După cum se știe, Cartea Iuditei face parte din Vechiul Testament și se referă la întâmplări concrete din timpul lui Nabucodonosor, regele asirienilor. Acesta îi dă poruncă lui Olofern, căpetenia oștirii sale, să supună toate popoarele. După ce trece prin sabie câteva cetăți, unele i se supun fără război.
,,Şi solii au venit la Olofern şi i-au spus lui vestea lor de pace. El s-a coborât cu oastea pe ţărmul mării, a pus străji în cetăţile întărite şi a luat dintre ei pentru oştire oameni aleşi. Şi locuitorii acestor cetăţi şi ale tuturor celor dimprejur l-au primit cu cununi, cu dansuri şi cu tobe.” (https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=45&cap=16,Iudita, 3, 5-7) Locuitorii acestor cetăți făceau politică în genunchi în speranța unor favoruri. Se aseamănă foarte mult cu politicienii români ai zilelor noastre.
,,Cu toate acestea el a pustiit întregul lor ţinut şi dumbrăvile lor le-a tăiat, având de gând să nimicească toţi zeii pământului, ca toate popoarele să i se închine lui Nabucodonosor şi toate limbile şi neamurile să se roage acestuia ca la un dumnezeu.” (Iudita, 3, 8) Aflăm, așadar, că regele dorea o supunere totală cu trupul și cu sufletul. Exact aceleași pretenții le are și Antihrist prin digitalizarea corpului uman și prin politica de reducere a populației.
Iudeii, care de curând se întoarseră din robie, conștientizează pericolul. Ioachim, marele preot din zilele acelea în Ierusalim, și îndeamnă poporul să întărească trecătorile, dar își pune toată nădejdea în Dumnezeu:
,,Atunci întreg Israelul a strigat către Dumnezeu cu mare râvnă şi s-a smerit cu ardoare. Atât ei cât şi femeile şi copiii lor, vitele şi străinii şi simbriaşii şi robii cumpăraţi s-au încins cu sac peste coapsele lor. Şi tot Israelul, bărbaţi, femei şi copii, locuitori ai Ierusalimului, au căzut cu faţa la pământ în templu, şi-au presărat cenuşă în cap şi au întins mâinile înaintea Domnului. De asemenea au îmbrăcat şi jertfelnicul cu sac şi au strigat către Dumnezeul lui Israel într-un cuget şi cu înfocare, ca să nu lase pradă pe copiii lor uciderii şi pe femeile lor răpirii, cetăţile moştenirii lor nimicirii, şi templul pângăririi şi ocării şi batjocurii neamurilor. Şi Domnul a auzit glasul lor şi a văzut supărarea lor, şi poporul din toată Iudeea şi locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile în faţa templului Domnului celui Atotputernic. Şi marele preot Ioachim, împreună cu toţi preoţii stătători şi slujitori înaintea Domnului, încinşi cu sac peste coapse, aduceau arderea de tot de fiecare zi şi juruinţele şi darurile de bună voie ale poporului. Şi cu cenuşă presărată pe mitrele lor strigau către Domnul din toată puterea lor, ca să caute cu îndurare către întregul neam al lui Israel.” ( Iudita,4, 9-15)
Aflând că Israelul se pregătea de luptă, în loc să i se supună, Olofern se interesează ce fel de popor este Israelul. Una dintre căpetenii, Ahior, îi relatează pe scurt istoria lor bazată pe recompensă și pedeapsă divină în funcție de starea de păcătoșenie:
,,Şi atât cât nu au păcătuit împotriva Dumnezeului lor, au avut parte de fericire, fiindcă este cu ei un Dumnezeu, Care urăşte nedreptatea. Dar când s-au răzleţit de calea pe care El le-o rânduise, ei au fost nimiciţi jalnic de multe războaie, au fost duşi robi în ţară străină şi templul Dumnezeului lor a fost nimicit, iar vrăjmaşii au cuprins cetăţile lor. Dar atunci, întorcându-se cu pocăinţă către Dumnezeul lor, au venit acasă din ţările în care fuseseră împrăştiaţi şi au cuprins Ierusalimul, în care se află templul lor, şi s-au stabilit în ţinutul muntos, rămas pustiu. Şi acum, stăpâne şi doamne, dacă acest popor a săvârşit fărădelege şi a păcătuit împotriva Dumnezeului lui, vom înţelege că în ei stă pricina căderii şi atunci să ne ridicăm şi să-i atacăm. Dar dacă în neamul acesta nu se află fărădelege, domnul meu să treacă mai departe, ca nu cumva Domnul lor şi Dumnezeul lor să întindă pavăză în dreptul lor şi să ajungem de râs în faţa lumii întregi!”( Iudita, 5-21))
De aici înțelegem de ce se urmărește prin toate metodele agravarea stării de păcătoșenie a omenirii. Fiecare generație a fost supusă câte unui test în mod constant pentru a se îndepărta din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Doar starea de nepătimire ne face invincibili, iar slugile necuratului știu acest lucru. În Supememorandum, asta și-au propus, adică să ne facă incapabili de a beneficia de ajutorul lui Dumnezeu.
