Dumnezeu te-a adus de la nefiinţă la existenţă.
Dumnezeu ţi-a dat un nume şi un rost pe pământul acesta, acela de a-L preamări şi a-I sluji cu credincioşie.
Dumnezeu ţi-a dat o ţară binecuvântată, cum nu se află alta în Europa şi în lumea aceasta. Uită-te pe harta ţării tale şi vei vedea că nimic nu-ţi lipseşte pentu o bună vieţuire: câmpii binecuvânte, cu roade peste trebuinţele tale, ca să dai şi celor ce se află în lipsă; dealuri pe care te-ai aşezat, ţi-ai construit o casă în jurul unei biserici; munţi purtători de bogăţii, la care au râvnit şi râvnesc nespălaţii lumii; delta cu toate binefacerile sale; a îndreptat Dumnezeu spre pământurile tale un fluviu care să-ţi delimiteze hotarele; ţi-a dat un spaţiu generos pe care noi îl numim ,,ieşirea la mare’’, ca să poţi naviga spre celelalte popoare ortodoxe, ca împreună să preaslavim pe Marele nostru Dumnezeu. Ce-ţi lipseşte? Nimic din toate cele ce-ţi sunt necesare pentru traiul tău de fiecare zi.
Nu întotdeauna te-ai arătat ascultător de Dumnezeu, Creatorul tău. Au fost vremuri când nu ţi-ai împlinit rostul tău pe pământul binecuvântat, de acea a îngăduit El să vină asupra ta sabie, vrăjmăşie şi pustiire. Nu vreau să enumăr pe toţi păgânii care ţi-au trecut hotarele şi te-au umilit în pământul pe care ţi l-a dat Bunul Dumnezeu. Au trecut pe-aici, s-au dus şi au pierit din pricina nedreptăţilor lor, pentru că nimic durabil nu se poate clădi pe violenţă, silnicie şi barbarie.
Acum a îngăduit Bunul Dumnezeu să stai sub călcâiul unor barbari, veniţi din cele patru vânturi, la care se adaugă cozile de topor autohtone, care pentru un blid de linte te batjocoresc şi te umilesc în pământul tău binecuvântat de Dumnezeu. Vor ,,barbarii de tirani’’ să te adâncească într-un somn de moarte, din care să nu te mai trezeşti, ca să poată să jefuiască tot bunul pe care Dumnezeu ţi l-a dat. Uită-te la ei cât sunt de nemernici şi de nesimţiţi! Ţi se înfăţişează la televiziunile vândute, ca să te mintă în faţă şi să-ţi înfăţişeze un tablou apocaliptic, să te facă să porţi botniţă, precum animalele. Cu minţile lor bolnave, au închipuit această pandemie falsă, ca să te deposedeze de toate darurile lui Dumnezeu.
De multă vreme ne atacă Sfânta Credinţă Ortodoxă, ştiind bine că e singura mântuitoare. Îndepărtându-ne de Dumnezeu, ne apropie de iadul chinurilor veşnice. Povestea cu pandemia e una genială! Nu te mira, există şi genii ale răului, diavolul stă în fruntea lor şi a inspirat pandemia ca să ne poată robi pe toţi. De multă vreme ne-au umplut ţara de secte pierzătoare de suflete, pe care le-au numit ,,biserici’’, ca să te amăgească să părăseşti singura Biserică temeluită de Mântuitorul Hristos.
Drag român, nu da crezare ticăloşilor care s-au înstăpânit peste ţara ta. Gândeşte-te că la Judecată ne vom înfăţişa ca Popor Ortodox, ca Sfântă Biserică Ortodoxă, cu păcatele noastre, pentru care aşteptăm iertare de la Atotmilostivul Dumnezeu. Păgânii, necredincioşii, barbarii, toate leprele şi scursorile care acum te batjocoresc vor fi ca ,,praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului’’ (Psalmul 1, 4).
Sursum corda! Sus inimile! Cu Dumnezeul nostru, împotriva tuturor silniciilor.
Presbiter Ioviţa Vasile
Sa ne ajute Dumnezeu, sa ne caim pentru pacatele noastre!
Alta cale nu exista…
Acum primim exact ce meritam!
Jeluirea exterioara nu ne ajuta cu nimic.
In schimb, pentru cea interioara, DOMNUL va ridica conducatori cum am avut candva!
Ma tem ca sunteti prea optimist. Ma refer la ultima dorinta, privind conducatorii.
