Vă prezint varianta scurtă a analizei privind Amendamentele la proiectul legislativ PLx 545/2021. Proiect lege certificat conform amendamente PNL și PSD:
1. Certificat digital național (QR) este introdus pe perioada nedeterminata, indiferent daca avem stare de alerta sau nu, indiferent daca avem cazuri in tara sau nu.
2. Certificatul digital (QR) trebuie să îl prezinți obligatoriu ca să mergi la muncă sau să intri în sediul vreunei unități publice sau private, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Adică:
– dacă nu îl ai nu poți să mergi la muncă;
– fără certificat copilul nu poate să meargă la școală sau la facultate;
– fără certificat nu intri în spital;
– fără certificat nu intri în magazin;
– fără certificat nu intri în biserică;
– fără certificat nu mai intri în sediul niciunei societăți ca și client sau angajat;
– fără certificat nu mai intri nicăieri;
– fără certificat nu mai poți să intri în Parlament, chiar dacă ești senator sau deputat.
Cine te lasă să intri fără certificat își ia amendă cuprinsă între 10.000 lei și 100.000 lei.
Numai cei din puterea judecătorească (judecători, procurori etc) vor putea să meargă la muncă fără certificat.
Putem să intrăm numai în sediile puterii judecătorești fără certificat (judecătorii, tribunale, curți de apel, parchete etc.)
3. Cei testați pozitiv și necesită internare, își vor plăti cheltuielile cu spitalizarea.
4. Testarea gratuită va fi numai 1 sau 2 luni (10 teste gratuite pe luna), dupa care testarea o vom face pe banii noștri.
Chiar si cele 10 teste gratuite din prima luna pot rămâne numai pe hartie, daca statul nu decontează.
5. Dacă ai contraindicații pentru vaccinare, testarea va fi gratuita. E posibil sa ramana tot pe hartie, daca statul nu ofera sau nu deconteaza testele gratuite, dar tu trebuie sa prezinti certificatul de testare ca sa ai acces oriunde.
6. Dacă nu prezinți certificat când te duci la muncă, ți se suspendă automat contractul de muncă câte 30 zile până îl prezinți.
7. Daca nu esti vaccinat si te hotarasti sa te vaccinezi, ți-ar plăti statul testarea până când ajungi la schema completă de vaccinare (pe hârtie, că în realitate poate să nu se întâmple).
8. Poți să te plângi instanței că ți s-a suspendat contractul de muncă și să câștigi numai dacă este o eroare (dacă aveai certificat și a zis angajatorul că nu ai). Dacă în realitate nu ai avut certificat ți se va respinge acțiunea și contractul rămâne suspendat pentru că așa zice legea și judecătorul nu poate să treacă peste lege.
Concluzii:
– se va impune vaccinarea obligatorie indirectă (dacă nu ai bani să te testezi, va trebui să te vaccinezi).
– Certificatul va fi folosit pe termen nedeterminat
Nu are legatură acest certificat cu transmiterea virusului
(Preluare de pe ActiveNews. Titlul apartine administratorului acestui blog)
Avocat Elena Radu
Răbdare, răbdare, răbdare (Părintele Cleopa Ilie). Nimic nu am, nimic nu sunt, nimic nu pot (Părintele Proclu Nicău). Slavă Ție Doamne, Slavă Ție! Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt,Treime Sfânta Slavă Ție! Doamne Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, pentru Născătoarea de Dumnezeu miluiește ne pe noi!
Gânduri pentru aceste vremuri, iertați-mi îndrăzneala!
Valentin
Aș vrea însă să vorbesc puțin despre încredere. Pentru că, până la urmă, tâlharii ăștia au ajuns cumva în preajma celui pe care l-au bătut, l-au rănit foarte rău. Cum au ajuns tâlharii ăștia în preajma lui? E important să înțelegem. Fie au stat la pândă și în momentul în care omul acela se simțea în siguranță, au ieșit la drumul mare și l-au bătut, fie chiar l-au însoțit pe drum, o parte din drum, și i-au câștigat încrederea, după care iarăși, s-au întors împotriva lui, l-au bătut și i-au furat hainele de pe el (…) și aproape i-au luat viața.
