Mântuitorul nostru. Este şi acesta un semn care ne arată că istoria se apropie de sfârşit, că la sfârşitul ei se va ridica antihristul, fiara cea împotrivitoare lui Hristos, pe care El o va ucide cu suflarea gurii Sale (II Tesaloniceni 2, 8). Este, precum spun Părinţii Bisericii, vremea în care trebuie să se audă, des şi răspicat, mărturia noastră întru apărarea Adevărului. Cea mai înaltă mărturie pe care o putem aduce este rostirea Crezului statornicit de Sfânta Biserică, cel care cuprinde adevărurile veşnice şi mântuitoare pentru orice făptură omenească. De asemenea, când ne învrednicim de Sfânta Împărtăşanie – s-o facem cât mai des! – mărturisim cu toată fiinţa noastră: ,,Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu’’. Ţineţi minte aceste Dumnezeieşti cuvinte, rostite de Însuşi Mântuitorul şi scrise de Sfântul Matei Evanghelistul: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri’’ (Matei 10, 12-13).Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă, cu părintească dragoste, să străbatem drumul mărturisirii lui Hristos, accentuând că la capătul lui ne aşteaptă răsplata cea incomensurabilă şi inexprimabilă a vieţii veşnice: ,,Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat pe El din morţi, te vei mântui’’ (Romani 10, 9).

Mai aproape de vremurile noastre, cu puţin înainte de moartea sa, Părintele Dumitru Stăniloae făcea această amară constatare: ,,Poate astăzi ceva mai mult ca oricând, Hristos este negat. Atunci era ceva negat din El: nestorienii negau unitatea de persoană, monofiziţii au negat umanitatea, arienii au negat egalitatea cu Tatăl, deci fiecare câte ceva. Dar astăzi se neagă peste tot Hristos’’. Şi încheie Părintele cu aceste cuvinte-testament: ,,Asta ne somează să punem şi mai mult în lumină adevărurile Lui’’.

Astăzi, iubiţi credincioşi,  este Duminica întâia din Sfântul şi Marele Post, despre care ştim că e Duminica Ortodoxiei, adică a Dreptei Credinţe pe care o mărturisim şi o trăim noi. Dacă ziua Pogorârii Sfântului Duh este ziua Bisericii pentru că atunci a întemeiat Dumnezeu Sfânta şi Apostoleasca şi Soborniceasca Sa Biserică, azi putem spune că este ziua Credinţei noastre. În anul 843 s-a hotărât ca întâia Duminică din Post aşa să se numească, a Ortodoxiei, ca o biruinţă a Dreptei Credinţe asupra tuturor rătăcirilor pe care le numim erezii pierzătoare de suflete. Până la acea vreme Biserica înfrânsese erziile cu care s-a confruntat. De-atunci până-n vremea noastră au mai fost erezii care au pierit odată cu cei care le-au izvodit şi răspândit. Acum numărul ereziilor este imens deoarece, se pare, trăim în timpurile în care diavolul a fost dezlegat din adânc (Apocalipsa 20, 3,7) şi amăgeşte popoarele spre a le duce la pierzanie. Biruinţa deplină asupra tuturor lucrurilor şi rătăcirilor diavoleşti se va produce la a Doua Venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Până atunci, să mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit de acest dar mare al Dreptei Credinţe, al Ortodoxiei, pe care să-l păstrăm cu scumpătate până la moarte.

Astăzi, în tot mai multe biserici de pe faţa pământului se va citi Sinodiconul, prin care vor fi daţi anatemei toţi ereticii stricători ai bunelor rânduieli Dumnezeieşti. Slujba aceasta a fost cenzurată şi scoasă din cărţile bisericeşti, deoarece ştiindu-se vizaţi de ea, arhiereii nevrednici au vrut s-o afunde în uitare. Părintele Justin Pârvu a avut grijă să reediteze Molitfelnicul din 1896, şi astfel avem Sinodiconul la îndemână, ca o modalitate canonică de a apăra Biserica de erezii. Un cunoscut mi-a relatat faptul că, vrand să reediteze acel Molitfelnic, n-avea niciun exemplar la îndemană. Atunci a trimis un monah la o Mănăstire din Moldova, cu ascultarea de a copia exemplarul care se găsea acolo. În puterea nopții, intra în bibliotecă, se așternea pe lucru, pană cand a reușit să ducă la Petru Vodă copiile necesare.

