Scripturile Sfinte şi istoria stau mărturie despre felul cum a fost dispreţuit şi batjocorit Mântutitorul nostru Iisus Hristos de iudeii acelor vremuri. Aşa bunăoară, când fiul lui Dumnezeu a făcut binele acela imens, dând vedere orbului din naştere evreii cei necredincioşi şi-au ridicat glasurile pline de ură: ,,Noi ştim că Omul acesta este păcătos’’ (Ioan 9, 24). În alte împrejurări hula lor a mers încă şi mai departe, cutezanţa lor diabolică i-a făcut să spună: ,,Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi?’’ (Ioan 10, 20). Ura lor s-a întins până la limitele omenescului atunci când L-au condamanat pe Marele lor Binefăcător şi apoi L-au omorât prin răstignire pe Cruce. De aceea a scris cu îndreptăţire Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan: ,,Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu’’ (Ioan 1,11-12). Pentru că dacă cei mai mulţi au refuzat să-L primească, au fost şi aceia puţini dar drepţi între iudei care au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos câştigându-şi binele cel mai înalt la care pot aspira oamenii: mântuirea sufletelor lor. Aceştia au adus mărturia lor pentru Dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu şi al Omului. ,,Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu’’ (Matei 16, 16), a mărturisit Sfântul Apostol Petru într-o vreme când printre oameni era o oarecare confuzie în ceea ce priveşte Persoana Mântuitorului.
Sfânta Evanghelie a acestei Duminici, întâia din Post, relatează întâlnirea Domnului Iisus cu cel ce avea să fie Sfântul Apostol Filip. Acesta s-a dus imediat şi l-a găsit pe viitorul Apostol Natanael şi l-a chemat la Hristos, mărturisind: ,,Am afla pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi Proorocii, pe Iisus, Fiul lui Iosif din Nazaret’’ (Ioan 1, 45). Foarte curând are loc întâlnirea lui Natanael cu Cunoscătorul inimilor şi al gândurilor noastre, Hristos Domnul, Care spune, văzându-l: ,,Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug’’(Ioan 1, 47). Atunci Natanael L-a recunoscut pe Trimisul lui Dumnezeu Tatăl, fiinţa lui s-a umplut de bucurie şi din prisosul inimii lui a grăit, şi a rostit mărturia sa: ,,Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel’’ (Ioan 1, 49). Cuvinte binevenite, izvorâte din curăţia sufletească a lui Natanael, cel fără vicleşug. Oricât s-au străduit iudeii cei îndărătnici, n-au putut înăbuşi adevărul, exprimat atât de frumos şi convingător de cei puţini, dar credincioşi.
În vremurile noastre, iubiţi credincioşi, iudeii şi ceilalţi oameni ai fărădelegii născocesc cele mai urâte lucruri defăimătoare la adresa Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, întrecând cu mult pe iudeii din vechime. Aşa se implinesc cuvintele scrise de Sfântul Ioan Grăitorul de Dumnezeu în Cartea Apocalipsei (13, 6): ,,Şi şi-a deschis gura sa spre hule asupra lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer’’. Mi-aduc aminte că citeam, cu ani în urmă, despre anumiţi vrăjmaşi ai Domnului care, în mod mincinos au afirmat că El şi-ar fi făcut ucenicia într-o mănăstire budistă din India şi că ar fi rămas documente scrise în legătură cu aceasta. Guvernul britanic a finanţat imediat o expediţie însărcinată să găsească acele documente şi să le dea publicităţii. Rezultatul a fost cel pe care îl poate aştepta orice om cu frică de Dumnezeu: nu s-a găsit niciun document şi s-a dovedit că a fost vorba despre o minciună grosolană a oamenilor fără Dumnezeu. Când a auzit despre aceasta Părintele Cleopa a spus aşa: ,,Cum ar putea Fiul lui Dumnezeu Cel Care a creat cerul şi pământul să Se înveţe de la creatura păcătoasă, de la nişte păgâni care nici nu cunosc pe Dumnezeu?’’ Această întâmplare ilustrează vorba românească, cea care spune că un prost aruncă cu mare uşurinţă un bolovan în apă şi apoi zece oameni cuminţi trebuie să se străduiască vreme îndelungată ca să-l scoată.