De fiecare dată, omul bătut are încredere. Are încredere în siguranța drumului, are încredere în cei care sunt acolo în preajmă. Și nu are încredere în cine trebuie să aibă încredere. Nu-și dă seama [că trebuie] să fie treaz. Tot Mântuitorul ne învață că dacă stăpânul casei ar ști când vin furii, s-ar pregăti. E important în cine avem încredere. E important să ne dăm seama că încrederea noastră trebuie să ne-o punem doar în Dumnezeu.
E greu să-ți pui încrederea în Dumnezeu. Pe Dumnezeu nu-L vedem, nu-L auzim, nu-L pipăim. Pe oameni, fie că sunt de-ai noștri, apropiați, fie că-i vedem la televizor, fie că auzim despre ei, sunt aici, în acest univers, în lumea noastră. În momentul în care încrederea este greșit pusă, va fi trădată. Și în momentul în care încrederea va fi trădată, vom avea de suferit. Și avem de suferit.
De multe ori ne punem încrederea în noi înșine. Și aceea e o ispită. Ne învață unul dintre psalmi, că nu trebuie niciodată să avem încredere în om. Încrederea aceasta pe care trebuie să i-o datorăm lui Dumnezeu nu înseamnă să fim neîncrezători, să fim suspicioși cu toți oamenii, cu cei care ne iubesc, cu cei care ne sunt apropiați. E o atitudine urâtă să fii omul care este suspicios permanent: „Oare ce vrea ăsta de la mine? Oare ce rău vrea să-mi facă?”. E o atitudine urâtă și nu e o atitudine ziditoare. Dar încrederea absolută ar trebui s-o avem doar în Dumnezeu și-n oamenii lui Dumnezeu. În aceia putem avea încredere.
Iată, samarineanul era dintre cei disprețuiți. Pentru iudeu, să fie împreună cu samarineanul era la fel de rău ca și dacă ar fi mâncat carne de porc. De altfel, să observați că învățătorul de lege până în ultima clipă nu vrea să pronunțe că samarineanul a fost aproapele celui căzut între tâlhari. Nu pronunță, pentru că el știe că pronunțarea deja îl spurcă.
Am spus că-i complicat să avem încredere în Dumnezeu. Trebuie exercițiu pentru aceasta. Trebuie să conștientizăm prezența lui Dumnezeu. Să conștientizăm faptul că, în ciuda tuturor aparențelor, Dumnezeu chiar se implică în viața noastră, în viața fiecăruia dintre noi. În ciuda faptului că nu putem să punem mâna pe El, în ciuda faptului că de multe ori rugăciunile noastre par că se ridică spre bolta cerească, nu spre Dumnezeu, și ca atare nu primesc nici un răspuns, pentru că se risipesc spre boltă, noi trebuie să avem încredere în Dumnezeu.
Acuma și în zilele noastre, unii ne învață să avem încredere în ei, pentru că ne vor binele. Și ei stau la pândă și poate au stat la pândă. Eu nu cred că ceea ce se întâmplă acuma a fost ceva spontan, ci a fost o pândă de tâlhari, creată de-a lungul anilor. Au stat la pândă și acum au năvălit la drumul mare și încearcă să ne „vindece”. De fapt, să ne tâlhărească. Și încearcă, altfel spus, să pară pentru noi bunul samarinean cel milostiv, fiind de fapt tâlhari. Cel mai sigur e să tâlhărești pe cineva căruia i-ai câștigat încrederea. Acela nu se va mai feri, va avea încredere în tine, va crede că ești prieten sau măcar camarad, că ești un om pe care se poate baza. După care, tocmai pe temeiul acestei încrederi, lasă garda jos și poți să faci orice vrei din el. Poate au stat ascunși, poate acum încearcă să ne câștige încrederea. Și multora le-a câștigat încrederea. Dar încrederea noastră ar trebui să fie doar în Dumnezeu. Încrederea absolută.