Bunul Dumnezeu să pomenească întru Împărăţia Sa pe toţi clericii şi mirenii care-şi vor ridica glasurile spre a-L mărturisi pe Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat şi spre a apăra Sfânta Credinţă Ortodoxă de de toate izvodirile nebuneşti ale ,,porţilor iadului’’. Anatema tuturor ereticilor! Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

,,Mare este puterea Crucii Tale, Doamne’’. Aşa cântă Sfânta Biserică a lui Hristos şi de aceasta avea să se convingă un ostaş din armata Romei, Nicon. Mama sa era o creştină evlavioasă şi l-a învăţat pe Nicon în acest fel: ,,Fiul meu iubit, de ţi se va întâmpla vreodată a cădea în vreo primejdie, precum se întâmplă adeseori în războaie, să te însemnezi cu semnul Crucii, că vei scăpa din mâinile potrivnicilor; şi nu numai că te vei izbăvi din mâinile lor, dar vei scăpa şi de toate rănile, pentru că nu te vor lovi nici săgeată, nici sabie şi prin mijlocul tăierii vei rămâne nevătămat’’.

N-a trecut multă vreme şi s-a făcut război. Nicon a ieşit şi el cu ceata sa şi fiind o luptă crâncenă, a nimerit în mare primejdie, căci cei din jur cădeau morţi şi nu era chip de scăpare. Atunci şi-a adus aminte de sfatul înţelept al maicii sale şi ridicându-şi ochii la cer, s-a însemnat cu Sfânta Cruce, rugându-se: ,,Hristoase, Dumnezeule Atotputernice, arată spre mine în ceasul acesta puterea Crucii Tale, că de acum făgăduiesc să fiu şi eu robul Tău, adică mă voi închina Ţie, împreună cu mama care m-a născut’’. Hristos Dumnezeu nu l-a lăsat fără răspuns şi a ieşit nevătămat din vâltoarea luptei. Aşa a ajuns la mama sa şi a cerut să fie îndrumat spre Sfântul Botez. Dumnezeu l-a călăuzit la un munte, unde a aflat pe Teodosie, Episcopul Cizicului, ascuns acolo cu monahii, de frica prigoanei. Acesta l-a primit, l-a luminat prin Sfântul Botez şi l-a împărtăşit cu Preacuratele Taine, trecându-l din oastea împăratului în cea a lui Hristos. A fost primit în viaţa călugărească apoi, din îndemn Dumnezeiesc, a fost hirotonit diacon, preot şi episcop, urmându-i lui Teodosie.

Vrăjmaşul diavol n-a suferit buna vieţuire a lui Nicon şi a celor dimpreună cu dânsul şi i-a ridicat pe păgâni asupra lor. Chintian, ighemonul Siciliei, a aflat de aceşti slujitori ai lui Hristos şi i-a adus la judecată. O sută nouăzeci şi nouă din ei au fost ucişi, rămânând doar Sfântul Nicon să mărturisească pe Hristos Domnul în faţa fiarelor păgâne cu chip de om. Au vrut să-l ardă cu foc, dar focul nu l-a vătămat. L-au legat de cai sălbăticiţi, însă, însemnându-se cu Sfânta Cruce, caii s-au făcut blânzi. A fost tăiat Sfântul Nicon într-o zi de 23 martie şi sufletul său curat s-a dus spre locaşurile fericirii cereşti. Era în vremea împăratului Deciu (249-251).

