Ca medic primar cu două specialități, sunt șocată de poziția clerului și a cinului monahal al BOR care, în tăcere, au consimțit să devină cu toții, agenții propagandei, ,,voluntari și siguri’’ ai vaccinării anti-covid 19. Se pare ca sunt nevoiți să se vaccineze pentru a fi exemplu în fața credincioșilor. Nu au competența medicală pentru a sfătui credincioșii, să facă un vaccin, aceasta fiind o problemă de elementar bun simț și de prestanță deontologică. Refuzul era un început bun de mărturisire în fața Domnului Hristos, cu atât mai mult, cu cât li s-a cerut să împartă obștilor parohiale broșuri venite indiferent din partea oricărei autoritați medicale sau slugi a leviatanului, slugi la rândul lor ale păpușarilor Noii Ordini Mondiale.
Dacă pseudo patriarhul BOR a consimțit, indiferent pentru care recompensă, să cadă la învoială cu slugile cezarului, în problema vaccinării, era problema Prea Fericirii Sale.Tăcerea clerului o consider acum, când viața zidirii lui Dumnezeu, este pusă în balanță, impardonabilă. Au cedat ispitei viclene a înșelătorului de a gusta din Puterea Divină? De unde au câștigat dreptul să influențeze alegerea credincioșilor într-o problemă medicală de viaţă și de moarte, să se folosească viclean de încrederea acordată de aceștia, să conlucreze (cu cine?) la suferinţa şi la moartea aproapelui? Chiar dacă nu vor lămuri verbal credincioșii pe tema vaccinării, chiar dacă vor lăsa broșurile la intrarea în biserică, conștiinta lor nu le va da pace pentru lașitatea și lipsa de responsabilitate dovedită.
Acum 4 ani, au devenit propagandiștii fără simbrie ai hotărârilor sinodului tâlhăresc din Creta, acum ai vaccinului care urmărește modificarea genetică a oamenilor și îmbolnăvirea celor nevaccinați cu tulpini virulente ale virusului covid19. La moartea sufletească, se adaugă suferința trupească sau chiar moartea oilor cuvântătoare, aflate în păstorire – de care se fac răspunzători. Două trădări ale Preoției sfinte la care au fost chemați de Cel Vechi De Zile, de care vor da seama la vremea potrivită.
„Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. (Efeseni 5,15-16).
Dr. Gabriela Naghi
Nota. Teodosie de la Constanta s-a informat si a devenit un fervent sustinator al vaccinului. Acum vedem valoarea actelor de bravura pe care le-a etalat cu putina vreme-n urma. Aviz pentru cei care l-au vazut (si l-au crezut) drept erou al romanilor. Nadejdi desarte.
Presbiter Iovita Vasile
Constantin Necula facandu-si el numarul vine si ne spune ca se lasa pe mina „profesionistilor” http://www.napocanews.ro/2021/01/constantin-necula-in-mana-lui-dumnezeu-stau-si-astfel-de-vaccinuri-sa-i-lasam-pe-profesionisti-sa-vorbeasca.html
Teodosie de la malul marii nu se lasa mai prejos si este si el pt vaccinare https://evz.ro/ips-teodosie-la-vaccinarea.html
De ce Teodosie de la Constanta nu a fost asa de vehement impotriva sinodului talharesc din creta 2016 cand s a legiferat ecumenismul tradand astfel pe Hristos? Ce legatura este intre apostolul Andrei care a propovaduit Evanghelia Lui Hristos in Dobrogea si acest tradator mincinos lacom de bani si vanzator de credinta Teodosie…?
Atunci a fost un mielusel bland, si desi n-a participat la sinodul talharesc, nefiind inclus in delegatie, a aprobat actele eretice ale acestuia in octombrie 2016. Cu ceva timp in urma s-a facut leu-paraleu, de ziceai ca va muta muntii din loc. Aseara l-am vazut reeducat, cuminte, docil facand apologia vaccinului. Legatura cu Sfantul Apostol Andrei – sublima, dar lipseste cu desavarsire. Doamne ajuta.
