Pare-se, nimeni.
După ce a izbucnit scandalul acela teribil, cu noianul de hule pornit asupra Sfintei Biserici Ortodoxe Române, era de aşteptat ca Pomohaci Cristian să se retragă din viaţa publică, să-şi ia un răsitmp de reflecţie, de curăţire şi de pocăinţă, să lase uitarea să se aştearnă peste faptele sale murdare. Nu s-a întâmplat aşa. După ce şi-a revenit puţin din năuceală, şi-a făcut din nou apariţia pe posturile de televiziune, timid şi circumspect, încercând să se bage în seamă când toţi ceilalţi îl evitau subtil, jenaţi de prezenţa sa nedorită. A perseverat şi, încet-încet, s-a integrat din nou în atmosfera veselă a studiourilor de televiziune. Eliberat de sarcinile de slujitor la Sfântul Altar, omul are suficient timp să ţopăie în emisiunile folclorice, să joace mai abitir decât mirenii. A beneficiat de o sentinţă blândă din partea Mitropoliei Ardealului, una în coadă de peşte, vagă şi confuză, care pare-se, îi lasă o portiţă de revenire în slujire, în vreme ce preoţii nepomenitori au fost îndepărtaţi din parohii şi ,,caterisiţi’’ pentru ,,vina’’ de de a fi aplicat Sfintele Canoane, în aceste vremuri de erezie şi cumplită rătăcire.
În vremea din urmă, îl vedem spălat, scrobit şi bine dispus. Compune şi descompune, face şi desface, iese la arătare cu nişte producţii mediocre care numai folclor nu se pot numi. Aşa de pildă, a ticulit un cântec penibil ca linie melodică şi caraghios ca text, prin care ne înştiinţează precum că patrupedul vecinei i-ar fi furat săpunul pe care tocmai îl preparase în casă. Faptul nu-l întristează peste măsură, mai ales că săpunul nu spală păcatele, şi se arată foarte îngăduitor cu vecina, stăpâna câinelui. Finalul este de-a dreptul grotesc: ,,Ca să ştie orişicine, Popa tot popă rămâne’’. E vorba, desigur de el, popa Pomohaci. Şi cântecul se încheie apoteotic, cu versuri clamate repetitiv, fără pic de jenă: ,,Ca să ştie cei din lanţ (câinii, adică), Popa-i popă şi în şanţ’’. Nu ştim cât de interesat e regnul animal de isprăvile lui Pomohaci. Cert este că oamenii de bun simţ se simt stânjeniţi de această crasă nesimţire, prin care se dă prilej vrăjmaşilor Bisericii să aducă hule asupra celor sfinte. Apariţiile lui sunt din ce în ce mai frecvente, obsesive şi sfidătoare. Ruşinea nu este a aceluia care o provoacă, ci a acelora care o pricep.
Înainte de scandalul provocat prin faptele sale urâte, Pomohaci îşi crease o aură falsă de mare rugător şi exorcist, reuşind să adune în biserică oameni loviţi de nevoi şi necazuri, veniţi de la sute de kilometri. Pentru a-şi întregi activitatea ,,pastorală’’, aducea în biserică pastori penticostali şi-i punea, din faţa uşilor împărăteşti, să împrăştie otrava ereziilor lor, fără nici cea mai mică reacţie din partea ierarhului. Nesimţirea-i lucru mare, cine-o are, cu ea moare.
Presbiter Ioviţa Vasile
Se pare ca niste clerici l-au propus pe Bartolomeu pentru condamnare sinodala. Inceputul e in engleza, insa documentul este in greacă. Daca ar traduce careva care cunoaste greaca ar fi super:
https://orthodoxethos.com/post/formal-accusation-of-heterodox-teaching-by-patriarch-bartholomew-submitted-to-the-hierarchy-of-the-church-of-greece?fbclid=IwAR3wDgZ_vBtK0vqc9gY1Q0L9AHy34sysH9wf8aiA74luzB08W3KVX1NkTiI
Alexandrel, unde-ai fost pana acum? Ai lipsit multa vreme.
Pentru textul grec activeaza traducatorul acela. Eu as face-o dar nu ma pricep. Interesant de stiut ce contine.
Este Arhimandritul Hrisostom staretul Manastirii din Longovardas in care cere Sf Sinod sa condamne si sa repudieze invataturile eretice ale lui Bartolomeu
Ma pricep sa citesc si in greaca si in rusa,daca achizitionez Muama,traducatorul universal,as citi si as fi avut o traducere.Asa ca cine are acel aparat de vreo 800 de lei,isi poate face traduceri,daca nu ma insel.Pe Pomohaci daca nu-l reabiliteaza chir Andreicut,sigur o sa-l reabiliteze chir Bartolomeu,pentru ca am impresia ca se pricepe la reabilitarea pe-inversilor.Dar,sa revenim ,povatuind acest om care e si el chipul lui Hristos.Parintele Dumitru Staniloaie are si pentru dumnealui cuvinte indemnatoare spre pocainta.Sa vedem ce spune:
„Lucrarea de purificare se realizeaza prin puterile ce emana din Taina Botezului si din Taina Pocaintei(aceste puteri stau in noi in chip latent n.n. din clipa botezului pentru totdeauna,ele sunt nesterse nici prin erezie) asa cum iluminarea este o ACTUALIZARE a puterilor daruite prin Taina Mirungerii,iar unirea cu Dumnezeu este un efect al Euharistiei.Harul Botezului este germenele omului nou.Pe masura ce creste ,acesta face sa slabeasca URMELE vietii celei vechi,ABSORBIND PUTERILE EI SI FOLOSINDU-LE PENTRU SINE.Botezul este moartea omului vechi,in doua intelesuri:intai ca lovitura mortala ce i-o da aceluia,al doilea,ca mortificare treptata a ZVARCOLIRILOR aceluia,care mai dureaza o vreme.Dar se intampla adeseori ca resturile de forta ce au mai ramas in omul cel vechi doborat la pamant se reinvioreaza prin noi pacate.Atunci e necesara o noua revarsare de har din partea lui Dumnezeu,pentru ca omul cel nou sa reia cu mai multa vigoare ACTIUNEA DE SLABIRE A URMELOR OMULUI VECHI.Mai bine zis ,când puterile ramase de la omul vechi au crescut prea mult,cand patimile au crescut in calea puterolor de la Botez asa incat acestea nu mai pot inainta,pocainta vine sa le inlature,ca sa faca drum harului de la botez.Am zice ca pocainta lupta mai mult cu fata spre trecut,iar Botezul,cu fata spre viitor.Ea inlatura gunoiul adunat cu timpul in suflet,ca sa deschida drum propasirii omului nou nascut la Botez.Daca HARUL Botezului reface tendintele spre bine ale firii noastre,harul pocaintei INTARESTE TENDINTA FIRII de a repeta ceea ce a facut rau.
In orice caz,puterile ce ne vin prin pocainta aduc o noua intensificare LUCRARII PUTERILOR CE SE PRELUNGESC din Taina Botezului.
Sfintii Parinti cunosc insa doua forme ale pocaintei.Este Pocainta ca Taina,si pocainta ca LUCRARE PERMANENTA IN SUFLET.Dar puterea celei de a doua vine din cea dintai.
…Ideea unei pocainte permanente corespunde cu ROSTUL pocaintei in genere.Daca ea este o lopata intoarsa inapoi spre curatirea omului de pacatele adunate dupa Botez,ca omul nou sa poata inainta LUPTAND ,prin puterea Botezului,cu ispitele ce-i vin din fata,atunci evident ca noi,gresind aproape in fiecare clipa,ADICA APROAPE NICIODATA NECASTIGAND O BIRUINTA DESAVARSITA ASUPRA UNEI ISPITE,CI NUMAI IN PARTE,E NECESAR UN REGRET CARE SA NE INSOTEASCA STATORNIC,CARE SA NE SMEREASCA STATORNIC ,O VOCE CARE SA CRITICE MEREU IMPERFECTIUNEA FAPTELOR SAVARSITE,condtituind prin insusi acest fapt UN INDEMN PENTRU O SI MAI MARE INCORDARE a lucrarii noastre viitoare.
Sfantul Marcu Ascetul cuprinde in aceasta pocainta NECONTENITA rugaciunea neintrerupta(cred ca rugaciunea care cere iertarea),alungarea gândurilor rele,lucrare care trebuie sa ne tina mereu angajati,observarea gândurilor(adica permanenta atentie doar la sine,ce faci tu;la observarea gândurilor,din cate vad,Sfintii Parinti nu ii invita la cainta si indreptare pe ierarhii ecumenisti si pe ceilalti sustinatori de-ai domniilor lor,pentru ca,din cate SE OBSERVA,ei se cred deja perfecti si invatatorii cei mari ai Bisericii ca cei pe care nimeni sa nu-i indrepte pe ei,ca unii ce au ajuns,sarind garduri,curti si ferestre,staule si tufisuri, la cea mai inalta treapta a „sfinteniei”,nemaiavând ei trebuinta de dreptare si chivernisire de catre altii, in lumina sf.canoane,ca unii ce s-au auto-promovat „ex-catedra” sau „over to the Church”,urand invatatura si mustrarea parinteasca, acesti „mari luminatori ai lumii”,mai destepti sa fie ei tot timpul si mai altfel decat Sfintii Parinti si decat restul Bisericii Ortodoxe n.n.),intrucat mereu vin gânduri pacatoase PE CARE TREBUIE SA LE REGRETAM SI SA LE ALUNGAM,SI RABDAREA NECAZURILOR(aici la acest capitol este vorba nu de necazuri in sine,ci sensul este de a-ti rabda zestrea genetica a ta,precum si cea transmisa de tine copiilor tai;imbucurator este ca,pocainta ca un exercitiu natural reface genetic logaritmul tau,restabileste tot ce este stricat in tine,dezintoxifica gândirea,obiceiurile,pretentiile,dezintoxifica organele interne si vindeca de boli de inima pentru ca te vindeca de invidie,de dorinta de a fi mereu peste ceilalti si de sefie n.n.),socotind ca prin rabdarea necazurilor ne vindecam (sigur si eficient,fara urme n.n.) de greseli si imperfectiuni TRECUTE.”Preotul Profesor Dumitru Staniloaie,ASCETICA SI MISTICA BISERICII ORTODOXE,EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE,BUCURESTI-2002,pag.143-144.
Presbiter?
PS. Unde e al 4 -lea?
Mulțumesc
V-as raspunde, dar nu inteleg ce ati vrut sa spuneti. Puteti fi mai explicit?