Pe Chintian ighemonul l-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu. Pe când trecea un râu, caii s-au sălbăticit şi l-au muşcat, apoi l-au călcat până când s-a înecat (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 307-315).

Presbiter Iovița Vasile

O simplă plimbare cu autobuzul la vremea când copiii mici ieșeau de la școală m-a surprins în mod neplăcut. Majoritatea bunicuțelor erau îmbrăcate în pantaloni! Am purtat și eu pantaloni până când mi-a spus un preot că acest lucru este urâciune înaintea lui Dumnezeu, așa cum scrie în Deuteronom:

,,Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.” (Deuteronom 22:5)

Tot acel preot mi-a spus să vin neapărat cu batic la biserică și să renunț la bijuterii și la vopsirea părului, deoarece Maica Domnul nu și-a vopsit părul, nici nu și-a dat cu lac pe unghii, nu a purtat nici haine bărbătești și și-a acoperit capul în semn de supunere față de îngeri.

Acum aceste bunicuțe mi s-au părut ciudate acum. Fetițele lor vor învăța că e normal ca fetele să poarte pantaloni, nu fuste. Purtarea pantalonilor este încurajată prin modă, care din câte știm, este influențată de ideologia antihristică. Dacă în Biblie scrie într-un anumit fel, vin în grabă știința falsificată, moda și cultura antihristică și spun invers.

Purtarea pantalonilor de către femei are și o conotație perfidă, cu care femeile creștine în mod sigur nu sunt de acord. Și la paradele LGBT, există multe fete îmbracate în pantaloni! Apoi, mergând pe această logică, deja există și o tendință de efeminare a bărbaților, unii dintre aceștia alegând să poarte haine femeiești! Acestea sunt urâciuni de care trebuie să ne disociem.

Cred că în această epocă de confuzie a valorilor, femeia creștină ar trebui să arate că este creștină și prin îmbrăcăminte, chiar și pentru a se diferenția de femeile LGBT care sunt nemulțumite că le-a creat Dumnezeu femei.  Sigur că, pe lângă aparență, trebuie să fim atenți și la esență, adică la protejarea de patimi trupești și sufletești, care nu sunt compatibile cu mântuirea!

 Bărbatul și femeia au fiecare câte o misiune, așa cum ne spune și Sfântul Apostol Pavel: ,,Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu. ( Timotei,I, 2, 8-10)

A fi femeie este o demnitate pe care trebuie să o conștientizăm la timp, iar bărbații din jurul nostru ar trebui să ne încurajeze în acest sens.  Iar femeile vârstnice – pe cele tinere!  De asemenea, preoții și monahii! Afirm asta, deoarece au cam început să dispară atenționările de la multe biserici și mănăstiri privind faptul că îmbrăcarea femeilor în pantaloni este urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Dacă mergem la un împărat pământesc, ne studiem cu atenție ținuta pentru a-i face o impresie bună. Cred că trebuie să avem în vedere faptul că în tot locul ne aflăm în fața Împăratului Ceresc Care ne veghează oriunde am fi.

Dumnezeu să ne ajute să facem voia Sa! Amin.

Sora Pelaghia

Darul inainte-vederii îl primesc aleşii lui Dumnezeu pentru ştiinţa şi binele celor care nădăjduiesc în El. Sfântului Antonie cel Mare i s-a dat să vadă nişte dobitoace care loveau cu copitele în jertfelnicul lui Dumnezeu, de unde a înţeles relele ce se vor abate asupra Bisericii din partea arienilor eretici, ceea ce, din păcate, s-a şi întâmplat.