În anul 2007, în decursul unei ceremonii de decernare a unor premii din Statele Unite, cu o largă audienţă în lumea întreagă, un om cu mintea bolnavă a ticluit o altă minciună referitoare la Domnul Iisus. Spunea acel individ că a descoperit la Ierusalim mai multe morminte printre care şi mormântul lui Iisus, cu trupul Său. Ce a insinuat acel slujitor al satanei? Că de fapt Domnul Iisus a fost răstignit, a murit, a fost îngropat ca orice muritor, şi n-a înviat din morţi. Dar noi ştim că fără Înviere Credinţa noastră este zadarnică. Aşa spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră’’ (I Corinteni 15,14). Tocmai aceasta a urmărit acel individ, să zădărnicească Sfânta şi Dreapta noastră Credinţă.
Un oarecare scriitor, Dan Brown, a scris cu ani în urmă o carte mult defăimătoare, Codul lui da Vinci, în care a cutezat să strecoare toate minciunile scornite în străfundurile iadului precum că Mântuitorul Iisus Hristos a trăit ca un om oarecare, S-a căsătorit, a avut copii, a murit iar urmaşii Lui trăiesc până în vremea noastră. Auziţi până unde poate merge ticăloşia omenească? Auziţi ce scornesc slujitorii diavolului? Nu putem decât să ne întrebăm cum de ne mai rabdă Dumnezeu pe pământul acesta?
Cu inimă grea şi întristată mai amintim de încă un întâi născut al satanei care s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu şi a adevărului Său veşnic. Nu-i ştiu numele, nici nu are importanţă, de-ajuns că este scris în iad. A regizat individual acesta un film cu titlul ,,Ultima ispită a lui Iisus’’. Nu insist asupra lui pentru că nu vreau să repet sataniceştile necuviinţe proferate asupra Preasfântului Nume al Domnului.
Am spus aceste lucruri ca să ne dăm seama cât de decăzută este omenirea în vremea noastră şi cât de hulit este Mântuitorul nostru. Este şi acesta un semn care ne arată că istoria se apropie de sfârşit, că la sfârşitul ei se va ridica antihristul, fiara cea împotrivitoare lui Hristos, pe care El o va ucide cu suflarea gurii Sale (II Tesaloniceni 2, 8). Este, precum spun Părinţii Bisericii, vremea în care trebuie să se audă, des şi răspicat, mărturia noastră întru apărarea Adevărului. Cea mai înaltă mărturie pe care o putem aduce este rostirea Crezului statornicit de Sfânta Biserică, cel care cuprinde adevărurile veşnice şi mântuitoare pentru orice făptură omenească. De asemenea, când ne învrednicim de Sfânta Împărtăşanie – s-o facem cât mai des! – mărturisim cu toată fiinţa noastră: ,,Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu’’. Ţineţi minte aceste Dumnezeieşti cuvinte, rostite de Însuşi Mântuitorul şi scrise de Sfântul Matei Evanghelistul: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri’’ (Matei 10, 12-13).Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă, cu părintească dragoste, să străbatem drumul mărturisirii lui Hristos, accentuând că la capătul lui ne aşteaptă răsplata cea incomensurabilă şi inexprimabilă a vieţii veşnice: ,,Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat pe El din morţi, te vei mântui’’ (Romani 10, 9).