Vedeți, în momentul în care gândești pe termen scurt, orice partener de drum sau orice drum îți pare sigur. Orice făgăduință, orice îți spune acela pe termen scurt, n-ai cum să verifici. Pornești tu, fiind de bună-credință, pe ideea că acela nu te minte. Și dacă ieșim de-aici, din curtea bisericii, unde ne știm drumul, presupunem că n-o să pățim nimic până acasă. Că doar nu-i pădure, nu este junglă, nu-i hățiș, nu e prăpastie, nu e cine știe ce loc necunoscut. Dar, de fapt, ar trebui să știm că tocmai pe aceasta se bazează tâlharii, pe lipsa noastră de vigilență, pe lipsa noastră de trezvie. Va apărea samarineanul milostiv în viața noastră? Sigur că da. Dumnezeu nu doarme, Dumnezeu este viu, Dumnezeu este înviat în persoana Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu este cu noi permanent. Totul e să distingem foarte clar planurile: cine vrea binele, cine vrea răul. Pentru că dacă tâlharii au stat de vorbă cu cel pe care voiau să-l jefuiască, în mod sigur l-au învățat minciuni amestecate cu părți de adevăr.
Una dintre minciunile cele mari este că samarineanul este de fapt tâlhar, de care ar trebui să ne ferim. Cum așa, să ne ferim de samarinean?! Am spune că-i absurd. Da, dar dacă încrederea noastră s-a pus în tâlhari și pe tâlhari îi credem de bună-credință, aceștia ne vor învăța că samarineanul cel milostiv este cel care este pericolul pentru noi. Acum dăm slavă lui Dumnezeu în țara noastră, prin marea milă a lui Dumnezeu, prin binecuvântarea Lui pentru care nu avem cum să-I mulțumim în sufletele noastre, putem să venim la biserică, să participăm la sfintele slujbe. Nu vom uita însă că anul trecut eram învățați că participarea la sfintele slujbe ne îmbolnăvește, că închinarea la sfintele moaște ne îmbolnăvește. Și e bine să nu uităm lucrul acesta, pentru că dacă-i veți vedea pe cei mai agresivi de anul trecut, continuă cu același mesaj, încercând să ne învețe că Samarineanul milostiv, care este Hristos, în Trupul Său sfânt, care este Biserica, este cel care ne pune în pericol viața, în timp ce ei, cei care au anumite [interese] și vor să impună cu forța tratarea noastră, ei sunt cei buni.
În cine avem încredere? Să discernem mereu, mereu, și acum, în momente de criză, care vor mai veni, mereu să-i cerem lui Dumnezeu să ne dea gândul cel bun și discernământul. Care este binele adevărat pe care-l dorim pentru noi? Care este binele care ne este prezentat ca fiind bine, dar de fapt fiind fructul otrăvit. Problema mea în momentul acesta și cum am spus tot timpul, din punct de vedere spiritual, nu medical – pentru că nu sunt medic, deși fiecare dintre noi optăm până la urmă, alegem pentru ce se întâmplă cu trupul nostru – problema mea este în cine avem încredere. Asta s-a conturat foarte bine în acești doi ani, un an jumătate de criză, în cine avem încredere. Pe ce sursă de informație ne bazăm? Pentru că dacă ne ducem pe o anumită direcție, cea dorită de mai-marii lumii acesteia, de fapt, într-un fel sau altul, ne arătăm încrederea în aceste surse. Și în momentul acela, acele surse – nu acum, nu în această criză, ci în următoarea criză și peste alte și alte crize – dacă noi ne arătăm încrederea în acestea, vom fi foarte ușor de înșelat. Pentru că Antihristul va dori să ne câștige încrederea. El va veni pe post de samarineanul cel milostiv și va arăta că Hristos a fost un tâlhar, că Biserica ne tâlhărește și ne face să ne pierdem viața aceasta, că ne învață doar minciuni, că ne manipulează, el însuși fiind marele manipulator, el însuși fiind cel care ne fură viața aceasta, el însuși fiind cel care ne-a furat deja un an și jumătate din viață fiecăruia dintre noi.
