Erezia este hrană otrăvitoare pentru suflet; este ca medicamentul înșelător care nu vindecă, ci mai degrabă vatămă ; sau o monedă contrafăcută care pare a fi un dublon de aur prețios, dar care n-are nici o valoare. Este o pervertire a Sfintei Tradiții; este o denaturare a Credinței Adevărate și desăvârșite; este o abatere de la calea dreaptă trasată pentru noi de Cuvântul lui Dumnezeu. Erezia este acceptarea ideilor religioase condamnate de Biserică, fiind mincinoase și contrare Dreptei sale Credințe. Erezia este o adevarată crimă care subminează autoritatea și influența Bisericii noastre, întemeiată de Însuși Hristos ca stâlp și temelie a Adevărului.
Dar, din păcate, în aceste timpuri, oamenii nu acordă nicio importanță pericolului pe care îl reprezintă erezia pentru noi.
Acesta este un semn al vremurilor.
Oh, lume! Ești îngrijorată de multe lucruri. Ai grijă să bei lapte natural; mâncarea ta să fie sănătoasă și bogată în vitamine; medicina să fie la zi cu ultimele noutăți științifice; banii tăi să nu fie falsificați; monumentele arheologice să fie păstrate cu grijă, fără cele mai mici stricăciuni; transportul pe care îl iei să nu se abată de la ruta sa.
Poți fi îngrijorat de orice, cu excepția unui singur lucru – Credința Ortodoxă. Ești complet indiferent față de asta. Ce te așteaptă, lume, cu o percepție atât de deformată a realității și cu o asemenea indiferență față de Credință? Dacă rămâneți indiferenți față de cele mai mari și mai înalte lucruri, veți cădea inevitabil în abisul raționalismului, materialismului, necredinței și ateismului și atunci veți înțelege ce este Ortodoxia, pe care acum o disprețuiți.
Dar voi, suflete credincioase, care continuați să trăiți în aceste vremuri, nu fiți atrase de tendințele lumii moderne; nu vă fie teamă la vederea hoardelor vrăjmașe care vă înconjoară din toate părțile și caută să vă atace, ci rămâneți neclintiți și credincioși în toate lucrurile Credinței transmise nouă de la Sfinți. Fiți pregătiți să luptați lupta cea bună. Ortodoxia dăinuie și ei îi va aparține biruința finală.
Mitropolitul Augustin (Kantiotis), https://orthochristian.com/139636.html
Traducere: Dr. Gabriela Naghi
EREZIA
SFÂNTUL ANATOLIE CEL TÂNẮR
Copiii mei, știți că în ultimele zile ale veacurilor, după cum spune Apostolul, vor veni vremuri groaznice. Astfel, ca urmare a unei lipse de evlavie, ereziile și schismele vor apărea în biserici; și, așa cum au prezis Sfinții Părinți, pe tronurile ierarhice și în mănăstiri nu vor exista oameni cu experiență care să fie pricepuți în viața duhovnicească.
Din această cauză, erezia se va răspândi peste tot și îi va înșela pe mulți. Dușmanul omenirii va acționa cu viclenie, astfel încât, dacă este posibil, să-i atragă chiar pe cei aleși în erezie. El nu va nega grosolan dogma Sfintei Treimi, a divinității lui Iisus Hristos sau a Maicii Domnului, ci va denatura imperceptibil tradiția Sfinților Părinți, care este de la Duhul Sfânt – învățătura Bisericii însăși .
Vicleșugul vrăjmașului și dogmele sale vor fi observate doar de foarte puțini, care sunt mai experimentați în viața duhovnicească. Ereticii vor uzurpa autoritatea asupra Bisericii, își vor pune slujitorii peste tot, iar evlavia va fi disprețuită. Dar Domnul nu-i va lăsa pe slujitorii Săi lipsiți de apărare și în ignoranță.