Intre timp alogenii cocotati in fruntea tarii ne pregatesc tot felul de chestii sinistre si ciudate, de exemplu I.S.U a achizitionat trailelere morgi, spitalele au ajuns adevarate gulaguri, personal am aflat de niste cazuri, care sau dus, dar nau mai iesit teferi de acolo
Credeti ca antihristii se poarta cu manusi cu noi? Nu, sunt deosebit de cainosi. Doamne, ocroteste pe romani.
Minunat, cuvântul Sfinţiei Voastre, Cinstite Părinte Vasile!
Să fie blagoslovit în vecii nesfârşiţi! Amin
“Nu uitaţi că trecem prin vremuri grele şi este trebuinţă de multă rugăciune. Să vă gândiţi la marea nevoie pe care o are lumea astăzi şi la marea pretenţie pe care Dumnezeu o are de la noi pentru rugăciune.
Să vă rugaţi pentru situaţia generală cu totul ieşită din comun a întregii lumi, ca să se milostivească Hristos de făpturile Sale, pentru că merg spre catastrofă. Să intervină dumnezeieşte în epoca complicată în care trăim, pentru că lumea se îndreaptă spre zăpăceală, nebunie şi impas.
Dumnezeu ne-a chemat să facem rugăciune pentru lume, care are atâtea probleme. Unii sărmani nu apucă să-şi facă nici măcar o cruce. Dacă noi, monahii, nu facem rugăciune, cine va face? Militarul în vreme de război este în stare de alarmă, gata încălţat. In aceeaşi situaţie trebuie să fie şi monahul. Ah, Macabeu aş fi ajuns de aş fi făcut aşa!
Aş fi fugit în munţi, ca să mă rog mereu pentru lume”.(Cuviosul Paisie Aghioritul)
Nu vedem cu ochii noştri cum, în zilele noastre cele rele, masonii s-au pus de bunăvoie în slujba tiraniilor mai vechi sau mai noi? Nu vedem cum s-au vândut şi s-au angajat să ducă la pierzare Biserica, ocupând prin înşelăciune scaunele înalte de arhierei şi trădând Ortodoxia fără a suferi nici cea mai mică mustrare? Evident cu aprobarea pseudopatriarhului apostat serghianist al BOR.
Slujitorii statului antihristic nu au niciun inters să existe o biserică puternică, ci una docilă, care să satisfacă şi să se supună intereselor puterii trecătoare pe acest pământ, înrobită la rândul ei intereselor constructorilor Noii Ordini masonico-globaliste Mondiale.
De teama de a nu se mai închide bisericile, ca în perioada stării de urgență, care a lovit duhovnicește și material BOR, ierarhia încearcă prin acest exces de zel de aplicare a restricțiilor pandemice să evite o nouă închidere a bisericilor și mănăstirilor. Dar nu din dragoste pentru mântuirea credincioșilor!
Participarea la slujbele religioase din bisericile parohiale și mănăstiri, dar mai ales în centrele episcopale a devenit o distopie, o malformatie hidoasă, în care iubirea aproapelui este înlocuită cu distanțarea socială, masca înrobirii şi a sclaviei este la loc de cinste pe figură, ceea ce face imposibilă închinarea la icoanele apărate cu străşnicie de eventuala infectare cu virusul ucigaş.
Tot mai mulți preoți, ierarhi și chiar călugări din exces de zel, induc cu orice prilej în rândul credincioșilor teama de infectare care poate duce la sminteală, iar direct, ca reacție, la o reducere a prezenței pleromei la slujbele religioase.
Creștinismul înseamnă iubirea aproapelui, nu distanțare socială, mângâiere, nu primire glacială. Credinciosul când vine la biserică vrea alinare și mângîiere, nu blagosloveli cu masca pe figură de la doi metri de la un preot care se teme mai mult de boală și moarte, decât de Judecata Mântuitorului Hristos.
Unde este dragostea mântuitoare ?
Destui se smintesc atunci când în loc de iubire primesc …distanțare socială, în loc de un sfat duhovnicesc capătă un dezinfectant, în loc de sărutul icoanelor vindecătoare, un refuz prin montarea unui cordon de distanțiere, în loc de curajul de a înfrunta boala au parte de un discurs teologic, în care frica de moarte prin Covid e mai tare decât Învierea. Excesele în aplicarea restricțiilor alungă credincioșii din biserici.