Iată o întrebare care arată ignoranța și trufia lui Olofern: ,,Şi cine este Dumnezeu afară de Nabucodonosor?” (Iudita, 6,2) Ahior este trimis la israelieni pentru a fi martorul înfrângerii lor și pentru a fi ucis împreună cu ei.
Olofern este sfătuit să pună stăpânire pe izvoarele de apă:
,,Şi acum, stăpâne, nu te război cu ei după regula războiului, şi nu va cădea nici un oştean de al tău, ci rămâi în tabăra ta şi ţine toţi războinicii oştirii tale la adăpost. Însă robii tăi să pună stăpânire pe izvorul de apă din poala muntelui, fiindcă de acolo vin să ia apă toţi locuitorii Betuliei. Setea îi va sili să predea cetatea. Iar noi, împreună cu oastea noastră, ne vom sui pe vârfurile munţilor din apropiere şi vom aşeza tabăra şi vom sta de strajă ca să nu iasă nimeni din cetate.”( Iudita, 7, 9-13) Poporul are de ales între pierderea libertății și apă, fără de care ar fi murit. Totusi poporul evită compromisul până când ajunge la limita răbdarii. De aici învățăm să nu acceptăm compromisurile.
Atunci Iudita, o văduvă înțeleaptă, frumoasă și plăcută lui Dumnezeu, văzând că poporul e pe cale să-și riște libertatea, cere voie bătrânilor poporului să o lase să se ducă la Olofern. Se roagă lui Dumnezeu să-i poată înșela vigilența acestuia, apoi se îmbracă elegant și se duce spre tabăra sa. Ajunsă în fața lui Olofern, simulează condescendența, închinându-i-se. Susține că fuge de evrei pentru a nu fi ucisă și că îi va arăta un drum pentru a lua în stăpânire muntele întreg pe care se aflau israelienii. Câștigă încrederea lui Olofern, dar mânâncă doar din mâncarea ei, iar noaptea se retrage la rugăciune. După câteva zile, când este dorită de Olofern pentru păcat, ea se preface că acceptă cu entuziasm. Atunci Olofern face un ospăț intim, fără dregători, dar se îmbată și adoarme, iar Iudita îi taie capul cu paloșul, apoi iese din cort fără să fie oprită, deoarece slujitorul crede că se retrage la rugăciune după obicei. Ducea în desaga ei pentru merinde capul lui Olofern.
Trezindu-se fără, căpetenie, asirienii sunt puși pe fugă și învinși, iar Iudita îi mulțumește lui Dumnezeu și trăiește în curăție toată viața.
De aici vedem cât de minunat lucrează Dumnezeu prin aleșii lui și cum poate să protejeze un popor care acceptă să facă voia Sa. Nabucodonosorii zilelor noastre au coordonat mai întâi extinderea păcatului, iar popoarele au tot făcut compromisuri pentru a fi pe placul lor: falsificarea unor știinte, ideologizarea culturii în general, promovarea păcatului – toate acestea pentru a supune lumea mai ușor! Digitalizarea corpului uman, urmărită cu dârzenie acum, reprezintă o garanție că omul se va închina fiarei și nu lui Dumnezeu. Să ne ferească Dumnezeu de așa ceva!
Dumnezeu să ne dea și nouă râvna iudeilor de atunci pentru a face pocăință adevărată, singura care poate să ni-L facă milostiv!
Sora Pelaghia