Mulţumiţi Domnului pentru mila Lui şi nu o refuzaţi din mândrie.
Nu vă apucaţi să-i învăţaţi pe alţii, căci aceasta este uneltirea vrăjmaşului, care v-a ţinut sub tutelă până de curând şi v-a împins acum dintr-o rătăcire într-alta. Acum el a inventat pentru dumneavoastră altă momeală, ca să vă abată de la calea mântuirii. Amintiţi-vă din ce beznă v-a chemat Domnul şi ţineţi minte că mintea dumneavoastră nu a putut să facă altceva decât să vă ducă pe căile pierzării. Domnul nu v-a însărcinat să-i mântuiţi pe alţii, căci îi mântuieşte El Însuşi pe căile ştiute numai de El. Iar dumneavoastră urmaţi-vă calea purtând cu răbdare epitimia bolilor şi mulţumind pentru ea lui Dumnezeu.
Rugaţi-vă mai des cu rugăciuni scurte: „Doamne, binecuvântează!”, „Doamne, ajută!”, învăţându-vă să le faceţi pe toate în viaţă cu binecuvântarea şi ajutorul lui Dumnezeu. Ba să primiţi în inimă şi această rugăciune: „Doamne! Tu toate le ştii. Fă cu mine precum voieşti. Amin!”.
Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie asupra dumneavoastră! Urarea mea este să vă ţineţi tare de nepreţuitul mărgăritar al credinţei pe care vi l-a dăruit Dumnezeu.
Din Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, p. 103
Norocos nu este cel ce câștigă la loterie, ci acela care primește în viața lui pe Duhul Sfânt
Zicea gheronda:
Credinciosul să se ferească să facă oamenilor cunoscute amănunte despre viața lui duhovnicească. Norocos nu este cel ce câștigă la loterie, ci acela care primește în viața lui pe Duhul Sfânt. Postul este voia lui Dumnezeu. Am șaptezeci de ani și postul nu m-a păgubit cu nimic. Mama mea m-a învățat să postesc încă de pe când eram copil. În ciuda bolii mele, m-am folosit de post.
Banul este viclean. Când îl ții prima dată în mână, este foarte dulce, dar după aceea devine foarte amar, produce tulburări și durere. Creștinul trebuie să se teamă de bani și să-L iubească pe Hristos. Hristos este îngrășământ pentru viață, în timp ce banul este cursă.
Copiii mei, viața fără Dumnezeu este osândă, tiranie de neridicat. Cel care trăiește cu Dumnezeu este viu și va avea sfârșit bun. În general, omul de astăzi s-a înstrăinat de tradițiile trecutului. Poate că tineretul nici nu mai înțelege limba clericilor. Din păcate pentru tineri, noi clericii semănăm cu niște ființe de pe altă planetă.
Când Îl pui pe Hristos hrană și pază vieții tale, optimismul și nădejdea cea bună sălășluiesc în tine, în ciuda tuturor căderilor, neputințelor și nenumăratelor noastre păcate. Minuni se întâmplă în fiecare zi, dar noi nu le vedem, nu le acordăm importanță. Faptul că Dumnezeu, în ciuda tuturor petelor noastre și a păcatelor nu Se mânie și nu întrerupe legăturile Lui cu noi, asta nu este o mare minune?
Zicea bătrânul către închinătorii care întrebau la ce oră să se trezească dimineața pentru Sfânta Liturghie : „Cel care poate, să vină la Utrenie. Cei care se simt obosiți, să vină la Binecuvântată este Împărăția…Iar cel care nu poate veni așa de devreme, să nu piardă Apostolul și Evanghelia, Crezul și Tatăl nostru. Dar și cel care va veni în ceasul al doisprezecelea, cu puțin înainte de Pentru rugăciunile, să nu se teamă de întârziere, nu-l va certa nimeni. Stăpânul Hristos este bun și blând.