Aflăm ca s-a ajuns în sate din Oltenia, ca preoții să vină la înmormântare în combinezoane sanitare cu mască chirurgicală profesională și vizetă ca să nu se infecteze cu Covidul de la decedatul din coșciugul sigilat sau de la rudele acestuia.
Unde mai este exemplul preotului curajos de pe vremuri, care din dragoste de semeni împărtășea muribinzii de lepră, ciumă, holeră, gripă spaniolă sau sfârtecați de bombe? Lipsa de curaj și de dragoste, de jertfă plină de o infinită milă în fața credincioșilor contribuabili, poate fi mortală pentru viitorul BOR.
Ce exemplu oferă pleromei tratate cu dispreț, ierarhii trădători ai dragostei lui Hristos, care din exces de zel, fac prea des și prea multe plecăciuni mai marilor lumii trecătoare, fără a -si da seama că s-au transformat treptat și sigur în cărturarii și fariseii din vremea Mântuitorului Iisus Hristos.
Preotul trebuie să fie un propovăduitor al vieții hristice, al mântuirii și Învierii, nu un martor speriat al Covidului.
Dacă creștinul nu-și mai găsește alinare la Biserică, în brațele binecuvântate și curajoase ale preotului fără frică de moarte, atunci unde să-și mai salveze sufletul pe calea mântuirii? Sfântul Sinod ar trebui să de nu numai reguli și restricții în vreme de pandemie, dar și să ofere exemplul evanghelic al curajului în fața bolii sau morții și dragostea față de oameni a Mântuitorului. Nu se poate ca mirenii să fie tot mai mult alungați de la potirul împărtășaniei dragostei hristice de teama pandemiei cu un virus sau a al repercursiunii din partea slugilor leviatanului.
Tot mai mult curg prin mijloacele din mass media discursurile ierarhilor și al preotilor disperati, care încearcă prin cuvinte goale, fără esență, să salveze de la moarte lentă ceea ce numai poate fi salvat decât prin Mila nemărginită a Dragostei lui Dumnezeu. Cum mai împlinesc acesti slujitori ai lui Hristos toate învățăturile Sfinților Părinți și ale Evangheliei? Sunt toți surzi și numai aud glasul conștiinței?
Sau poate numai au deloc conștiință?
Nu putem să fim o turmă mică și fricoasă, dispusă să dea bine unor slugi vremelnice și trădătoare care conduc, pe alături sau pe arătură, direct spre prăpastie, pe lângă Cel Vechi de Zile, ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” .
Dăm cezarului ce este al cezarului, dar nu și conștiința și duhul ortodoxiei, de teama puterii trecătoare, care ne diluează și ne falsifică credința. Frica nu o întâlnim în Ortodoxie și în Sfânta Tradiție, ci doar curajul, credința și dragostea nebună în Adevăr. Să atingi cu mască și mănuși chirurgicale Sfântul Potir induce ideea că nu ai încredere în puterea vindecătoare și mântuitoare a Trupului și Sângelui lui Hristos.
Cine poate face pasul de la dragostea aproapelui la distanțarea socială, de la vederea chipului Lui Hristos la o mască blasfemiatoare, de la epitrahil la combinezonul sanitar.
Ne confruntăm in aceste zile rele cu o alterare a Ortodoxiei, mai periculoasă ca iconoclasmul din Bizanț sau alte erezii.
Unde a dispărut curajul mântuitor al Preoților români din războaiele pentru apărarea țării cotropite de dușmani și din închisorile bolșevice ale statului comunist?
„Unde sunt cei care numai sunt?”
Unde sunt? S-au dus si s-au ascuns in lumina Celui Nepatruns.
Sfințiții noștri Părinți nu poartă nici masca nici manusi,Sfintele Icoane sunt fara îngrădire ,suntem toți alaturi și ne rugăm în fiecare dimineata,acasă pentru ei,pentru cei în suferință,medici,tot personalul medical,pentru fiecare ființă din tara, pentru românii de pretutindeni și pentru noi.Va.multumim pentru fiecare cuvânt ,sa vă ocrotească Maica Domnului la fiecare pas și în fiecare clipă !Amin !
Multumim pentru frumoasele cuvinte si pentru rugaciune. Pentru ca va stiu numele, si eu va voi pomeni in rugaciune. Doamne ajuta.
Sa nu înțelegeți că ne rugăm numai acasă,mergem la slujbe și normal că în fiecare zi ne rugăm acasă că orice creștin ortodox !