Hristos a înviat
Mâine avem Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii.
Tot mâine se împlinesc trei ani de când am deschis acest blog. În acest răstimp, am avut destule neîmpliniri, mă refer strict la ceea ce am scris şi am publicat eu pe blog. Avem şi multe reuşite, datorate, în cea mai mare parte, Distinsei Doamne Dr. Gabriela Naghi, căreia-i suntem recunoscători pentru că şi-a pus priceperea scriitoricească, cunoştinţele medicale şi timpul în slujba noastră, cu numeroase articole duhovniceşti, incisive, excepţional documentate, toate întru apărarea Sfintei Credinţe Ortodoxe. Chiar şi în perioadele dificile pe care le-a traversat, Domnia Sa a găsit puteri şi resurse intelectuale pentru ca scrisul, dătător de bune nădejdi, să ajungă la Frăţiile Voastre.
Părintele Mihai, mărturisitor al lui Hristos, mi-a deschis blogul şi m-a asistat duhovniceşte şi tehnic, atunci când am avut mare nevoie de Preacucernicia Sa, împreună cu Doamna Presbiteră Roxana.
Întotdeauna m-am socotit a fi în slujba Frăţiilor Voastre, nu spun dezinteresat, ci având interesul comun şi suprem de a ne mântui sufletele. Se ştie că un preot se mântuieşte prin credincioşii în slujba cărora a fost rânduit de Dumnezeu. În aceşti trei ani, am postat 828 de articole, studii, comentarii, analize, exegeze, traduceri, ştiri, cuvinte ale Înalt-Preasfinţitului Părinte Longhin de la Bănceni, cel drag sufletelor noastre. N-am crezut niciodată că voi ajunge la o atare ,,audienţă’’ din partea Frăţiilor Voastre şi mulţumesc Atotputernicului Dumnezeu că între noi s-au statornicit legături sufleteşti, fără a ne fi văzut vreodată faţă către faţă. Este de aşteptat ca, la un moment dat, să intervină strivitor cenzura, proprie tuturor sistemelor totalitare, care să încerce să ne reducă la tăcere. Până atunci însă, mă bucur pentru orice postare folositoare care ajunge la Frăţiile Voastre.
Un cuvânt pentru Părinţii îngrădiţi de erezie şi schismă, alungaţi din bisericile lor, dar şi pentru cei care nu au întrerupt pomenirea, dar au cuget ortodox. Pentru păcatele noastre, peste România s-a abătut această secetă severă, care ne pune în primejdie ,,pâinea noastră cea de toate zilele’’. Sfintele Scripturi ne îndeamnă la rugăciune şi pocăinţă: ,,Când se va încuia cerul şi nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit ei înaintea Ta, şi-Ţi vor aduce rugi în locul acesta, vor mărturisi Numele Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor pentru că i-ai smerit, atunci să asculţi din cer şi să ierţi păcatul robilor Tăi…, arătându-le calea cea bună pe care să meargă, şi să trimiţi ploaie pământului Tău’’ (II Paralipomena 6, 26-27). Uniţi-vă în rugăciune, după rânduielile Sfintei noastre Biserici, şi îngăduiţi-mi şi mie nevrednicului să mă alătur acestor rugăciuni, laolaltă cu bunii noştri credincioşi iubitori de Hristos, Cel înviat a treia zi din morţi.
Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, 23 aprilie 2020
Presbiter Ioviţa Vasile
La multi ani! si Hristos a inviat!
Speram cat mai curand sa revenim si noi crestinii in biserici pentru ca stand acasa e mult mai rau decat in biserica.Va doresc sa rezistati cat mai multi ani ca sa ne fiti de folos pentru implinirea celor 3 ani de existenta.
Multumesc, Domnule Cristi Maramuresanul.
Să fie blagoslovit cuvântul Sfinţiei Voastre, Cinstite Părinte Vasile!
Să ne trăiţi întru mulți, vrednici și binecuvântați ani!
Ani mulți și plini de rodnice împliniri duhovnicești, acestui minunat blog ortodox care strălucește ca o stea pe cerul iubit al Ortodoxiei românești!
Emoţia acestei aniversări la ceas de mare Sărbătoare ne copleșește inimile!
Să vă bucuraţi, să vă bucuraţi, să ne bucurăm cu toţii împreună!
Zi de zi, clipă de clipă cu mare bucurie mărturisim în paginile acestui blog după putere, Adevărul, convinși fiind de mărturia Domnului Puterilor :«Dacă cineva Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pe el înaintea Tatălui Meu cel din ceruri» (Matei 10,32).
Bucuria Învierii lui Hristos, „izvor al vieţii veşnice“, să o purtăm mereu în adâncul inimilor noastre, iar Domnul Cel Înviat, Biruitorul morții, să ne mângâie, să ne întărească cu Harul Său pe noi toți și să ne dea prin nesfârșita Mila Sa, putere, răbdare și trăinicie!
Multumesc pentru bunele doriri si pentru toata osteneala Domniei Voastre intru apararea Adevarului.
Scrisoarea staretului Eftimios, ucenic al Sf Paisie Aghioritul http://www.cuvantul.ortodox.ro/sfantul-munte-scrisoare-staretul-eftimie-kapsala-ucenic-sfantul-paisie-aghioritul-consecinte-criza-coronavirusului-panica-teroare-izolare-incatusarea-bisericii-dictatura-mondiala-antihrist-pecetluire/
Hristos a înviat!
Oamenii au devenit mai vulnerabili, lipsa de soare şi aer curat, împuţinarea credinţei, le afectează discernământul (dacă l-au avut vreodată), astfel încât treptat începe să li se întunece raţiunea.
