Acesta articol l-am publicat în 5 mai 2017. Am o mulţumire sufletească pentru că Bunul Dumnezeu m-a îmboldit să fiu de partea adevărului şi să constat acum, după trei ani şi mai bine, că dragii mei Părinţi nepomenitori îşi continuă slujirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre binele şi mântuirea fiilor Bisericii noastre. Mărturisesc un lucru pe care puţini îl ştiu: eu, nevrednic slujitor al Domnului Iisus Hristos, nu sunt caterisit. N-am avut parte de această onoare, pentru că la data sinodului tâlhăresc din 2016 eram pensionar şi slujitor la Mănăstirea Bălan, din judeţul Sălaj. Nu înţeleg nici până acum de ce nu m-au ,,caterisit’’ şi, desigur, nu voi cere această onoare. Dumnezeu m-a privilegiat să am o familie, o casă şi o pensie, ştiind că nu aş fi în stare să trec prin încercările prin care au trecut ceilalţi Părinţi, cei care duc greul în lupta cea bună pentru Sfânta Credinţă Ortodoxă.
În aceşti trei ani trecuţi, am slujit cu dragoste şi bucurie cu Părinţii ,,caterisiţi’’, socotindu-i mult mai presus de mine, fără umbră de îndoială. I-am apărat prin scrisul şi după puterile mele, atunci când au fost supuşi silniciilor ecumeniştilor. Mă refer, în primul rând, la Părintele Ioan Ungureanu din Schit Orăşeni, cel care ne uimeşte pe toţi prin tăria cu care se opune lui Savu Teofan şi şleahtei lui.
Nici dacă vreunul din Părinţi nepomenitori, prin absurd, ar recunoaşte caterisirea sa ca fiind validă, nu aş înceta să-l socotesc ca Părinte al meu, vrednic de cinstire şi pomenire.
În ultima vreme, am publicat câteva articole cu care am mâhnit pe Părinţi şi pe fraţi. Îi rog să mă ierte şi să se gândească că, la cei aproape 70 de ani, nu am capacitătăţile din tinereţe, cum le au Sfinţiile Lor. Mă făgăduiesc să le fiu supus şi le cer să se roage pentru mine, nevrednicul de numele Mântuitorului Hristos,
Presbiter Ioviţa Vasile
Caterisirea unui cleric este o pedeapsă grea, rânduită de Sfânta Biserică pentru fapte de gravitate deosebită, cum ar fi erezia, schisma, apostazia, desfrânarea, sperjurul, etc. Cel caterisit pierde dreptul de a sluji şi este trecut, pe bună dreptate, în rândul mirenilor.
Nu de puţine ori, caterisirea a fost pronunţată pe nedrept, din raţiuni diferite, cum vom vedea în continuare.
Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului a fost caterisit de papa Nicolae şi excomunicat de papa Adrian al II-lea, deşi n-aveau acest drept. Motivul: în anul 861 s-a ţinut la Constantinopol un Sinod care la recunoscut pe Sfântul Fotie drept Patriarh legitim, în disputa sa cu Ignatie.Trimişii papali au recunoscut la rându-le legitimitatea Sfântului, fapt pentru care, după ce s-au întors la Roma au fost şi ei caterisiţi pe nedrept. Trebuie să spunem că Sfântul Fotie a fost un mare apărător al Ortodoxiei, de aceea l-a şi destituit pe papa Nicolae, de data aceasta în mod justificat.
Caterisirea nedreaptă nu l-a împiedicat pe Sfântul Fotie să trăiască în sfinţenie şi să-şi continue slujirea arhierească la care a fost chemat. Aţi auzit cumva ca cei doi papi, Nicolae şi Adrian, să fie număraţi în rândul Sfinţilor? Cred că nu.
În secolul al XVIII-lea Antim Ivireanul a fost înlăturat din tronul arhieresc şi întemniţat de domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat, pentru atitudinea lui antiotomană şi pentru că era un mare apărător al poporului pe care îl păstorea. Patriarhul Ecumenic de Constantinopol s-a aliniat comandamentelor vremii şi l-a caterisit. Condamnat la exil pe viaţă, trebuia să ajungă la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, dar pe drum a fost ucis de cei care-l escortau, devenind astfel Sfânt Mucenic. După o vreme, Patriarhia Ecumenică i-a ridicat caterisirea. A fost un gest reparator care însă ne arată nedreptatea ce i s-a făcut. În anul 1992 a fost proslăvit în rândul Sfinţilor.
Prin sentinţa nr. 9 din 6 octombrie 1984, Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a fost caterisit de ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, nu pentru că ar fi avut vreo vină, ci pentru că aşa a ordonat securitatea ceauşistă a vremii. Se întâmpla după ce Părintele ispăşise pe nedrept 21 de ani în temniţele comuniste. Neavând vreo vină, i s-au inventat mai multe, care i s-au pus în sarcină. Citindu-le, rămâi stupefiat de absurdul acuzaţiilor. A urmat exilul forţat în Statele Unite. Părintele a ignorant caterisirea nedreaptă şi a continuat să slujească ca adevărat preot al lui Hristos şi să-şi trăiască viaţa în sfinţnie.
În anii din urmă ai comunismului, mulţi din preoţii noştri vrednici au emigrat în S.U.A. Toţi, fără excepţie, au fost caterisiţi din porunca securităţii, căci ierarhii noştri n-au găsit puterea de a se împotrivi unui regim criminal. Dimpotrivă, alcătuiau un cor care nu înceta să ridice osanale puternicilor zilei, ca după 1989 să înfiereze cu prefăcută indignare regimul pe care l-au slujit cu devotament.
A venit vremea adunării tâlhăreşti din Creta. Se ştia dinainte că va fi o întrunire de ierarhi ordonată de cei din afara Bisericii. Ce trebuia să ,,hotărască’’ pretinsul sinod a fost stabilit cu multă vreme înainte, şi nu de către ierarhii noştri. Ei au fost nişte docili executanţi. O seamă de vrednici slujitori ai Sfintelor altare s-au disociat de ierarhii prezenţi în Creta şi, urmând calea Sfintelor Canoane, au interupt pomenirea ierarhilor eretici şi trădători. Urmările nu au întârziat. Până în prezent şase dintre preoţi au fost caterisiţi pentru că şi-au ridicat glasurile întru apărarea Dreptei Credinţe, aşa cum au jurat înainte de a fi hirotoniţi. Alţii au fost dojeniţi sau opriţi de la slujire, cu intenţia vădită de intimidare. Monahii şi monahiile care n-au primit să-L trădeze pe Hristos sunt batjocoriţi şi alungaţi din Sfintele Mănăstiri, aşa încât putem spune că ne aflăm în plină prigoană.
Vrednici sunt! Vrednici sunt să-şi continue slujirea, fiecare după chemarea cu care a fost chemat, şi în niciun caz să nu se supună unor abuzuri evidente, căci pentru ierarhii români ereticii ecumenişti sunt la mare preţ, în vreme ce preoţii şi monahii vrednici sunt înlăturaţi. Sunt memorabile cuvintele unui adevărat arhiereu al lui Hristos spuse unui preot ,,caterisit’’: de-abia acum eşti adevărat preot al lui Hristos; cei caterisiţi sunt ei, cei căzuţi în erezie.
Doamne, ajută!
Preot Ioviţa Vasile
Doamne ajuta Parinte Vasile, „caterisile” apostatilor nu fac nici cat o ceapa degerata, ei insisi sunt captivi in mocirla lor
Mai vad diversi care categorisesc Sf Canoane ca fiinnd schisma, oare schismatici au fost si Sf Paisie Aghioritul si Ips Augustin de Florina cand au incetat pomenirea lui Atenagoras?!
Bine pusa problema, draga Mihai Strajerul. Doamne ajuta.
Să fie blagoslovit cuvântul Sfinţiei Voastre, Cinstite Părinte Vasile!
Unul dintre cei mai iubiți Sfinți ai vremurilor din urmă, din secolul XX, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, model desăvârșit al iubirii de Dumnezeu, al mângâierii și izbăvirii aproapelui din ispite, într-un documentar deosebit.
Sfinte Cuvioase Părinte Paisie roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoșii!
https://www.youtube.com/watch?v=TCOxsluFUmU&feature=emb_logo
Ai febră : suspect de covid
Tușești: suspect de covid
Probleme cu respirația: suspect de covid
Durere de cap: suspect de covid
Ai intrat în contact cu bolnavi de covid: suspect de covid
Ai intrat în contact cu oameni care au intrat în contact cu bolnavi de covid: suspect de covid
Ai călătorit: suspect de covid
Ai intrat în contact cu oameni care au călătorit: suspect de covid
Ai intrat în contact cu oameni care au intrat în contact cu oameni care au călătorit: suspect de covid
Ai intrat în contact cu suspecti de covid: suspect de covid
Nici un simptom: asimptomatic, suspect de covid
Dan Diaconu:
„[…] Este cel mai odios act legislativ din istoria României. În conformitate cu această lege individul e confiscat și aruncat într-un mecanism kafkian în care medicii ajung judecători care decid cine merge la pușcărie și cine e lăsat să circule liber prin colonia penitenciară. În timp ce procurorii au dreptul să te bage la bulău timp de 24 de ore, în conformitate cu legea Ciolacu-Orban medicul care te suspectează că ai avea un agent patogen – cunoscut sau nu – te poate reține timp de 48 de ore! (..)
Mai țineți minte când autoritățile lu’ Pește, prin vocea lui Neluțu Tătaru, propuneau confiscarea bătrânilor și internarea lor în spații în care, chipurile, să li se asigure protecția? La momentul respectiv prostovanii s-au speriat de reacția sănătoasă a oamenilor. Știam că e doar o pregătire a terenului și că, în continuare, se va marșa pe această idee ticăloasă. Iată că s-a îndeplinit, prin legea votată de rezidenții SRI/SIE din Parlament, în care odioasa Ana Birchall a strecurat un paragraf otrăvit. Dacă un doctor, confirmat de o comisie destul de suspectă, decide că ai vreun agent patogen „extraterestru” și deosebit de periculos, nu doar că te bagă la bulăul medical, dar demarează și „protecția” celor pe care-i ai în îngrijire, fie că e vorba de copii sau vârstnici. Cu alte cuvinte, iată punându-se pe tapet confiscarea copiilor și a bătrânilor printr-o lege la fel de ticăloasă precum întreaga noastră clasă politică.
Însă confiscarea nu se oprește aici. Conform aceleiași legi ți se poate „carantina” casa, mașina, portofelul, (…) s.a.m.d. Unde-i lege nu-i tocmeală, iar legea le dă voie tiriplicilor să facă orice abuzuri imaginabile și inimaginabile în numele unei ipotetice apărări a sănătății publice.
Ce-avem de fapt în toată această nebunie? E încă un pas în instaurarea unei dictaturi birocratice în care orice abuz este posibil. Citeam într-un articol trimis de o cititoare despre modul în care Uniunea Europeană se pregătește să-i pedepsească pe cei care, din îngrijorare, se opun noilor tehnologii – precum 5G – introduse cu forța în societate. Practic, Comisia Europeană pune la cale un mecanism de pedepsire a tuturor celor care denigrează noile tenologii considerate strategice de către UE. Cool, nu-i așa? E o instaurare pe față a cenzurii și, probabil, în cel mai scurt timp, o veți vedea implementată în legislația națională.
Ceea ce-a reușit Plăvanul a fost admirabil pentru sforarii săi din umbră. Nu știu dacă ați remarcat, dar tocmai ce-a desființat pluralismul, înlocuindu-l cu un simulacru. După ce-a ordonat un contracandidat slab la prezidențiale, a instaurat și conducerea obligatorie a partidelor de acoperiții Securității, astfel încât să se obțină o „sinergie” în cuget și-n simțiri. După ce Ciolacu a preluat PSD printr-o lovitură de palat, se vede limpede în ce situație am ajuns. Toate drepturile sunt pe hârtie, în timp ce obligațiile – din ce în ce mai multe și mai împovărătoare – sunt instituite cu pulanul.
Cu noua lege a carantinării, România nu mai e țară, ci colonie penitenciară. Suntem iar arestați în propria țară, Dumnezeu știe pentru cât timp!
Fenomenul Pitești și Reeducarea COVID
Adrian Pătrușcă
Este halucinant cât de repede au renunțat oamenii, fără mari împotriviri, la libertatea lor.
(..)
Noua boală servește ca pretext pentru instituirea unei dictaturi globale. Nu este teoria conspirației, este realitate. Dovezile sunt la îndemâna oricărei minți care vrea să gândească singură.
(Potrivit unui raport recent al Centrului american de Prevenire și Control al Bolilor – CDC, în scenariul cel mai probabil, rata mortalității la COVID-19 este de 0,26%. O evaluare care confirmă rezultatele unui studiu realizat de Stanford University.)
Tendința instituirii unei dictaturi „infecțioase” este, cum am spus, globală. Există însă diferențe de la țară la țară.
Poporului român pare să i se fi rezervat varianta „hard”.
Am fost preveniți. Noul val de isterie, deasupra căruia este fluturată creșterea numărului de infectări, dar este discret trecut sub tăcere numărul mic de decese, plus apelul patetic, repetat două zile la rând de președintele Iohannis, ca toate forțele politice să se unească (inclusiv scârbavnicul PSD) pentru a apăra țara de pandemie, trebuiau să ne pună în gardă.
(În Statele Unite, unde se petrece un fenomen asemănător – crește numărul de infecții, dar numărul de decese rămâne mic – CDC se pregătește să anunțe ieșirea din epidemie.)
În aceste zile, în Parlament, se votează o lege criminală. Liberticidă. O lege care transformă România într-un sinistru poligon de încercare, fără precedent în lumea civilizată.