Deci, problema mea nu este cine alege să se supună politicii globale, acțiunii sanitare globale, ci problema mea este de ce ne supunem acelei probleme, acelei acțiuni? Din încredere? Din slăbiciune? De ce? Cumva, sufletul nostru nu trebuie să se lase înșelat. Să vedem mereu cine este tâlharul și cine este Samarineanul. Și o să tot repet și o să repet până când s-o termina această criză, că Samarineanul milostiv este Hristos, care nu ne-a trădat vreodată încrederea noastră, chiar dacă nu-l vedem acum și aici, dar Îl știm fiecare dintre noi că El este Cel care ne ajută, El este Cel care se răstignește pentru noi, El este Cel care poartă împreună cu noi crucea suferinței. El este Cel care moare împreună cu cei care mor acuma, dacă ei mor cu Hristos.
Și tâlharii sunt cei care strigă mai tare acuma că noi suntem vinovați de ceea ce se întâmplă. Tâlharii sunt cei care ne învinuiesc pe noi că vrem să stăm cu Hristos. Tâlharii, indiferent de ce haină poartă sau de ce poziție oficială au, sunt cei care nu înțeleg că noi, fiecare dintre noi, avem un dar de la Dumnezeu, chiar și omul căzut, cel al libertății. Tâlharii sunt cei care vor să ne convingă să cedăm de bunăvoie această libertate a noastră.
Samarineanul milostiv este aici. Noi, ca societate globală, suntem căzuți între tâlhari. Suntem loviți și răniți de către tâlharii mai-marii lumii acesteia globale. Aceia sunt tâlharii. Ne-au furat un an jumătate de viață și o să ne mai fure. „Noua normalitate” spre care ne îndreaptă aceasta înseamnă, o viață furată fiecăruia dintre noi, și copiilor dumneavoastră, și copiilor copiilor. „Noua normalitate” înseamnă că niște unii, foarte puțini, niște tâlhari, îndrăznesc să hotărască pentru toți ceilalți, pentru viața lor, neavând nici competențe extraordinare, nici cine știe ce inteligență, decât malefică, nici bună-credință. „Noua normalitate” înseamnă că încetul cu încetul Hristos să plece de lângă dumneavoastră și de lângă fiecare dintre noi, să lase loc încrederii în acești tâlhari. „Noua normalitate” este cea care pregătește venirea Antihristului.
Pentru aceea trebuie mereu să fim atenți. Pentru aceea voi vorbi și voi vorbi atâta timp cât voi putea să vorbesc, ca să atrag atenția că sufletele noastre sunt ale lui Hristos și trupurile noastre trebuie să fie ale noastre, nu a celor care hotărăsc ei, peste capetele noastre.
Samarineanul milostiv este aici, este aproape. Sunt absolut convins că [pentru] noi, ca societate globală căzută între tâlhari – și rău rănită de acești tâlhari care au mâinile pătate cu sângele acestor milioane de oameni care au murit la nivel global și zeci de mii la nivelul nostru, (de ei, tâlharii aceștia, nu de noi) -, Samarineanul milostiv este aproape și va veni și ne va ajuta să ieșim ca societate din această suferință. Deja se vede semnul acesta în faptul că acum suntem în biserică, că acum suntem în Sfânta Liturghie, că ne putem împărtăși. Este un semn pentru care diavolii scrâșnesc din dinți, pentru că tare mult s-au bucurat anul trecut când n-am putut sta de Paști, de Sfintele Sărbători ale Învierii împreună, că n-ați putut participa la Liturghie împreună. Diavolii care vorbesc de multe ori prin unii dintre cei mai guralivi din lumea aceasta, conducătorii actuali temporari – vor trece – scrâșnesc din dinți că acuma sunteți aici. Asta e o dovadă a prezenței binecuvântării lui Dumnezeu pentru noi. Pornind de la această dovadă, să ne rugăm mai departe ca Hristos să vină să ne tămăduiască deplin. Și dacă ne va fi luată această dovadă, nu va fi decât o confirmare a faptului că Antihristul își pregătește conducerea lumii acesteia.
