Sfântul Paisie Aghioritul confirmă proorocirile Sfinţilor Părinţi cu exemple din lumea care ne înconjoară. Ne atenţionează cu înţelepciune să fim în stare de trezvie permanentă, observând semnele vremurilor de apostazie pe care am ajuns să le traim, prin mila Domnului. Acestea însă se vor derula cu repeziciune. Vedem ca românii trăiesc ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic…majoritatea, vieţuiesc într-o stare de letargie duhovnicească, într-o neputinţă somnambulică înfricoşătoare. În schimb au epuizat în timp record majoritatea stocurilor de măşti de protecţie din farmacii, ca şi cum acea bucată de ţesătură simplă i-ar apăra de vreun virus, cât ar fi el de puţin „nociv”! Nu îi preocupă erezia care îmbolnăveşte de moarte mădularele Trupului lui Hristos, nici schisma care invadează agresiv Ortodoxia, punând în pericol unitatea Bisericii. Se pare că şi-au pierdut, nu se ştie cum, mustrarea de conştiinţă, au uitat puterea rugăciunii şi a pocăinţei care reuşesc să înduplece mila Celui Prea Înalt. Ce fac arhiereii noştri, acum când s-a hotarat deja unirea cu papistaşii la sinodul ecumenic din 2025?
„Se vor petrece multe evenimente. Poate veţi apuca să trăiţi şi voi multe din semnele scrise în Apocalipsă. Încet-încet, destule încep să iasă la iveală. Strig şi eu, netrebnicul, de atâţia ani! Situaţia este înfricoşătoare, ciudată. Nerozia a întrecut limitele. A venit lepădarea şi rămâne ca acum să vină fiul pierzării[1].Totul va deveni un spital de nebuni. În harababura ce va stăpâni, fiecare stat se va ridica să facă orice-i spune cugetul. Dumnezeu să ajute ca interesele celor mari să fie spre binele nostru! Pe zi ce trece vom auzi lucruri tot mai noi. Vom vedea făcându-se lucrurile cele mai neaşteptate, mai neraţionale. Numai că evenimentele se vor derula cu repeziciune.
Ecumenism, piaţă comună, un stat mare, o religie după măsurile lor. Acesta este planul diavolilor. Sioniştii pregătesc pe cineva să fie Mesia. Pentru ei Mesia este împărat, adică va stăpâni aici pe pământ. Martorii lui Iehova visează şi ei la un împărat pământesc. Sioniştii vor prezenta unul, iar martorii lui Iehova îl vor primi. Vor spune: „Acesta este!”. Se va face mare zăpăceală. În mijlocul acestei zăpăceli toţi vor cere un Mesia ca să-i mântuiască. Şi atunci vor prezenta pe unul care va spune: „Eu sunt Imam, eu sunt al cincilea Buda, eu sunt Hristos pe care-l aşteaptă creştinii, eu sunt acela pe care-l aşteaptă Martorii lui Iehova, eu sunt Mesia evreilor”. Va avea cinci „eu”-uri!…
Evanghelistul Ioan, atunci când în prima sa epistolă spune: Copiii mei… că vine antihristul, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat…[2], nu înţelege că aşteptatul antihrist va fi ca prigonitorii Maximian şi Diocleţian, ci că antihristul cel aşteptat va fi într-un fel ca un diavol întrupat, care se va prezenta poporului israelian ca Mesia şi va înşela lumea. Vin ani grei, vom avea încercări mari. Creştinii vor avea mare prigoană. Şi uită-te, oamenii nici nu înţeleg că trăim vremuri apocaliptice, că pecetluirea înaintează. Trăiesc ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic. De aceea spune Scriptura că va căuta să înşele, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi[3]. Cei care nu vor avea intenţie bună, care nu vor fi luminaţi, se vor înşela în anii apostaziei. Pentru că cel ce nu are harul dumnezeiesc, nu are nici limpezime duhovnicească, asemenea diavolului.
– Părinte, sioniştii cred cele despre antihrist?
– Aceştia vor să stăpânească toată lumea. Ca să le reuşească scopul, folosesc vrăjitoria şi satanismul. Satanolatria o văd ca pe o putere care îi va ajuta în planurile lor. Adică vor să stăpânească lumea cu putere satanică. Pe Dumnezeu nu-L pun în socoteala lor. Dar în felul acesta vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu? Din aceasta Dumnezeu va scoate multe lucruri bune. Celelalte teorii satanice au ţinut cel puţin şaptezeci de ani; ale acestora nici şapte ani nu vor ţine.
– Părinte, atunci când aud despre Antihrist simt o frică înăuntrul meu.
– De ce te temi? Va fi mai înfricoşător decât diavolul? Acesta este om. Sfânta Marina l-a bătut pe diavol şi Sfânta Iustina a alungat atâţia. La urma urmei noi n-am venit să ne aranjăm în această lume.”
