Iată două citate din Sfânta Biblie care profeţesc drama acestui război israelo-palestinian, la care ar trebui să se gândească responsabilii de întunericul în care care au fost împinşi locuitorii celor două ţări.
„Ascalonul va vedea şi se va înspăimânta, Gaza va fi cuprinsă de dureri năprasnice şi Ecronul la fel, căci nădejdea lui s-a prăbuşit. Şi nu va mai fi rege în Gaza şi Ascalonul pustiu va rămâne nelocuit”(Zaharia 9;5)*
„Umblă după lege şi fii cu rânduială, neam fără ruşine,
Până a nu vă toca mânia mărunt ca paiele, până să nu ajungă la voi aprinderea mâniei Domnului, până să nu vină la voi ziua întărâtării Domnului.
Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care săvârşiţi faptele legii Domnului; căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia; poate veţi fi feriţi de ziua mâniei Domnului.
Căci Gaza va fi părăsită şi Ascalonul dărâmat; în miezul zilei va fi scos poporul din Aşdod şi Ecronul va fi ras de pe pământ” (Sofronie 2; 1-4)
Spunea un mare erou al neamului românesc, „Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi, şi vinovaţi suntem cu toţii: unii pentru că am tăcut, alţii pentru că am greşit, cu toţii pentru că am suportat” – Mareșal Ion Antonescu (2iunie 1882- 1 iunie 1946, împuşcat la penitenciarul Jilava de satrapii bolşevici ai statului satanisto- iudeo-masonic, care au pus mâna prin înşelare şi hoţie pe destinele acestui neam).
Tot el spunea:„ Să se publice structura oraşelor pentru ca să vadă şi ţara cât era de compromisă şi de ameninţată viaţa economică şi dezvoltarea spirituală din cauza ticăloşiei politicianiste iudeo-masonice a căror exponenţi erau partidele naţionaliste din Transilvania şi Regat. Dacă voi lăsa moştenitorilor regimului aceeaşi situaţie, voi face şi regimul meu părtaş la această crimă. Voi trece peste toţi şi peste orice greutate pentru a purifica naţia de această neghină. Voi înfiera la timp pe toţi acei care au venit – ultimul dl. Maniu – şi vor veni să mă împiedice a răspunde dorinţei majorităţii imense a acestei naţii… Să se publice integral această rezoluţie a mea odată cu publicarea statisticei şi memoriului de faţă.”
„Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale.” – Mareșal Ion Antonescu în proces (14 mai 1946)
(Gh. Buzatu, România cu şi fără Antonescu, Iaşi, Ed.Moldova, 1991, p.336.)
Sfântul Cuvios Părinte Sofronie Saharov de la Essex mărturisește, adânc îndurerat fiind de suferinţele omenirii din timpul său, martor direct al tragediilor Primului Război Mondial și ale bolșevismului din Rusia, când milioane de oameni au fost omorâți cu sălbăticie inimaginabilă. El dă astfel răspuns gândurilor noastre nerostite:
«Dacă eu, cu toată puterea inimii mele, compătimesc omenirea întreagă, cum să-L înţeleg pe Dumnezeu, Care priveşte cu indiferenţă la suferinţele atâtor milioane de oameni zidiţi de El Însuşi? De ce, oare, îngăduie El atâta violenţă?»
« Şi aşa mă adresam Lui cu întrebarea nebunească: «Unde eşti Tu?» Şi în inimă, am auzit aceste cuvinte: «Oare tu te-ai răstignit pentru ei?» Aceste cuvinte blânde, rostite de Duhul în inima mea, m-au cutremurat: Cel Ce S-a răstignit mi-a dat răspunsul ca un Dumnezeu», spune Părintele Sofronie Saharov (Despre rugăciune, traducere din limba rusă de părintele prof. Teoctist Caia, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2001).
«Răspunsul scurt al lui Dumnezeu conţine în sine esenţa lucrului. Cuvântul lui Dumnezeu aduce în suflet un nou şi deosebit sentiment al existenţei: inima simte revărsarea vieţii purtătoare de lumină; mintea dobândeşte înţelesuri până atunci ascunse. ».
Mesajul Părintelui Sofronie este o chemare la trezvie pentru omul contemporan care poartă pe umerii săi responsabilitatea tragediei umanității. Cuvintele sale, deși pline de duhul blândeții, adâncite și analizate, sunt îndemnuri la schimbarea urgentă a vieții , a modului de a gândi şi a faptelor pe care cu ştiinţă, le săvârşim în fiecare clipă:
«Ce gândeam eu după ce am primit răspunsul de la Dumnezeu? Iată ce: dacă Dumnezeu este aşa cum ni L-a revelat Hristos Cel răstignit, atunci noi, toţi, şi numai noi suntem vinovaţi de tot răul care umple istoria omenirii. Dumnezeu S-a arătat pe Sine în trupul nostru, aşa cum este El. Noi nu numai că L-am respins, noi L-am omorât, dându-L la moarte de necinste. Eu am văzut, cu duhul, că pricina chinurilor omeneşti nu este lipsa de compasiune a lui Dumnezeu faţă de noi, ci, în mod exclusiv, reaua întrebuinţare de către oameni a darului libertăţii. În disputa mea cu Dumnezeu – El a învins. La început, m-a cuprins o ruşine amară pentru gândul meu nebun şi mândru: ca şi cum eu aş fi mai compătimitor decât El. Din pricina ruşinii, mi-a venit o autoosândire la pocăinţă. Apoi, totul a fost biruit de bucurie. Domnul nu numai că nu m-a osândit pentru obrăznicie, dar chiar a revărsat peste capul meu o binecuvântare îmbelşugată. Am înţeles mai târziu că şi acea rugăciune de compătimire nu fusese altceva decât acţiunea Lui în mine».
(*Ascalon=Ashkelonul de azi ; Aşdod=Ashdod din ziua de azi, Ecron=Ekronul din ziua de azi)
Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi