Cateva consideratii privind Canonul 16 al Sinodului I II din Constantinopol

Prin acest Canon sunt arătate patru situaţii în care se poate afla un episcop, precum şi soluţiile sau căile de urmat:

1.Episcopul se află în scaun şi în demnitatea (vrednicia) arhierească. Cu niciun chip să nu se aşeze alt episcop în acea Biserică.

2.Episcopul renunţă de bună voie la episcopie (adică la păstorirea Bisericii ce i-a fost încredinţată).  Se va alege un alt arhiereu în mod canonic şi se va aşeza pe scaunul rămas vacant.

3. Episcopul decade din demnitatea (vrednicia) sa printr-un păcat care-l face incompatibil cu calitatea de păstor al Bisericii, erezia bunăoară. ,,Trebuie ca mai întâi cercetându-se canoniceşte pricina celui ce urmează a fi izgonit din episcopie; apoi aşa, după caterisirea acestuia, să se promoveze altul la episcopie’’.
4. Episcopul lipseşte mai mult de şase luni de la datoria de păstor, fără motive temeinice, şi nu renunţă de bună voie la scaunul episcopal. ,,Se înstrăinează desăvârşit de cinstea şi demnitatea de episcop… şi la locul episcopiei lui să se rânduiască altul în locul lui’’.

Dintre cele patru situaţii enumerate, se cuvine a se stărui asupra celei de la punctul 3, coroborând prevederile cu Canonul anterior, 15, care spune: (preoţii care au întrerupt pomenirea episcopului pentru erezie) ,,nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învăţători, şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi dezbinări’’. Se poate concluziona că situaţia în care un episcop eretic stă pe scaunul unei eparhii, nevrând să-l părăsească, este mai periculoasă decât aceea în care ierarhul lipseşte mai mult de şase luni, deoarece cel dintâi săvârşeşte pretinse taine şi slujbe bisericeşti lipsite de validitate şi dă poporului încredere în acestea. Printre altele, va săvârşi ,,hirotonii’’, lipsite de valoare. Atunci când Episcopia va intra în normalitate, având ierarh canonic, acesta va trebui să îndepărteze pe cei ,,hirotoniţi’’ de episcopul eretic, sau să-i hirotonească canonic încât să aibă preoţie lucrătoare. Preoţii necanonici, la rândul lor, vor săvârşi pretinse taine şi ierurgii lipsite de har, neajuns mare, care va trebui înlăturat prin socotinţa episcopului canonic.

Termenul de şase luni poate fi aplicat şi episcopului eretic aflat pe scaunul episcopal, care nu vrea să-l părăsească în acest interval, iar Sinodul nu se întruneşte spre a hotărî îndepărtarea lui. După acest termen, se creează o stare de fapt în care preoţii şi credincioşii respectivei Episcopii sunt îndreptăţiţi să ceară nemijlocit plecare episcopului eretic şi înlocuirea lui cu un nou titular canonic şi vrednic. Dacă şi după aceasta, pseudo-episcopul persistă în refuzul de a părăsi scaunul episcopal, iar sinodul nu se întruneşte spre a hotărî, preoţii eparhiei pot include numele episcopului în Sinodiconul de la Dumnica Ortodoxiei pentru a fi anatemizat ca eretic. După toate acestea, Biserica şi-a făcut datoria şi va lăsa toate în seama Marelui Arhiereu şi Cap al Bisericii, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Preot Ioviţa Vasile