Ce facem fiecare cu trupurile noastre, ne privește pe fiecare. Ce facem cu sufletele noastre ne privește de asemenea pe fiecare. Dar eu, ca preot, și noi ca Biserică, suntem responsabili de aceste suflete. Aceste suflete nu trebuie să se lase nici înfricoșate, nici înșelate de aparenta bună-credință a unora sau a altora, ci să stea cu adevărat cu putere, cu nădejde, într-o singură credință pe care am primit-o și am mărturisit-o la botez, credința în Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care este Mântuitor nu numai în veacul acesta, ci mai ales în veșnicie, dar care și-n veacul acesta ne ajută să trecem dacă stăm cu El peste ispite, să-i biruim pe tâlhari. AMIN!
Un cuvant foarte frumos si folositor. Cine-l semneaza? Desi am trecut de Duminica Samarineanului, ar fi util sa-l citeasca cat mai multi.
Pr Tudor Ciocan din Bucuresti este autorul…
Odată ce va fi adoptat certificatul verde, după cel mult doua săptămâni mulți se vor vaccina deoarece nu vor avea suficiente resurse bănești. Și mai cred ca băieții deștepti vor specula momentul și vor baga niște preturi la teste…
Mulți se vor resemna, vor ceda și se vor vaccina. Iar pe măsură ce adoptarea certificatului va fi iminenta, mulți angajatori vor relua presiunile asupra angajaților și ii vor determina sa se vaccineze.
Știu ca suna bine cuvintele mucenicie, mărturisire și altele, dar sa nu ne facem iluzii, vor fi destui care nu vor renunța la locul de munca și accesul pe termen lung la ceea ce unii numesc entertainment. Credeți că interesează pe cineva părerea noastră? Cred ca suntem în etapa „scapa cine poate”, sau mai exact, suntem pe cont propriu. Sa nu ne facem iluzii ca ar fi altfel, sa nu ne amăgim singuri!
Răbdare, răbdare, răbdare.(Cleopa Ilie)Nimic nu am ,nimic nu sunt ,nimic nu pot.(Proclu Nicău). Slavă Ție Doamne ,Slavă Ție! Nădejdea mea este Tatăl,scăparea mea este Fiul,acoperământul meu este Duhul Sfânt,Treime Sfânta Slavă Ție!Doamne Iisuse Hristoase ,Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu,pentru Născătoarea de Dumnezeu miluiește ne pe noi! Gânduri pentru aceste vremuri, iertați mi îndrăzneala!
Mi-a placut cum ati scris si v-am trecut textul pe blog.
Cine trăieşte după porunci, acela simte în fiecare ceas şi minut harul în sufletul său
Sfântul Cuvios Siluan Athonitul
Nu toate sufletele sunt la fel de puternice: unele sunt tari ca piatra, altele slabe ca fumul. Asemenea fumului sunt sufletele celor mândri; aşa cum vântul poartă fumul încotro bate el, tot aşa şi pe ele vrăjmaşul le trage unde vrea el, pentru că sau n-au în ele răbdare, sau vrăjmaşul le amăgeşte uşor. Dar sufletele smerite păzesc poruncile Domnului şi stau în ele neclintite ca în mare o stâncă de care se sparg valurile. Ele s-au predat voii lui Dumnezeu şi cu mintea lor îl văd pe Dumnezeu şi Domnul le dă harul Duhului Sfânt.
Cine trăieşte după porunci, acela simte în fiecare ceas şi minut harul în sufletul său. Dar sunt oameni care nu înţeleg venirea lui.