[1] II Tes. 2, 3. [2] I In. 2, 18. [3] Mt. 24, 24; Mc. 13, 22.
(Extras din Trezire duhovnicească– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos)
Dr. Gabriela Naghi.
E nevoie de pocăință. De multă pocăință a întregii lumi. S-a greșit mult, iar pocăința este extrem de puțină! Deja am atras mânia lui Dumnezeu, iar necuratul începe să lucreze nestingherit. Omul îi dă drepturi și puteri. Dacă ar vedea că are pentru cine, Dumnezeu ar opri valul apostaziei. Nu e nimic imposibil.
Trebuie să ne îndemnăm unii pe alții la pocăință și la rugăciune. Ceea ce se întâmplă acum în lume e ca un cancer. Bătălia cu cancerul se câștigă sau se pierde pe fond psihic.
Să ne întoarcem cu adevărat spre Dumnezeu. Puternic este El să strice orice plan murdar și orice lucrare diavolească!
Sa ne ajute Dumnezeu Dragutu sa ajungem si la pocainta, mai ales ca se apropie Sfantul si Marele Post al Pastilor.
PĂRINTELE THEODOROS ZISIS: POZIȚIA EXPRIMATĂ PRIN CUVINTELE „NOI RĂMÂNEM ÎN BISERICĂ, NU PLECĂM ” ESTE ERONATĂ. CINE SUNT CEI CARE PLEACĂ DIN BISERICĂ?
Este impresionant faptul că persoane care au în general cuget ortodox, și chiar episcopi erudiți, preoți și profesori, percep îngrădirea în mod eronat ca separare de Biserică, și nu de erezie și de pseudoepiscopi. Susțin, scriu și predică că ei rămân în Biserică, nu se îngrădesc, își duc lupta în sânul Bisericii. Se fac astfel buni împreună lucrători și ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii și al pomenirii, rezultatul fiind că erezia ecumenismului înaintează de decenii nestăvilită, pune stăpânire pe persoane și instituții, sinoade, ierarhii, episcopi, facultăți de teologie, iar noi, ortodocșii, ca niște franctirori (soldați voluntari – n.n), aruncăm în tot acest timp câteva focuri de armă împotriva unui dușman înarmat incomparabil mai bine decât noi, împotriva unui pericol ce constituie o amenințare cu totul asimetrică față de acțiunile noastre. Nu asta facem de atâți ani, amânând construirea zidului? Și acum, văzând că prin pseudosinodul din Creta dușmanii au ocupat până și ultimul bastion instituțional de care dispunem, sistemul sinodal, nu trebuie să ne îmbunătățim oare strategia, să ne adaptăm planurile de comandă, să folosim armamentul cu care ne-au înzestrat Sfinții Părinți prin deciziile lor inspirate de Duhul Sfânt? Din cetatea pseudosinodului sunt lansate proiectile de artilerie și amenințări, din ce în ce mai mulți oameni sunt robiți continuu de ecumenism și de religia universală, rugăciunile comune și fiestele ecumeniste se întețesc, episcopași plini de impertinență și teologi mărunți denaturează și deformează cuvântul adevărului și îl sfâșie ca niște fiare sălbatice, după cum spune Sfântul Grigorie Teologul, iar noi ne întrebăm încă unde e Biserica, dacă suntem în Biserică rămânând împreună cu ereticii sau dacă plecăm din Biserică despărțindu-ne de ei? Nu este oare o axiomă eclesiologică consacrată faptul că Biserica este acolo unde există adevărul și nu acolo unde există episcopi și patriarhi eretici?
Protopresbiter Theodoros Zisis, Îngrădirea nu este schismă. Lămuriri datorate, pp. 10-11.
“În 1964 a început un drum “care de acum nu se mai poate opri”: încă n-am ajuns “la ţinta unităţii creştinilor”, însă din acel moment “am învăţat să ne iertăm unii pe alţii pentru greşelile şi neîncrederea din trecut şi am făcut paşi importanţi spre reapropiere şi reconciliere“.
Acum “a venit momentul de a merge înainte (împreună cum spune Francisc)– afirma Bartolomeu, conducătorul Fanarului, încă din 2014.
Duhul antipatristic şi al Ecumenismului,domină peste tot lumea ortodoxă.
Cine îşi mai aminteşte momentul în care kir Bartolomeu, a oferit un Sfânt Potir ca dar cu un simbolism foarte profund, nou-alesului Episcop Unit al Atenei?
Astăzi prin„ scăderile de la acrivia dogmatică în poziţiile ortodoxe,.. din nefericire, întru nimic nu ne mai deosebim de uniţi”, iar Dialogul Ecumenic este doar un„joc care nu are nimic sfânt”!