Nu deznădăjduiți, Hristos nu este un procuror. Nu vă primejduiți cu exilul sau închisoarea pentru greșelile voastre. Roagă-te, încearcă, postește, pregătește-te să te împărtășești, pleacă-te să-ți citesc rugăciunea de dezlegare.
Un bărbat și o femeie este bine să se gândească la căsătorie numai când se simt copți și siguri că între ei există o relație strânsă, adică au multe elemente în comun în modul de a gândi și de a percepe viața.
Sfântul Cuvios Iacov Tsalikis
Când suntem în primejdie sau într-o grea încercare să facem rugăciuni scurte
Vedeţi, fraţilor, urmările rugăciunii făcute cu îndoială şi cu puţină credinţă? În vreme de primejdie şi ispită nu te ajută decât în parte. Oare nu tot aşa se roagă mulţi din credincioşii noştri? „Doamne, dacă eşti Tu cu adevărat în cer şi în inima mea, ajută-mi să vin la Tine! Ajută-mi să fac minuni în numele Tău! Ajută-mi să reuşesc la examene şi la serviciu! Ajută-mi să biruiesc pe vrăjmaşii mei şi-mi împlineşte dorinţa mea!“
O asemenea rugăciune făcută cu îndoială, fără credinţă vie, din interes şi mai mult pentru lucruri pământeşti nu este primită la Dumnezeu şi cu greu ni se împlineşte cererea.
Să fugim de o asemenea rugăciune lipsită de credinţă, îndoielnică, pe care o facem numai la nevoie, când apa necazurilor ne este până la gură! Da, să ne rugăm pentru orice avem nevoie în viaţă, dar mai întâi să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile ce ni le-a dat; apoi să-L lăudăm că în veac este mila Lui şi apoi să-I cerem iertarea păcatelor şi mântuirea. La urmă să cerem Domnului şi cele de nevoie vieţii şi să zicem: „Doamne, facă-se voia Ta!“ nu voia mea, precum ne învaţă „Tatăl nostru“.
Iar când suntem în primejdie de moarte, sau pe masa de operaţie, sau într-o grea încercare, atunci să facem rugăciuni scurte, de câteva cuvinte, rostite cu glas sau în taină, din adâncul inimii, cu lacrimi şi credinţă. Adică să strigăm ca şi Petru, când se îneca: „Doamne, mântuieşte-mă!“; „Doamne, ajută-mi!“, cum striga femeia cananeeancă, şi „Doamne miluieşte-mă!“
Părintele Cleopa Ilie, din „Predici la duminicile de peste an”, Editura Manastirea Sihastria, 2010
Să nu vă grăbiţi să faceţi imediat ce vă spune gândul, fără multă răbdare şi încercare
Să nu vă grăbiţi să faceţi imediat ce vă spune gândul, fără multă răbdare şi încercare. Omul care nu are răbdare şi se grăbeşte nu poate cunoaşte niciodată voia dumnezeiască şi, de aceea, nici tihnă nu va găsi vreodată. Aşa se face că e nevoie de atenţie şi răbdare.
Ori de câte ori m-am învrednicit să fiu înştiinţat care este voia lui Dumnezeu, aceasta s-a petrecut la sfârşitul unei răbdări epuizante. Şi iarăşi, ori de câte ori harul lui Dumnezeu m-a mângâiat, aceasta s-a întâmplat la capătul micilor mele puteri şi răbdări.
De multe ori omul face ce i se pare lui, şi se sileşte, şi aşteaptă, şi doreşte să fie înştiinţat despre lucrul acela dacă este potrivit cu voia dumnezeiască, însă nu primeşte nici o înştiinţare. Să-şi facă atunci cruce şi să înceapă cu multă atenţie, lepădând cu desăvârşire voia sa proprie şi strigând cu multă pătimire: „Doamne, Tu ştii toate, Tu toate le cunoşti, nu mă lăsa să pier!”, urmărind cu răbdare dezlegarea situaţiei.
Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har. O epistolă din viața lui Gheron Iosif Isihastul,Ed. Sfântul Nectarie, Arad, 2008, pp. 52-53