Cine cunoaşte iubirea lui Dumnezeu, acela va spune:
„N-am păzit poruncile. Deşi mă rog ziua şi noaptea şi mă silesc să săvârşesc toată virtutea, n-am împlinit porunca iubirii de Dumnezeu. Doar în rare minute mă ridic la această poruncă a lui Dumnezeu, deşi sufletul meu vrea să rămână tot timpul întru ea”.
Când în minte pătrund gânduri străine, atunci mintea se gândeşte şi la Dumnezeu şi la lucruri, iar aceasta înseamnă că nu este împlinită porunca de a iubi pe Dumnezeu din tot cugetul şi din toată inima [Mt 22, 37]. Dar când mintea e toată în Dumnezeu şi nu în alte gânduri, atunci e împlinită această cea dintâi poruncă, deşi nici atunci întru totul.
Iubirea de Dumnezeu e felurită. Cine se luptă cu gândurile răutăţii, acela iubeşte pe Dumnezeu în măsura lui. Cine se luptă cu păcatul şi-L roagă pe Dumnezeu să-i dea puterea de a nu păcătui, dar totuşi cade în păcat din pricina slăbiciunii lui şi se întristează de aceasta şi se căieşte, acela are harul în adâncul sufletului şi minţii lui, dar n-a biruit încă patimile. Iar cine a biruit patimile, acela nu mai are luptă, ci numai o atenţie trează asupra lui însuşi întru toate, ca să nu cadă în păcat; al lui este harul cel mare şi simţit. Dar cine simte harul şi în suflet şi în trup, acela e bărbat desăvârşit, şi dacă păstrează acest har, trupul său se va sfinţi şi se va preface în moaşte.
Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2001
Sfinte al lui Dumnezeu, Cuvioase Părinte Siluan Athonitul roagă-te Domnului Hristos pentru noi păcătoşii!Amin
Mintea este un spaţiu, un loc. Dacă Dumnezeu nu îl ocupă, atunci îl ocupă vrăjmaşul
Mintea este un spaţiu, un loc. Dacă Dumnezeu nu îl ocupă, atunci îl ocupă vrăjmaşul. Acest loc nu poate rămâne gol, fără să-L aibă nici pe Dumnezeu, nici răul, păcatul, ispita sau activitatea satanei.
Mintea este ca o moară care se roteşte. Tot ceea ce se aruncă în pâlnie, ajungând apoi la pietrele morii de dedesupt, va da făina de calitatea respectivă. Dacă arunci înăuntru grâu, vei obţine făină de grâu. Dacă bagi ghimpi, vei obţine făină de ghimpi – o substanţă vătămătoare. Moara se roteşte mereu; mintea omului mereu lucrează ca o moară. Vrei să afli căinţă, lacrimi, bucurie, pace? Bagă lucruri bune în moara minţii tale – de exemplu, gânduri despre suflet, Judecata lui Dumnezeu, aducerea aminte de moarte – şi atunci vei dobândi rezultatele duhovniceşti corespunzătoare! Dar dacă omul introduce gânduri păcătoase în moara minţii sale, cu siguranţă că rezultatul va fi păcatul! Materialul care va fi oferit minţii depinde de intenţiile omului. Iar aceste intenţii vor fi fie acceptate, fie cenzurate. Noi trebuie mereu să luptăm spre a avea gânduri mântuitoare şi imagini binefăcătoare în mintea noastră, în aşa fel încât să nu-i lăsăm loc satanei să-şi arunce gunoiul înăuntru – gânduri şi năluciri păcătoase!
Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 337-338
De la Dumnezeu, totul este dragoste: fie boală, fie sărăcie, fie nevoie
Cereţi ajutorul doctorului, dar în primul rând rugaţi-vă, totodată, Domnului şi sfinţilor Lui, ca să îi dea pricepere acestuia să prescrie doctoria potrivită.