Sfântul Toma a fost Patriarh al Constantinopolului în vremea nelegiuitului Foca (602-610). Atunci se făceau prin cetăţi procesiuni cu cruci şi cu litanii. Crucile purtate se loveau între ele cu o putere nevăzută şi se sfărâmau. Nimeni nu înţelegea acest semn, de aceea Patriarhul Toma a chemat pe Sfântul Teodor Sicheotul, care era înainte-văzător şi mai avea darul facerii de minuni, şi i-a cerut să desluşească înţelesul sfărâmării crucilor. Din smerenie, Sfântul nu a dezvăluit nimic, până când Patriarhul a căzut la picioarele sale şi a stăruit să nu-l lase fără răspuns. Abia atunci a spus că urmează vremuri grele pentru Biserica lui Hristos, cu multe primejdii şi risipire. Din afară urmau năvălirile barbare, iar din lăuntru oamenii urmau să se despartă de Dreapta Credinţă şi să se alunge între ei şi multe biserici să se pustiască.

Atunci bunul Patriarh s-a înspăimântat şi a dorit mai bine să moară decât să vadă asemenea urgii peste Biserică, de aceea a trimis vorbă Sfântului Teodor, cerându-i să se roage pentru dezlegarea sa din trup. Chiar nevrând, Cuviosul s-a rugat şi, în vremea Vecerniei, Sfântul Toma s-a mutat la Domnul.

După moartea sa, a urmat pe tronul Constantinopolului Serghie. La început a fost dreptcredincios, apoi ,,s-a îndrăcit şi s-a făcut capul eresului monoteliţilor, adică a celor care cu nedreaptă credinţă mărturisesc a fi o singură voie în Hristos Domnul… După aceea au sosit şi primejdiile asupra Bisericii: despărţirile, risipirile, muncile şi prigonirile ereticilor asupra dreptcredincioşilor, şi pe lângă acestea, războaiele cele grele cu perşii, slobozite de Dumnezeu din pricina înmulţirii ereziilor… Ierusalimul a fost luat de perşi, iar cinstitul lemn al Sfintei Cruci a fost robit şi dus în Persia’’.

Astăzi îl pomenim, între Sfinţii lui Dumnezeu, pe bunul Patriarh Toma, pentru ale cărui sfinte rugăciuni Dumnezeu să păzească Biserica Sa cea Sfântă din lume de răutăţile păgânilor şi ale barbarilor cu pretenţii de oameni civilizaţi (După Vieţile Sfinţilor pe martie, Ed, Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 294-296).

Presbiter Iovița Vasile

1.Aș începe cu catedrala, pompos numită, a mantuirii Neamului. N-aș avea nimic de obiectat, ba chiar m-aș bucura de ea, dacă am trăi vremuri cat de cat normale, cu episcopi, preoți și diaconi iubitori de Hristos și de Biserică. Suntem departe de această stare. Suntem o Biserică aflată sub ocupația ierarhilor ecumeniști (se înțelege și  eretici!), înălțați în scaunele episcopale de vrăjmașii lui Hristos, cu scopul ascuns, dar vădit, de a o sabota și distruge din interior. De exterior, se ocupă alții.

Cand s-a făcut simulacrul de sfințire, prezent fiind ereticul și schismaticul Bartolomeu din Constantinopol, Neamul a fost reprezentat de cateva mii de oameni, duși de protopopi ca-n vremea lui Ceaușescu, dar ținuți departe  prin garduri și forțele de ordine. Ce înțelegeți din asta? Eu socotesc că acea monumentală clădire e a lor, a ecumeniștilor, nicidecum a Romanilor Ortodocși. A fost folosită ca sală de ședințe a politicienilor și loc de primire a papei. Apoi s-a afișat simbolul acela satanic de pe turlă, bașca celelalte simboluri satanice, cum ar fi ferestrele grupate cate 6 de trei ori, așa ca să rezulte 666.

2.Avem parte de construcții mănăstirești impunătoare, dar aproape pustii. Văd mănăstire care ar putea adăposti 30 de călugări. Abia are doi viețuitori. În alta viețuiește o singură maică și numai credincioșii  satului țin mănăstirea în viață. Poate ați văzut construcția aceea faraonică de la Rohia care, zic ei, e centrul cultural-monahal. Aiurea. Cred că e un centru al ocultismului. Vom vedea.

