Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, în Cartea Proorocului Isaia, capitolele 36-37, relatează despre confruntarea armată dintre sirienii conduşi de Sanherib, şi iudei, în frunte cu regele Iezechia. Pentru iudeii din Ierusalim, situaţia era disperată: cetatea fusese împresurată şi izolată, populaţia era înfometată şi istovită de lupte. Căderea cetăţii părea iminentă. Atunci regele sirian Sanherib a recurs la o stratagemă devastatoare, în orice altă împrejurare: războiul psihologic, care constă în demoralizarea adversarului şi împingerea lui în deznădejde totală. A trimis, aşadar, un sol care a spus iudeilor: ,,Iezechia să nu înşele credinţa voastră, zicând: Domnul ne va scăpa! Oare dumnezeii neamurilor au scăpat fiecare ţara lui din mâna regelui Asiriei? Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului şi ai Samariei? Scăpat-au ei, oare, Samaria din mâna mea? Care din toţi dumnezeii ţărilor acestora au scăpat ţara din mâna mea, ca Domnul Dumnezeul vostru să elibereze Ierusalimul din mâna mea?’’
Cutezanţa lui Sanherib a fost nebunească. Hula pe care el a adus-o Dumnezeului Adevărului a întristat pe Iezechia şi pe iudeii credincioşi. Regele şi-a sfâşiat veşmintele şi a intrat în templu. Teribil păcat este acesta să-L socoteşti pe Dumnezeu, Creatorul tuturor, asemenea dumnezeilor mincinoşi ai neamurilor, despre care Psalmistul ne spune că sunt demoni(Psalmul 95, 5). Aşa ne întristăm şi noi când ecumeniştii Îl socotesc pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos întemeietor de religie, asemenea lui Buda sau Mahomed.
Dumnezeu a ascultat rugăciunea fierbinte a regelui Iezechia şi a trimis pe Sfântul Prooroc Isaia, ca să-i spună acestea: ,,Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nu te teme de cuvintele pângăritoare pe care le-ai auzit din partea slujitorilor regelui Asiriei. Iată, voi pune în el un astfel de duh, că va primi o veste şi se va întoarce în ţara lui şi acolo va cădea în ascuţisul sabiei… Nu va intra în această cetate şi nu va arunca nicio săgeată. Nu va porni împotriva ei cu scut şi nu o va înconjura cu valuri. Pe calea pe care a venit se va întoarce şi nu va intra în cetatea aceasta’’.
Evenimentele s-au desfăşurat întocmai. Dumnezeu a trimis îngerul său şi i-a lovit pe asirieni, încât dimineaţa s-a văzut o întindere mare, plină de cadavre. Imediat, regele Sanherib a ridicat tabăra şi a plecat. Deznodământul a fost acesta: ,,Pe când se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Sareser, feciorii lui, l-au lovit cu sabia si au fugit în ţinutul Ararat’’.
Întâmplările acestea sunt pline de învăţăminte pentru cei ce hulesc pe Dumnezeu. Dar cum din aceste întâmplări învaţă tot cei înţelepţi, nu avem nădejde prea mare că toţi vrăjmaşii lui Dumnezeu se vor înţelepţi.
Presbiter Ioviţa Vasile
Fostul presedinte al Gabonului, o tara africana, a venit la Ortodoxie fiind botezat intro biserica din Moscova
Aceasta-i o veste buna, ca rele sunt destule. Doamne ajuta sa se mantuiasca cat mai multe suflete. Dar un link nu ne dati?
Sfaturile întelepte ale Sfântului Nicodim Aghioritul prevalează în aceste vremuri rele, în care știrile care urmăresc să cufunde credinciosul într-o stare de teamă și chiar depresie, abundă pe toate canalele massmedia.
Să le ocolim și să încercăm să trăim în mijlocul lumii ca pe o insulă pustie.
Să ne rugăm cu dragoste și durere și pentru cei care nu reușesc acest lucru din motive binecuvântate.
*Despre cum trebuie să ne păzim mintea de grija de multe și curiozitate
Veștile, știrile și toate schimbările – mici sau mari – care se întâmplă în lume, să fie pentru tine ca și cum nu s`ar întâmpla… Refuză să cunoști altceva în lumea aceasta decât cele despre Cel răstignit… și ce anume cere El de la tine. (Sfântul Vasile cel Mare: „Să îți fie ca un gust amar auzirea veștilor lumești”).
Orice altă căutare sau cercetare sunt iubire de sine și mândrie, legături și curse ale diavolului care – fiind foarte viclean și văzând că voința acelora care cată la cele duhovnicești este puternică – încearcă să le biruie mințile cu aceste curiozități… De aceea vrăjmașul obișnuiește să le pună în minte presupuse înțelesuri înalte, subtile și stranii – mai ales celor mai ageri la minte și celor ce sunt înclinați să se mândrească în cugetele lor… Și așa, fiind prinși în legătura mândriei, devin ei înșiși idolul minții lor… Starea aceasta este foarte păgubitoare deoarece mândria minții este mult mai primejdioasă decât cea a voinței…
Spunea Cuviosul Părinte Justin Pârvu:
„ Să fii pregatit de moarte. Părintele Cleopa te întreba mereu: „Ești pregătit de moarte?”. Şi cei mai mulți îi răspundeau că nu. Atunci, el zicea: „Pregătește-te! Mori mâine!”. Adică, voia să spună că trebuie să fii gata pentru judecată în orice clipă. Dar omul modern nu mai are convingerea că Dumnezeu este prezent, că totul e în mâinile Sale.
Nu e pregătit de moarte și se teme de ea. Dacă am fi convinși de existența lui Dumnezeu și, deci, a lumii de dincolo, n-am avea frică de moarte. Asa se explică eroismul înaintașilor nostri, al celor care au murit în prigoanele anticreștine, ori pe câmpul de luptă, ori în închisori. Ei credeau în Dumnezeu și nu se temeau decât de judecata Lui. I-au păzit poruncile și au mers bucuroși la moarte. Acum, avem un gol de eroism în românii cu vârste cuprinse între 20 si 45 de ani. E o mare lipsă de mărturisire și implicit de eroism aici.”
*Sfântul Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Cap. IX: Despre cum trebuie să ne păzim mintea de grija de multe și curiozitate; editura „Reîntregirea”, Alba Iulia 2016, pag. 46-47.