Mai aproape de vremurile noastre, cu puţin înainte de moartea sa, Părintele Dumitru Stăniloae făcea această amară constatare: ,,Poate astăzi ceva mai mult ca oricând, Hristos este negat. Atunci era ceva negat din El: nestorienii negau unitatea de persoană, monofiziţii au negat umanitatea, arienii au negat egalitatea cu Tatăl, deci fiecare câte ceva. Dar astăzi se neagă peste tot Hristos’’. Şi încheie Părintele cu aceste cuvinte-testament: ,,Asta ne somează să punem şi mai mult în lumină adevărurile Lui’’.
Astăzi, iubiţi credincioşi, este Duminica întâia din Sfântul şi Marele Post, despre care ştim că e Duminica Ortodoxiei, adică a Dreptei Credinţe pe care o mărturisim şi o trăim noi. Dacă ziua Pogorârii Sfântului Duh este ziua Bisericii pentru că atunci a întemeiat Dumnezeu Sfânta şi Apostoleasca şi Soborniceasca Sa Biserică, azi putem spune că este ziua Credinţei noastre. În anul 843 s-a hotărât ca întâia Duminică din Post aşa să se numească, a Ortodoxiei, ca o biruinţă a Dreptei Credinţe asupra tuturor rătăcirilor pe care le numim erezii pierzătoare de suflete. Până la acea vreme Biserica înfrânsese erziile cu care s-a confruntat. De-atunci până-n vremea noastră au mai fost erezii care au pierit odată cu cei care le-au izvodit şi răspândit. Acum numărul ereziilor este imens deoarece, se pare, trăim în timpurile în care diavolul a fost dezlegat din adânc (Apocalipsa 20, 3,7) şi amăgeşte popoarele spre a le duce la pierzanie. Biruinţa deplină asupra tuturor lucrurilor şi rătăcirilor diavoleşti se va produce la a Doua Venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Până atunci, să mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit de acest dar mare al Dreptei Credinţe, al Ortodoxiei, pe care să-l păstrăm cu scumpătate până la moarte.
Astăzi, în tot mai multe biserici de pe faţa pământului se va citi Sinodiconul, prin care vor fi daţi anatemei toţi ereticii stricători ai bunelor rânduieli Dumnezeieşti. Slujba aceasta a fost cenzurată şi scoasă din cărţile bisericeşti, deoarece ştiindu-se vizaţi de ea, arhiereii nevrednici au vrut s-o afunde în uitare. Părintele Justin Pârvu a avut grijă să reediteze Molitfelnicul din 1896, şi astfel avem Sinodiconul la îndemână, ca o modalitate canonică de a apăra Biserica de erezii. Un cunoscut mi-a relatat faptul că, vrand să reediteze acel Molitfelnic, n-avea niciun exemplar la îndemană. Atunci a trimis un monah la o Mănăstire din Moldova, cu ascultarea de a copia exemplarul care se găsea acolo. În puterea nopții, intra în bibliotecă, se așternea pe lucru, pană cand a reușit să ducă la Petru Vodă copiile necesare.
Bunul Dumnezeu să pomenească întru Împărăţia Sa pe toţi clericii şi mirenii care-şi vor ridica glasurile spre a-L mărturisi pe Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat şi spre a apăra Sfânta Credinţă Ortodoxă de de toate izvodirile nebuneşti ale ,,porţilor iadului’’. Anatema tuturor ereticilor! Amin.
Presbiter Ioviţa Vasile
maine Duminică 24.03.2024 Duminica Ortodoxiei este și slujba Sinodiconului
Anatema, Anatema, Anatema!
Mulțumim mult de tot, părinte, pentru învățături!
Astazi, in Duminica Ortodoxiei, se citește de către preoți (câțiva, care au mai rămas, mărturisitori) Sinodiconul Ortodoxiei cuprinde adevăratele dogme ale Bisericii, dar condamnă și ereziile, precum și ereticii care au atacat Dreapta Credință, de-a lungul celor două milenii.
Exista texte ale Sinodiconului, diferite, modificate cu ..blândețe”, ca nu cumva să deranjăm ereziile. Totuși, am găsit unul singur, pe pagina Isihasmul Carpatin, care dă anatema sinodul tâlhăresc din Creta și toate ereziile CMB-ului! ANATEMA!
Ca și mireni, dacă nu avem ocazia să auzim Sinodiconul în biserică, în Duminica Ortodoxiei, îl putem citi noi, în cămara noastră, la rugăciune!
Cu noi este Dumnezeu!
Sinodiconul Ortodoxiei
Aceasta este credința Apostolilor!
Aceasta este credința Părinților!
Aceasta este credința Ortodocșilor!
Această credință a întărit lumea!
Iar noi, datori suntem să-i aducem lui Dumnezeu mulțumire în această zi în care am redobândit Biserica lui Dumnezeu, când s-au dovedit dogmele adevăratei credințe și când s-au aruncat hulele răutății.
Urmând ziselor proorocești, învățăturilor apostolice și întemeindu-ne pe cele din Evanghelie, ne adunăm în această zi de prăznuire; căci Domnul minunilor i-a zdrobit pe vrăjmașii care L-au ocărât și care au defăimat sfânta închinare adusă Lui în sfintele icoane, prăvălind la pământ îndrăzneala lor și trufia apostaziei.
Astfel, după mulți ani de disprețuire și necinstire a sfintelor icoane, Dumnezeu a lămurit în cele din urmă voia Sa. El a redat sufletelor noastre nevrednice slobozirea din defăimare, a mântuit pe cei ce au pătimit, a reînnoit mărturisirea evlaviei, a întărit cinstirea icoanelor și s-a statornicit Praznicul de astăzi.
Căci în icoane noi contemplăm Patimile Învățătorului pentru mântuirea noastră: Crucea, Mormântul, porțile și încuietorile iadului; dar și luptele mucenicilor și cununile lor; într-un cuvânt, Mântuirea Însăși, pe care Judecătorul luptei și Dătătorul de premii și de cununi a dat-o în mijlocul pământului.
Astăzi prăznuim și, bucurându-ne împreună, aducem în psalmi și în cântări rugăciuni și ectenii: ,,Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezerul nostru? Tu ești Dumnezeu Cel Ce faci minuni!”; căci Tu, Doamne, îi rușinezi pe cei ce nu Te slăvesc, iar pe cei ce îndrăznesc cu semeție să lupte împotriva icoanei Tale îi faci fricoși și îi pui pe goană.
…iar noi, supunându-ne dumnezeieștii porunci și Predaniei Părinților, înscriem în inimile fraților prin acest Sinodicon binecuvântările ce se cuvin celor ce au păzit Legea și blestemele pe care și le-au atras asupra lor nelegiuiții. De aceea într-un glas zicem:
Precum au văzut proorocii, precum au propovăduit Apostolii, precum a primit Biserica, precum au dogmatisit învățătorii, precum înțeleg împreună cu ei lumea locuită, precum luminează harul, precum lămurește Adevărul, precum ne întărește Înțelepciunea să proclamăm, precum a adeverit Hristos, tot așa și noi vorbim și propovăduim, slăvind pe Hristos ca pe Adevăratul Dumnezeu, cât și pe Sfinții Săi, în cuvinte, în scrieri, în gânduri, în jertfe, în biserici, în icoane, slujind și preaînălțându-L pe Unul Dumnezeu și Domn și cinstindu-i pe Sfinți din pricina Domnului lor ca pe cei ce sunt aproape de El și îi slujesc, dându-le cinstea cuvenită.
Pe toți propovăduitorii adevăratei credințe îi lăudăm ca pe niște părinți ai noștri, spre slava și cinstea adevăratei credințe pentru care ei au luptat și grăim:
Gherman, Tarasie, Nichifor, Metodie, Ignatie, apărători și dascăli ai Ortodoxiei: Veșnica lor pomenire!