Cred orice aud şi au ajuns să se teamă şi de umbra lor. Nu cercetează dacă e corect sau nu ce li se trâmbiţează de unii şi de alţii, stau cuminţi în casă, nefiind învăţaţi să cugete şi să gândească, să fie conştienţi de puterile cu care i-a inzestrat Dumnezeu, şi să încerce să le dirijeze în a face bine aproapelui.
*„Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.
Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.”
Conducătorii dictaturii politico-masonico-sanitare, formatorii antihrişti de opinie şi Înalţii Ierarhi ai BOR să nu uite că noi şi
**„ fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu”(indiferent dacă sunt atei- marxişti, liberi cugetători sau eretici) şi „mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală.”
Primejdia comună s-a arătat în lume, unirea creştinătăţii întârzie, Doamne, până când? …
El e acela care va veni în numele său – nu al lui Dumnezeu – evreu de neam, care va tirani sub ascultarea sa tot pământul. Căci acela va primi să fie împărat peste strălucirea tuturor împăraţilor pământului.
Creştinii, cu numele, din pricina înmulţirii fărădelegilor care sting duhul, aşa se vor slăbi la minte încât de frică, mulţi se vor lepăda de Hristos şi vor primi toată voia rea şi vor gusta toată răutatea răului „căci credinţa nu este a tuturora” (2 Tes 2,3). Viaţa lor, slăbănogită de păcat, va da îndrăzneală satanei, care va lucra în acela tot felul de puteri şi de semne, de minuni mincinoase şi de amăgiri nelegiuite pentru fiii pierzării, fiindcă
n-au primit iubirea adevărului ca să se mântuiască.
„De aceea pentru că iubesc păcatul mai mult decât pe Dumnezeu, Dumnezeu le trimite amăgiri puternice ca să dea crezământ minciunii, şi să cadă sub osândă (minciuni), toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au îngăduit nedreptatea” (2 Tes 2,9-11).
Jidovii de odinioară, împinşi înăuntru de „acela”, au răstignit pe Domnul înţepându-i călcâiul, şi nu i-au putut face mai mult nimic; dimpotrivă Domnul, pogorându-se de pe cruce la cei din închisoare, a spart veşnicele încuietori, şi mare pradă a făcut nesăţiosului iad. De atunci umblă potrivnicul ca un leu turbat, întărâtându-şi uneltele, ca măcar faptele şi învăţătura Mântuitorului să le întunece în necredinţă.
Neputând nici aceasta, îşi aprinde ciracii şi pe „acela” al lor, care se repetă în fiecare veac de oameni din zilele Sfinţilor Apostoli, până în zilele celui mai desăvârşit Antihrist din vremea de apoi, când va propovădui Ilie, ca doară doară va putea măcar să stingă pe ucenicii lui Iisus de pe faţa pământului, prigonindu-i, spânzurându-i, ucigându-i, răstignindu-i şi în tot felul omorându-i.
Mai mult, cum zice un Părinte, acest Antihrist – care nu se mulţumeşte cu necredinţa sa, ci vrea necredinţa tuturora – nu va avea astâmpăr decât în ziua când ar izbuti să ucidă pe Dumnezeu şi să-L azvârle din mintea şi din inima celui din urmă credincios rămas pe pământ, şi nu râvneşte nebunul la o mândrie mai mare, decât aceea de a termina odată cu Dumnezeu, iar în locul Lui, să-şi împlânte în sufletul omului ca pe o sabie a iadului, chipul său de fiară.
„Acela” nu se mulţumeşte numai să înşele pe oameni cu amânarea pocăinţei pe mâine, pe poimâine, la bătrâneţe, ci luptă nebun cerând … moartea lui Dumnezeu … moartea învăţăturii Sale … moartea creştinilor, ucenicilor Săi … pustiirea Bisericii Sale şi oprirea Sfintei Jertfe celei de-a pururi, care este Sfânta Liturghie. Chinurile cele de pe urmă, vor întrece toate prigoanele câte s-au înteţit asupra creştinilor, de la început până în zilele acelea.
Numai sila unei prigoane peste tot pământul împotriva creştinilor îi va hotărî să lase la o parte orice vrajbă confesională şi să fie una, cum au fost la început. Nu vor scăpa de sub tăvălugul urgiilor istoriei, până nu vor veni la mintea aceea să asculte şi să împlinească, măcar la sfârşit, rugămintea cea mai de pe urmă a Mântuitorului în lume.
Poate că în vremile acelea abia vor mai fi creştini; dar oricâţi vor rămâne, aceia trebuie să treacă, peste ceea ce ar trebui să treacă creştinătatea vremii noastre şi să fie una.
Primejdia comună s-a arătat în lume, unirea creştinătăţii întârzie, Doamne, până când? …
Deci, când fărădelegile vor încleşta mintea şi inima oamenilor şi-i vor sălbătici aşa de tare, încât vor zice că nu le mai trebuie Dumnezeu, Biserică şi Preoţi, încât va fi sălbăticia şi nebunia urii peste tot pământul, atunci vine sfârşitul. Amin.
Părintele Arsenie Boca, Cărarea Împărăției
*Romani 14;8,9
**Romani 14; 12, 13
Acum a aparut cazul Pimen Zainea de la arhiepiscopia Sucevei si Radautilor, ttoata presa, usr-ul ataca biserica din toti rarunchi, ca uite domne ce focar de infectie este in biserica
Acum cenzura a luat amploare iar bloguri si saituri au fost inchise, bineinteles acelea care deranjau, in jur de 12 au fost inchise