El a spus: „Prin roadele lor îi veți cunoaște ”(Mat. 7:16). Așadar, ar trebui să te străduiești să diferențiezi adevărații Păstori de eretici. Aceștia sunt tâlhari, care fură turma binecredincioasă și „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar.” (cf. Ioan 10: 1), așa cum a spus Domnul; adică intră hoțește, distrugând prin forță legile lui Dumnezeu.
Domnul îi numește tâlhari … Va fi o mare represiune de către eretici împotriva călugărilor, iar viața monahală va fi considerată condamnabilă. Mănăstirile vor deveni rare, călugării vor scădea în număr, iar cei care rămân vor trebui să suporte violența. Acei urâtori ai vieții monahale, care au doar o înfățișare evlavioasă, vor încerca să-i facă pe călugări să le fie alături, promițându-le protecție și beneficii pământești, în timp ce îi amenință pe nesupuși cu caterisirea. Aceste amenințări vor constitui o mare umilință pentru cei slăbănogiți.
Dacă trăiești până în acel moment fiul meu, atunci bucură-te, căci atunci credincioșii care nu au cules alte virtuți vor avea coroane pregătite pentru ei dacă rămân neclintiți în credință, conform cuvintelor Domnului:
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.”(Mat. 10:32) …
Împreună cu erezia, un demon va intra în mănăstire și apoi nu va mai fi o mănăstire sfântă, ci doar ziduri …
Nu vă temeți de dureri, ci vă temeți de îndrăzneala ereticilor care încearcă să-l despartă pe om de Hristos; de aceea Hristos ne-a poruncit să-i considerăm păgâni și vameși.
Așadar, fiul meu, întărește-te cu harul Mântuitorului Iisus Hristos.
Grăbește-te cu bucurie la lupta și mărturisirea credinței și suportă suferința ca un bun soldat al lui Iisus Hristos, Care a spus,„ fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții ”(Apoc. 2:10)*.
Lui, să-I fie slava și puterea împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în veacul veacurilor.
Amin.
Sfântul Anatolie cel Tânăr-Patericul Optinei
https://orthochristian.com/124381.html
*„Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul va să arunce dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii.”
Apocalipsa 2,10
Prof. Univ. Dr. med. Sucharit Bhakdi este specialist în microbiologie și epidemiologie a infecțiilor. Un savant născut în Statele Unite, într-o familie de savanți. A condus Institutul de Microbiologie și Igienă Medicală de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz timp de 22 de ani și a lucrat în îngrijirea, cercetarea și îndrumarea a zeci de mii de pacienți. A publicat peste 300 de lucrări în domeniile imunologiei, bacteriologiei, virologiei și bolilor cardiovasculare. Pe lângă numeroase premii, i s-a acordat Ordinul de Merit al statului Renania-Palatinat.
https://rumble.com/vhzkl9-avertisment-grav-cei-care-isi-vaccineaza-copiii-comit-o-crima-prof.-suchari.html
Peste aproximativ 2 săptămâni se împlinesc 5 ani de la fatidica zi de 16.06.2016 când credința Ortodoxă avea să fie trădată, din nefericire inca nu am auzit pe nimeni care să se fi dezis de ceea ce au semnat la Kolimbary
Hristos a înviat!
Adevărat domnule Mihai, foarte trist, nici măcar unul! Nici aşteptări nu avem!
„Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este mântuire.
Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor..”(Psalmul 145; 3, 4)
„De ce Dumnezeul meu atât de multă suferință?”
Este un fapt real că în viața noastră există multă durere și tristețe. Întregul pământ este un loc de plângere; momentele de bucurie și fericire nu sunt foarte numeroase și trec foarte repede. Durerea este tovarășul nostru de zi cu zi, ca să spunem așa. Tineri și bătrâni suferim. Nu există niciun om pe pământ care să nu fi suferit sau care să nu sufere. Unii sunt pironiți pe paturile de spital, alții trăiesc în dispreț într-o mahala săracă, bătrânii sunt uitați în azile, familiile sărace nu au cele necesare traiului, prizonierii sunt uitați de părinți și prieteni. Femeile văduve se văd neputincioase cu copiii lor orfani. Mamele au copii bolnavi, soțiile veghează la patul soților lor și multe altele sunt cuprinse de necazuri și durere. Îi pun lui Dumnezeu această întrebare neliniștită „De ce Dumnezeul meu atât de multă suferință?”