Fotie cel Mare, Grigorie Palama, Marcu Eugenicul, adevărații arhierei ai lui Dumnezeu, care au propovăduit Ortodoxia și au luptat pentru ea: Veșnica lor pomenire!
Teodor, preasfințitul stareț al Studiților, Isaac făcătorul de minuni, proorocescul Ioanichie, cuviosul Ioan Damaschin, Ilarion preasfințitul arhimandrit și starețul mânăstirii Dalmate, Simeon preasfințitul stâlpnic: Veșnica lor pomenire!
Mihail, împăratul ortodox și Teodora, sfânta sa maică: Veșnica lor pomenire!
Tuturor celor ce au preschimbat împărăția pământească cu cea cerească: Veșnica lor pomenire!
Tuturor celor ce mărturisesc Un Dumnezeu Triipostatic, Atotputernic și necreat, nu numai după ființă și ipostasuri, ci și după energie, și zic că dumnezeiasca energie iradiază în mod nedespărțit din dumnezeiasca ființă, indicând prin termenul „iradiază” distincția negrăită dintre ființă și energii, iar prin expresia „în mod nedespărțit” indicând unirea lor mai presus de fire, după cum a proclamat și Sfântul Sinod al VI-lea Ecumenic: Veșnica lor pomenire!
Tuturor celor ce mărturisesc că lumina ce a strălucit pe muntele Tabor la Schimbarea la Față a Domnului este lumina neapropiată, lumina infinită și revărsare neînțeleasă a dumnezeieștii splendori, slava negrăită, slava supremă a dumnezeirii, slava primordială și atemporală a Fiului, Împărăție a lui Dumnezeu, frumusețe adevărată și vrednică de iubire în jurul firii celei dumnezeiești și fericite, slava naturală a lui Dumnezeu, și Dumnezeire a Tatălui și a Duhului strălucind în Fiul cel Unul Născut, așa cum au grăit dumnezeieștii și de Dumnezeu purtătorii Părinți ai noștri Atanasie și Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Hrisostom și Ioan Damaschin, drept pentru care slăvesc această preadumnezeiască lumină ca fiind necreată: Veșnica lor pomenire!
Tuturor Sfinților Părinți din toate timpurile și din toate locurile, apărători și mărturisitori ai Ortodoxiei: Veșnica lor pomenire!
Aceste binecuvântări au ajuns până la noi, ca de la părinți la fii, ce sunt râvnitori pentru credința lor, iar blestemele îi covârșesc pe ucigații de părinți, care disprețuiesc poruncile Stăpânului. De aceea, noi, în comuniunea evlaviei, le aruncăm obștește blestemul pe care și l-au atras singuri asupra lor prin răstălmăcirea credinței celei drepte, așteptând în același timp întoarcerea și pocăința lor și împăcarea cu Dumnezeu și cu Sfânta Sa Biserică.
Așa au grăit Proorocii, așa au învățat Apostolii, așa a primit Biserica, așa au predanisit Dascălii, așa a acceptat lumea, așa a luminat Harul, așa a descoperit Adevărul, așa a pierit minciuna, așa a arătat Înțelepciunea, așa a biruit Hristos.
Aceasta credem, aceasta glăsuim, aceasta propovăduim, pe Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru și pe sfinții Săi cinstindu-i în cuvinte, în scrieri, în cugete, în jertfe. În Biserică, în icoane, pe de-o parte închinându-ne lui Hristos ca Dumnezeu și Stăpân, iar pe de altă parte cinstindu-i pe sfinți ca adevărați slujitori ai Stăpânului a toate, dăruindu-le cinstea ce li se cuvine.
Aceasta este credința Apostolilor!
Aceasta este credința Părinților!
Aceasta este credința Ortodocșilor!
Aceasta este credința care a întemeiat lumea!
Doamne ajută. Și eu vă mulțumesc pentru postare. În articolul de azi am explicat de unde vin diferențele.