3.Pervertirea invățămantului Teologic Ortodox. E ceea ce mă doare cumplit. Ecumeniștii îndoctrinează tinerii, îi ,,hirotonesc’’, apoi îi trimit în Parohii ca să răspandească acest cancer al ecumenismului, să-l întindă ca pe o metastază, în mințile oamenilor.

4.Fotbalul romanesc beneficiază de stadioane excepționale, se vor mai construi și altele, cu milioane de euro. Ce ne lipsește este tocmai fotbalul. Acesta este muribund, de aceea a fost uns R. Burleanu, ca președinte al FRF. Nu vă lăsați impresionați de calificarea noastră la Campionatul European. Vom avea o prestație jalnică, mai mult nu spun.

4.Săli de sport impresionante. Țiriac tocmai a anunțat o asemenea sală, aproape de București. Pentru cine? Pentru copiii îndobitociți de antihriști în școli? Spunea dumnealui că va fi cel mai bogat om din cimitir. Îi dorim să ajungă cel mai sărac om din lume, după ce va fi împărțit averea sa săracilor. Nu o va face. Am auzit și am citit că dumnealui ar fi mormon. De la aceștia, n-avem așteptări!

Presbiter Iovița Vasile

Sfântul contemporan Luca al Crimeii spune că instruirea și educația copiilor nu trebuie să se limiteze la „înțelepciunea exterioară, la înțelepciunea acestei lumi”, cum se întâmplă de obicei. Copiii trebuie „să învețe totodată înțelepciunea de sus și adevărul superior. Să învețe legea lui Dumnezeu și poruncile lui Hristos, să învețe evlavia, cum să aibă mereu mintea la Dumnezeu și să meargă pe calea creștină dreaptă. Doar atunci nu se vor rătăci copiii voștri pe căile înțelepciunii omenești, doar atunci vor avea mai presus de toate înțelepciunea creștină, cunoașterea lui Dumnezeu. În felul acesta trebuie deci să-i educăm pe copiii noștri. Veți da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru exemplele rele pe care le dați copiilor voștri, pentru certurile care se petrec în fața lor, pentru bârfele pe care aud că le spuneți. Dacă voi înșiși faceți asta, atunci copiii voștri ce pot învăța de la voi? Copiii crescuți greșit le provoacă suferințe și ispite mai întâi chiar părinților lor.

Mulți părinți ajung în punctul de a-i blestema pe copiii lor, spunea Părintele Porfirie, și își doresc să nu-i fi avut, din pricina relelor apucături ale acestora. Însă asta se datorează relei educări, sau chiar a absenței cu desăvârșire a educării de către părinții nevrednici ai acestora.

,,Lăsați copiii să vină la Mine!”

Ana H.

Nici nu a început bine Postul Mare, post în care mulți creștini au decis să fie mai atenți la propriile păcate, nu la cele ale altora, că au și apărut niște legi anticreștine, de parcă am fi în Satania! Chiar și acolo de am fi, tot trebuie să fie niște legi care să-i protejeze pe creștini! Cum își permit să-și bată joc de acest  popor creștin cei pe care îi considerăm conducătorii noștri pentru care ne rugăm?

Mai întâi aflăm că:

,,Ministrul Cercetării şi Digitalizării, Bogdan Ivan, a anunțat o schimbare uriașă pentru cei care au cont la bancă. Potrivit social-democratului, va fi creată o aplicaţie în care vom avea, în format digital, mai multe acte. Este vorba despre permis, paşaport, acte de studii, care vor fi asociate cu cardul bancar.”