Faceţi tot ce fac oamenii cucernici în asemenea cazuri. Pentru că nu ştiţi unde este ascuns ajutorul lui Dumnezeu pentru bolnavă. Poate că Dumnezeu a hotărât ca ea să fie în starea asta pentru că lucrul acesta îi aduce mântuire – şi va rămâne aşa toată viaţa, ca să se mântuiască. Sau poate că Domnul a trimis boala pentru o vreme, ca să pună la încercare credinţa ei şi a părinţilor ei.
Numai Dumnezeu ştie toate acestea. Boala nu e ruşine şi nu e semn că Dumnezeu l-a lepădat pe om de la Faţa Sa. Dimpotrivă, şi boala este o milă dumnezeiască. De la Dumnezeu, totul este milă: fie boală, fie sărăcie, fie nevoie. Sora să se roage mai cu râvnă lui Dumnezeu, însă rugându-se să nu spună: „Dă-mi, Doamne, sănătate!”, ci: „Doamne, facă-se voia Ta! Slavă Ţie, Doamne! Dacă este plăcut înaintea Ta, Doamne, izbăveşte-mă, iar dacă nu este plăcut înaintea Ta, facă-se voia Ta. Cred că şi boala aceasta este bună, la fel ca sănătatea. Îţi mulţumesc, Milostivule Ziditor!”.
Există boli pe care Domnul nu le lasă să se vindece – atunci când vede că pentru mântuire este mai mare nevoie de boală, decât de sănătate.
Sfântul Teofan Zăvorâtul
Akedia, faţa duhovnicească a deprimării – Cauze şi remedii, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p. 146
Fiecare clipă din viaţa viitoare este reprodusă viaţa noastră de aici
Unui tânăr i-aş spune că viaţa aceasta a noastră, pământească, nu se termină aici… Aici pe pământ putem umbla cu înşelătorii, cu minciuni, unii ne cred, alţii nu ne cred, dar e o viaţă mai uşuratică, se poate duce, dar după ce murim…
Unii care sunt contemporani cu noi şi mor împreună cu noi cu această convingere, că viaţa viitoare nu există. Murim şi am terminat cu viaţa…Or, nu e aşa. Viaţa în care vom intra după moartea noastră trupească este o viaţă foarte conştientă şi o viaţă în care este ţinută această evidenţă a noastră cu foarte multă stricteţe şi precizie.
În fiecare clipă din viaţa viitoare este reprodusă viaţa noastră de aici. Şi se ştie înaintea lui Dumnezeu, dincolo, tot ce facem, tot ce gândim în viaţa aceasta, se simte dincolo. Şi vom da seama pentru tot ce facem aici. Aşa încât aş spune că viaţa de dincolo, pentru care trăim, este o viaţă atotştiutoare şi nu ne putem permite aici orice…şi tot ceea ce facem aici, are corespondent dincolo şi o avem cu noi, această viaţă…
Trupul îl mănâncă guzganii şi şobolanii în pământ, dar sufletul rămâne responsabil de tot ce facem aici.
Părintele Sofian Boghiu, “Părintele Sofian Duhovnicul”, Editura Bizantină
Celor în suferințã, Dumnezeu le dă harul să creadă
Cuviosul Părinte Arsenie Papacioc
Cuvintele Mântuitorului: „Fericiți cei săraci cu duhul, căci acelora este Împărăția cerurilor” au legătură cu smerenia?
– Chiar despre ei vorbește! Fericiți cei smeriți! Iar aceasta, pentru cã, vã spun, identitatea e chiar cu . Căci El S-a smerit. Și se smerește continuu. Cine s-a smerit, este în identitate cu El. Ferice de el! E smerit; își vede de mersul vieții lui mai departe; este umilit de către toatã lumea. Știți dumneavoastră că acestea sunt valorile cele mai mari, chiar și în mănăstire și în lume? Oamenii care duc o viațã ascunsă, sufletească, duhovnicească, dar în rest, săracii, duc o viațã de sărăcie.