Necazurile din viața noastră provin de la căderea omului. Această cădere, această degenerare, această degradare, sunt legate de natura noastră umană, deoarece am fost creați din materia care se degradează, se deteriorează și se distruge în timp.
Mulți dintre noi ne întrebăm de ce Dumnezeu permite atâtea nenorociri în lume, suferințe, suferințe, moartea copiilor mici, nenorociri, cutremure, inundații, incendii, epidemii și atâtea alte lucruri îngrozitoare …
Iată răspunsul:
– În primul rând, Dumnezeu îngăduie răul, dar Dumnezeu nu este autorul suferințelor și durerilor omenirii.
În Grădina Edenului, omul nu cunoștea răul. Necazurile și durerile nu există, așa cum nu vor exista nici în veşnicie pentru cei care vor crede și-L urma pe Hristos. Nu spune Domnul în Apocalipsa 21;4: „Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.”
– Totuși, Dumnezeu ne folosește întotdeauna durerile și suferințele noastre într-un anumit scop, iată șapte exemple din Sfânta Scriptură:
1. Dumnezeu folosește suferința noastră ca mijloc de a obține de la noi pocăința întocmai ca pentru Fiul risipitor și așa cum se spune în Isaia 26;16: „Doamne, pe Tine Te-au căutat ei în vreme de restrişte, către Tine am strigat în scârba noastră, când Tu ne pedepseai.”
2. Dumnezeu folosește suferința noastră ca mijloc de curățire și sfințire și dumnezeescul Apostol în Evrei 12;11 ne amintește: „Orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercaţi cu ea roada paşnică a dreptăţii.”.
3. Domnul se folosește și de suferința noastră pentru a ne feri de căderile îngrozitoaree (aroganță, egoism …), așa cum este cazul lui Pavel, care mărturisește în 2 Corinteni 12;7
„Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc”.
4. Domnul se folosește și de suferința noastră pentru a ne încerca credința, așa cum a făcut-o cu Iov.
5. Domnul folosește suferința noastră pentru a ne testa răbdarea conform preceptelor Sfântului Pavel din Evrei 12; 5-9: „Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: „Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El.
Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte”.
Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte?
Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi.
Apoi dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe, şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă? ”
6. Domnul poate să-și manifeste slava Sa și în suferința noastră, precum se arată în relatarea învierii lui Lazăr (Ioan 11; 3, 4) „Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.
Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.”
7. Domnul se folosește în cele din urmă de suferința noastră pentru a fi mângâiați și pentru a-i putea mângâia pe alții. Sfântul Apostol Pavel ne spune în 2 Corinteni 1; 3, 4: „Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea,
Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.”
Frații mei, când Dumnezeu îngăduie suferințele noastre, el le folosește întotdeauna într-un anume scop, așa cum am văzut în versetul citat mai sus: de a ne face participanți la binecuvântările și slava Lui. La fel trebuie să credem că ceea ce îngăduie Dumnezeu e spre binele nostru conform Cuvântului Său.
Suspinele și suferințele de care suntem cuprinşi în viața prezentă sunt domolite căci „Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui;” după cum se spune în Romani 8; 28.
Deci, orice ar îngădui Dumnezeu să se întâmple în viața noastră, oricât de neînțeles ni se pare, să ne amintim că Dumnezeu nu încetează niciodată să ne arate mila Sa nesfârșită.
Amin.
Părintele Panagiotis V.
https://orthodoxe-ordinaire.blogspot.com/2021/04/pourquoi-mon-dieu-tant-de-souffrances.html