(https://saccsiv.wordpress.com/2024/03/18/ministrul-digitalizarii-pana-la-finalul-anului-2024-va-fi-creata-o-aplicatie-prin-care-fiecare-roman-va-avea-in-format-digital-permisul-pasaportul-si-actele-de-studii-care-vor-fi-asociate-cu-cardu/#comments)

Citind comentariile la cest articol, mă întreb și eu cine i-a întrebat pe români dacă își doresc sau nu așa ceva. Apoi se pune cumva la cale autentificarea biometrică pentru a avea acces la banii munciți ori la pensie? Cum să vină un ministru într-o țară creștină ortodoxă și să ne anunțe așa, fără jenă, că, pentru a putea vinde și cumpăra în viitor, trebuie să ne înregimentăm în Sistemul lui Antihrist?

Dar asta nu e tot. Din articolul următor, aflăm că luni, 18 martie, adică îm prima zi a Postului Mare a fost votată o lege prin care se desființează cărțile de identitate fără date biometrice!!!

(https://ortodoxinfo.ro/2024/03/18/cartile-de-identitate-fara-date-biometrice-desfiintate-familia-formata-din-persoane-de-acelasi-sex-legalizata-avertisment-puternic-ne-indreptam-spre-controlul-total-asupra-persoanei/)

Când ne-a ,,avertizat” domnul Claudiu Târziu despre asta? Luni, după ce s-a votat… Mulțumim de așa avertisment, dar, chiar dacă AUR s-a opus, mai sănătos era să fim avertizați din timp și să se organizeze dezbateri publice sau acțiuni de protest care să împiedice votarea unei astfel de legi. Prin anii 2008, domnul Claudiu Târziu făcea parte din Forul Ortodox Român, care ne apăra dreptul  de a viețui conform valorilor creștine, fără documente cu cip… Ce s-a întâmplat cu acel Claudiu Târziu? S-a boierit? Acum doar ne spune ce ,,s-a votat”?

Tot în prima zi a Postului Mare, <<Ministerul Familiei a anunțat că intenționează să propună o lege prin care să fie recunoscută și ,,familia formată din persoane de același sex”.>> Cum să se numească ,,Ministerul Familiei” cu astfel de înclinații? Tot din acest articol mai aflăm că se pune la cale eliminarea plăților în numerar!!!

A fost înștiințat Sinodul Bisericii Ortodoxe Române despre aceste legi și intenții anticreștine?

Un referendum este bun doar dacă nu e falsificat. Există informații că Referendumul pentru familie anterior a fost sabotat și falsificat. De ce nu s-a propus referendum pentru identitatea digitală?

Capitolele 13 și 14 din Apocalipsă sunt foarte clare și nu suportă interpretări sofisticate, așa că le poate înțelege orice creștin. Spun asta, deoarece există și clerici care pun umărul la satanizarea României spunând că actele biometrice nu reprezintă niciun pericol pentru mântuire. După cuvintele și faptele lor îi vom cunoaște pe falșii păstori. Dar iată ce ne spune textul Apocalipsei:

,,Cine se închină fiarei și chipului ei și primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat,în potirul mâniei sale, și se va chinui în foc și în pucioasă, înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Și nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei și chipului ei și oricine primește semnul numelui ei.” Biblia; Apocalipsa, cap. 14, versetele 9-11.

Sfântul Paisie Aghioritul a formulat avertismente clare pentru aceste vremuri, în concordanță cu versetele Apocalipsei:

 ,,Iar în spatele sistemului perfect de asigurare computerizată, ce se face prin „cartela” electronică, se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist. „…ca să-și pună semn pe mana lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numele fiarei, căci este număr de om. Și numărul lui este șase sute șaizeci și șase” (Apocalipsa 13, 16-18). (Scrisoarea Parintelui Paisie Aghioratul referitoare la semnele vremurilor, 666 de Cuv. Paisie Aghioratul)

„Vă vor da cartele/ carduri ca să vă obișnuiască cu ele. Când însă, le vor aduna cândva pe toate( voia să spună buletinul, pașaportul, cardul de sănătate, permisul de conducere etc) pe un singur card, pe acesta să nu-l primiți, pentru că acesta va avea legătură cu pecetluirea.” „Mărturii ale închinătorilor- Cuviosul Paisie Aghioritul 1924  – 1994, volumul II” ( pg 61- 62)

Genunchii la rugăciune, că slugile necuraților au ajuns în Parlamentul României!