Sfântul Dimitrie Basarabov, care este patronul Bucureștilor, a fost văcar, în satul Basarabov din Bulgaria. Și mergea înfășurat cu cârpe la picioare, căci nu avea încãlțăminte. Și râdeau copiii de el. Copii, neastâmpărați, mã rog. Și, într-o zi, el, păzind vitele, a cãlcat pe un cuib de pasăre și a omorât puii, fără să vrea. Și, sigur, i-a pãrut foarte rău și și-a pedepsit piciorul ăla, sã nu-l mai învelească nici cu cârpele alea. Vezi, câtă tărie, câtă dorință de a fi omul lui Dumnezeu? Era sărac cu duhul, dar era bogat cu sufletul la Dumnezeu!
Chiar acum am avut Evanghelia cu săracul Lazăr și bogatul. Vă închipuiți ce fericire era! Și omul acesta, Lazăr, suferea pentru Dumnezeu, dar nu cârtea. N-a fost suficientã numai suferința. Nu cârtea! Pentru că lor, celor în suferință, Dumnezeu le dă harul sã creadă, sã fie ostași ai lui Hristos.
Părintele Arsenie Papacioc, Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 1, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010
Sfântul Mucenic Părintele Ieroschimonah DANIIL TUDORde la Rarau
[Alexandru Teodorescu dupa numele său de mirean, Sandu Tudor, dupa cel de gazetar ]
Imn acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului
Cuviosul Mucenic Daniil de la Rarău
Condac V
ILUMINAREA
(Stăruinţa necurmată în rugăciune.
Aprinderea Duhului)
“Foc am venit să cobor pe pământ”
zice Hristos cu arzător cuvânt.
Şi Preacurată, furtuna Dragostei Lui,
Să ne cuprindă cu tot răscolul pârjolului.
Şi să ne umple de lumină nemăsurat
Ca pe Tine Fecioară care L-ai purtat.
Dragostea Lui să ne fie de nelipsit
cu Numele de slavă de suflet lipit.
Şi cu fiecare fir smerit de răsuflare,
să se aprindă în noi a Numelui chemare.
Să ardem de pară în Dumnezeu,
din toată Dragostea Numelui Său.
Şi ‘nvăpăiaţi de sărbătoare în Domnul aşa,
cu flăcările Dragostei să strigăm:
Aliluia!
Icos V
(Puterea preschimbătoare a rugăciunii)
De la Tine înţelegem Fecioară,
stăruinţa cea neînţeleasă
şi puterea pomenirilor line,
din ruga smerită şi ştearsă.
Da, firea apei e moale;
a pietrei-nespus de vârtoasă.
Dar ulciorul de deasupra de piatră
cu prelingerea lui din atârnare,
prin picul boabei de apă,
găureşte piatra cea tare.
Fecioară, stăruieşte aşadar,
Şi peste a noastră împietrire.
Şi biruieşte-ne cu picurul de har,
ca să-ţi cântăm în imn de slăvire:
Bucură-te, îndrăzneala din “zicerea” Sfântului Nume;
Bucură-te, ulcior al picăturii cu stăruinţă anume;
Bucură-te, statornicie luminoasă din piatra albă a Domnului;
Bucură-te, fagure prea-dulce, a lui Iisus Fiul Omului;
Bucură-te, cuib de gând, cel al Hristosului meu;
Bucură-te, împărtăşanie de cuvânt din chemarea lui Dumnezeu;
Bucură-te, revărsare de Mir, pe care Fiul ne-o dă;
Bucură-te, metanie în fir, a lui “Doamne miluieşte-mă”;
Bucură-te, iureş ce mă răpeşte şi pe mine păcătosul;
Bucură-te, noian de pomenire, care-şi sporeşte prinosul;
Bucură-te, harică depănare a unei grăiri de minune;
Bucură-te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune!
fragment
Să avem parte de sfintele sale rugăciuni în faţa Tronului Impăratului Hristos!