De aceea unirea cu greco-catolicii nu va întâmpina nici o tulburare!
Biserica Constantinopolului aduce cântări de laudă Papei, care stăruie în erezie, ca fiind „venerabil Păstor şi Întâi-stătător” şi asta chiar în biserica patriarhală şi în prezenţa Patriarhului Ortodox!
Se aduc cântări de laudă ereziei papismului, ca fiind „Biserică venerabilă, Scaunul lui Petru”, de către Biserica Constantinopolului şi asta în biserica patriarhală şi în prezenţa Patriarhului!
Papa, cel care stăruie în erezie, îmbrăcat în veşminte liturgice, participă activ la Dumnezeiasca Liturghie în biserica patriarhală (30.11.2006) schimbând sărutarea liturgică cu (… co-liturghisitorul său) Patriarhul şi rostind Rugăciunea Domnească (Tatăl nostru) în numele poporului ortodox!
Nu în cadrul Liturghiei, dar şi la noi Patriarhul Daniel a procedat la fel…fără să întâmpine nici o opoziţie…
Clerici papistaşi şi armeni, îmbrăcaţi în veşminte liturgice, citesc Evanghelia la Vecernia Dragostei [a „Doua Înviere”, n.tr.] în biserica patriarhală a Constantinopolului (în anii 2011, 2012) şi intră în Sfântul Altar prin Uşile Împărăteşti, ca nişte clerici ortodocşi canonici!
Mitropolitul Germaniei, kir Augustin, a participat la Trier în Germania la o manifestaţie dedicată „pomenirii Botezului” în „Ziua Lumii creştine” (5 mai 2012)! S-a rugat împreună chiar şi cu pastoriţe şi episcopese şi a primit să fie stropit pe frunte de un Episcop papistaş întru „pomenirea Botezului”! În aceeaşi măsură tragică pentru un Episcop ortodox a fost şi clipa în care Mitropolitul Germaniei, ca şi cum ar fi fost un cleric papistaş, i-a stropit pe frunte pe mirenii catolici şi protestanţi întru „pomenirea Botezului”! Ar fi putut, aşadar, Roma să-şi asigure o mai bună legiferare bisericească a „botezului” papistaş decât printr-un Episcop ortodox cunoscut, reprezentant al Patriarhiei Constantinopolului? La aceeaşi ceremonie, acelaşi Mitropolit a fost fotografiat aşteptând la rând după o pastoriţă sau episcopeasă, care îl binecuvintează pe frunte (!) pe un episcop papistaş!
Episcopi papistaşi au participat în biserici ale Patriarhiei Ecumenice la litania Icoanelor în Duminica Ortodoxiei! O, cumplită confuzie şi batjocorire!
Mitropolitul Prusei şi directorul Facultăţii de Teologie din Halki, kir Elpidofos, le predă studenţilor lui că rugăciunile în comun cu eterodocşii sunt îngăduite şi nu reprezintă o încălcare canonică, potrivit Sfintelor Canoane, a Enciclicei Patriarhale din 31.1.1952 şi Scrisorii din 3.7.1999 a Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, adresată Sfintei Chinotite a Sfântului Munte.”
Conducătorul Fanarului a condamnat pe cei care citesc «anatemele» împotriva eterodocşilor şi a celor de alte credinţe, ca şi împotriva celor care propovăduiesc şi învaţă Ecumenismul sincretic, întrucât se produce tulburare şi există primejdia schismei şi a neorânduielii în Ortodoxie.
Câţi Ierarhi ortodocşi, vor mai citi Synodiconul în Duminica Ortodoxiei?
Prin „anatemele” Sinoadelor Ecumenice şi Locale, Biserica îi sensibilizează pe fraţii rătăciţi şi trage semnalul de alarmă faţă de membrii ei, atrăgând atenţia asupra stricării şi deformării Adevărului, asupra primejdiei răspândirii ereziilor în Trupul Bisericii , care otrăvesc de moarte mădularele acesteia.
Atât de uşor se uită şi se şterg toate acestea?
Totul a fost pregătit cu mult timp înainte, dar evenimentele au trecut la acea vreme, din neştiinţă, pe lângă noi. Arhiereii BOR mai sunt ei oare, prin Harul Domnului, “părtaşi chipurilor şi urmaşi ai tronurilor Sfinţilor Apostoli”?
Adunarea de la Kolymbari 2016 a devenit prin documentele semnate de Înalţii Arhierei, în numele tuturor creştinilor ortodocşi, un„sfat al nelegiuiţilor” şi o„adunare a viclenilor”, căci , nu a apărat şi nu a păzit credinţa şi mărturia noastră ortodoxă şi rânduiala canonică a Preasfintei noastre Biserici.