Parlamentul României, garantul democrației, votează cu toate mâinile și cu entuziasm stahanovist legea prin care un popor întreg este băgat la pușcărie. Fără speranță de scăpare.
Nu doar COVID-ul, ci orice altă infecție ne va zăvorî de acum înainte, pentru orice strănut, după cum stabilește Polituburo-ul în halate albe, încheiate prost, de sub care se vede uniforma de caraliu.
Orice persoană devine „suspectă” și poate fi închisă/internată după placul puterii. Bunurile, deoarece riscă să fie contaminate, îi sunt confiscate „suspectului”, care nu știe când și dacă le va mai revedea.
Marți, președintele Colegiului Medicilor din România, făcea la Radio România Actualități o declarație de neimaginat nici măcar în China ori în republicile bananiere:
„Suntem în război”, a zis Gheorghe Borcean. „Și, în război, ordinele autorităților se respectă ad litteram! Nu că am dori să punem pumnul în gură cuiva, dar colegii noștri medici trebuie să se abțină de la a exprima opinii care contravin părerii comune.”
Pluralismul științific tocmai a fost scos în afara legii cu un mârâit de buldog încolțoșat. Dictatura medicală a fost proclamată oficial.
Trebuie că există un blestem în gena poporului român, de este sortit să fie cobai în tot felul de experimente funeste, unice în istorie: Decembrie 1989 și mineriadele – mai recent, ori Fenomenul Pitești – cu câteva decenii în urmă.
Situația de acum din România începe să semene tot mai frapant cu tortura psihică din beciurile Piteștiului.
Ca și ea, tirania COVID urmărește distrugerea psihică a individului, transformarea sa într-o pastă amorfă și fără personalitate, din care să fie modelat „Omul Nou”, caracterizat printr-o supușenie entuziastă față de Noua Ordine.
Acum, ca și atunci, principala unealtă de „Reeducare” este Teroarea.
Omul COVID, la fel ca Omul Pitești, este în general dispus să renunțe la orice fel de drepturi pentru a scăpa cu viață. Orice viață, chiar și una de vierme. Supraviețuirea, sub-viețuirea sunt preferabile morții.
Noii torționari, care joacă astăzi rolurile mardeiașilor lui Țurcanu, au fost la început doctorii-politruci care, în loc să trateze și să vindece, stau toată ziua la televizor și țin discursuri propagandistice, astenizând și îngrozind populația.
Însă rândurile torționarilor se îngroașă de la o zi la alta.
În linia a doua, ascunsă sub poalele halatelor albe, dar tocmai de acea mai gălăgioasă și mai agresivă, stă Presa Reeducată. Citând cu emfază din „Teoria COVID-ului – Cursul Scurt”. Fără să judece. Sau judecând și acceptând minciuna. Împărțită în două: inepți și ticăloși.
La fel ca la Pitești, „Reeducații” devin „Torționari” la rândul lor, față de cei din jur. Își îndoctrinează, își ceartă și își sperie familia și prietenii. Reînvie agresivitatea domestică din vremea FSN și a minerilor, când se destrămau familii din cauza nepotrivirii politice.
La fel ca la Pitești, sentimentul de vinovăție este generalizat. Ești suspect de COVID, posibil purtător al bolii mortale. Ești o armă letală la tâmpla aproapelui. Fii deci smerit, supus, privește în țărână și așteaptă verdictul specialiștilor pentru a afla dacă meriți să trăiești în societate!
Atenție, însă, favorul este temporar. Mâine virusul se poate instala și în tine!
Să mergi la biserică sau la cârciumă, ba chiar și să ieși din casă, a devenit un privilegiu. „Vrei să mori? N-ai decât, dar nu-i omorî și pe alții!” Aceasta este mantra cu care ți se închide gura și iala.
(Din străfundurile memoriei reapare acel sentiment difuz de neliniște când erai oprit de miliție pe stradă, în timpul lui Ceaușescu, și te așteptai să îți găsească ceva în neregulă: lipsă grupă sanguină în buletin, nu locuiești în zonă, ai plete, porți blugi. „Ai făcut tu ceva”, îți dădea de înțeles organul vigilent, lovindu-și rău-prevestitor pulanul de vipușcă.)
În faza finală, „Reeducatul” renunță la orice ideal propriu, la credințele, convingerile și pasiunile sale, la viața sa. Se dezice de sine, de toți cei apropiați și de Dumnezeu.
Sfârșește prin a-și accepta Torționarul, a avea nevoie de el, a-l idolatriza, oricât de imbecil și abject este.
„A câștigat bătălia cu el însuși: îl iubește pe Fratele cel Mare.”