Doamne, scapă-ne de ei cum știi și cum poți și adu în fruntea acestei țări conducători vrednici de numele Tău! Amin.

Sora Pelaghia!

Sunt TRIST. Mai merită să fii PROFESOR? După mai bine de 25 de ani petrecuți în sistemul de educație mă întreb tot mai serios dacă mai este cazul să continui aici. De câteva zile mă frământ dacă să scriu rândurile de mai jos. Am încercat să mă mențin departe de subiect. Însă trebuie să spun…

În urmă cu mulți ani am intrat în acest sistem convins că am ceva de oferit. M-am pregătit asiduu pentru asta. Aș vrea să cred că nu am făcut inutil două facultăți, ambele construite pe ideea de EDUCAȚIE. Apoi am finalizat un Master acordat de o Universitate externă. Tot în EDUCAȚIE.

Am socotit. Sunt 12 ani de studii universitare ce mi-au lărgit viziunea despre educație. Nici nu aș vrea să contabilizez sumele investite. Sunt mulți bani. Foarte mulți.

Apoi multe cursuri de formare. Gradul Didactic I. Activități în parteneriate cu ONG-uri sau alte instituții. Initiative și proiecte diverse în zona educației extinse. Formator Acreditat. Cursuri de Coaching Educațional. Multă implicare voluntară. Experiență acumulată. Lărgirea unei filosofii de viață.

Am învățat permanent. Și asta am încercat să transmit elevilor mei. An după an. Cu pasiunea celui care știe că poate influența în bine o întreagă generație. Acum mă doare să văd părinți așezați confortabil în tabăra adversă. O societate civilă care aruncă cu piatra fără ezitare. Cândva profesorii erau respectați. Acum părinții îi ceartă. Iar elevii îi înjură. Sunt luați la rost cu privire la cât muncesc. Și ce anume muncesc. Oare de ce trebuie să țină alții contabilitatea?

Numărul de ore contează sau valoarea adusă într-o oră? Ani de zile am avut această convingere: educația pe care mi-am format-o să aducă un plus de valoare pentru elevi. Copiii vor uita informațiile teoretice, dar vor rămânea cu ceea ce au nevoie în viață. În viața reală. „E bine să înveți copiii să numere, dar cel mai bine e să îi înveți ce contează.” (Bob Talbert). Acesta a fost crezul meu. Și pentru asta mi-am format o filosofie de viață pe care să o pot comunica cu ușurință. Acum însă nu mai am entuziasm. Nu mai am viziune în acest sistem care mă lasă tot mai rece.

Ca să supraviețuiesc îmi direcționez timpul și energia spre al doilea job. Mi-am găsit împlinirea în el. Dar oare așa ar trebui să fie în România „lucrului bine făcut”? Prețul pe care acest sistem îl pune pe prestația mea este mult sub nivelul investițiilor pe care le-am făcut. Mi se cere să mă vând pe „doi arginți”. Iar eu trebuie să trăiesc! Vreau să trăiesc fără să îmi fie rușine de ceea ce am ales să fiu! Fără să regret anii petrecuți în educarea mea și a altora.

În fiecare lună îmi achiziționez cărți. Din acei bani puțini. Fiindcă înțeleg necesitatea educării continue. Din păcate, nu pricep și cei care consideră că educația autentică se poate face stând în fața elevilor pentru a le arăta cât de ușor te prefaci că este bine atunci când ești disprețuit. NU. NU ESTE BINE!

PS: Dacă crezi că mai ajută pe cineva rândurile mele, nu am nimic împotrivă dacă dai mai departe!

Profesor Florentin Lehaci