Conform dicționarului, compromisul este o înțelegere, un acord, ,,bazat pe cedări, pe renunțări reciproce.”
Compromisul poate fi leac, dar poate fi și otravă. Este leac atunci când izvorăște din virtuți, dar este otravă atunci când izvorăște din patimi sufletești sau trupești.
Atunci când este vorba despre aspecte care nu vizează convingeri majore, compromisul poate fi un colac de salvare a păcii. De exemplu, într-o familie, soția acceptă ca mașina să fie argintie, deși preferă o altă culoare sau invers. Aici compromisul izvorăște din dragoste nepătimașă. Spre deosebire de compromis, iertarea nu jertfește celuilalt propriile convingeri, ci șterge cu buretele greșeala cu un scop nobil, păstrând aversiunea față de păcat sau de greșeală. Spre exemplu, mama îl iartă pe copilul care a comis un păcat, dar îi atrage atenția că astfel își periclitează relația cu Dumnezeu și/sau cu semenii.
În ultimul timp, sub masca toleranței, compromisul a fost ridicat pe un piedestal nemeritat care a diluat esența creștinismului. Promovarea unor păcate de moarte, ateismul și chiar încercarea de a influența liberul arbitru al omului cu ajutorul tehnologiei sunt efecte ale compromisului pătimaș. Compromiterea standardelor creștine de dragul puterii, al iubirii de arginți și al plăcerii și al altor patimi a atins cote alarmante. De aceea, mi se par foarte inspirate versurile:
,,Nu-i singur Iuda vinovat
De sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
Ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…”
Trădarea lui Hristos nu ar fi fost posibilă dacă Iuda nu ar fi fost robit de patima iubirii de arginți și dacă Pilat nu ar fi fost robit de dorința de slavă deșartă și de putere. Pentru a obține bani, Iuda L-a trădat pe Hristos, iar Pilat, deși știa că Hristos este nevinovat, L-a biciuit, ca să fie pe placul mulțimii. Apoi, din dorința de a-și menține puterea, L-a predat pe Hristos să fie răstignit. Amândoi au pierdut cu prea multă ușurință mântuirea din cauza patimilor nevindecate care-i stăpâneau. De aici reiese importanța luptei cu propriile patimi.
Deja în multe profesii omul este pus adeseori să aleagă între corectitudinea politică și Adevărul din străfundul convingerilor sale: în politică, în economie, în medicină, în educație, în alimentație, în religie, în drept etc. Compromisul a devenit o lege nescrisă. Există deja profesii în care alternativa compromisului este pierderea locului de muncă!!! Totuși ar trebui să ne întrebăm cât mai des dacă nu cumva încălcăm poruncile evanghelice cu vorba ori cu fapta chiar și la locurile noastre de muncă. Asta ar presupune ca Dumnezeu să fie pe primul plan. Pentru pactul cu păcatele mari împotriva lui Dumnezeu și a aproapelui se plătește o taxă! La trecerea prin vămile văzduhului este deja prea târziu să mai îndreptăm ceva.
Fără cultivarea din timp a trezviei, glasul conștiinței amuțește, iar urechile omului devin surde la chemarea lui Hristos și la poruncile Sale: iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Bine ar fi ca omul să respingă orice fel de avantaje lumești care presupun un compromis pentru a-și păstra o relație frumoasă cu Dumnezeu. Omul duhovnicesc are în primul rând teama de a nu-L supăra pe Dumnezeu și astfel își înfrânge teama de a nu fi în rând cu lumea, știind că nu poate sluji la doi domni.
Adeseori necuratul începe cu compromisuri mai mici, apoi ridică progresiv ștacheta atât la nivel individual, cât și la nivel planetar. Pentru Biserica Ortodoxă, compromisul este mai periculos decât ateismul, după cum spunea un mare duhovnic român, deoarece șirul compromisurilor nu se va opri până când Antihrist nu va fi întronizat de către… un patriarh ortodox!
Putem să ne despărțim de Dumnezeu atât pentru compromisul cu păcatul la nivel personal, cât și pentru compromisurile pe care le facem în rolurile pe care le avem în societate. Odată ce decidem să fugim de păcat și de compromisurile nocive, Dumnezeu ne dă tărie și curaj de a ne asuma un mod de viață plăcut Lui. Fuga de compromisul pierzător de suflet ne-a adus mulți sfinți în sinaxare. Ei nu L-au trădat pe Dumnezeu nici pentru arginți, nici pentru slava lumească, nici pentru putere, nici pentru a evita suferința ori chiar moartea; n-au spus și n-au scris nimic împotriva propriilor convingeri.
Dumnezeu să le dea pocăință tuturor celor care au fost prinși în mrejele compromisului diavolesc!
Dumnezeu să ne dea putere să luptăm cu propriile patimi pentru a nu cădea victime compromisului ucigător de suflete! Amin.
Sora Pelaghia
Mitropolitul Onufrie al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei: Vine momentul când va trebui să cerem iertare lui Dumnezeu
Preafericirea Sa a spus că astăzi lumea a intrat în vremurile din urmă ale existenței sale.
În predica sa de duminică, Preafericitul Părinte Mitropolit Onufrie a spus că Domnul a intrat în Ierusalim ca biruitor al morții, dar cu smerenie și se apropie vremea când Domnul va veni din nou pe pământ și nu pentru a mântui neamul omenesc, ci pentru a face propria Sa judecată dreaptă, relatează news.church.ua .
„Domnul a biruit moartea. Este cea mai mare și mai neasemănată biruință. Lumea L-a slăvit, a întins haine, ramuri sub picioarele Lui. El intră în Ierusalim nu într-un car tras de cai albi, ci pe un măgar.
Prin aceasta Domnul ne învață că fiecare om care vrea să intre în Ierusalimul Ceresc nu va intra acolo călare pe caii albi ai mândriei omenești, ci pe măgarul smereniei”, a spus Preafericirea Sa.
Mitropolitul Onufrie a mai spus că astăzi lumea a intrat în faza ultimă a existenței sale.
„Se apropie vremea când Domnul va veni din nou pe pământ, va fi o a doua venire a Mântuitorului, dar nu pentru mântuirea neamului omenesc, ci pentru ca propria Sa judecată dreaptă să aibă loc. Devenim atât de indiferenți, ne pasă atât de mult doar de viața noastră pământească, încât pur și simplu ne scapă de sub picioare și ne ținem de ea cât de mult putem. Și nu ne amintim că vine vremea când va trebui să-i dăm lui Dumnezeu un răspuns nu numai pentru faptele noastre, ci și pentru gândurile noastre, pentru sentimentele noastre, pentru tot ce am făcut bine sau rău”, a spus Preafericirea Sa.
Potrivit Prea Fericirii Sale, astăzi trebuie să lupți cât ești aici pe pământ, „să încerci să înțelegi lumea întreagă, dar trebuie să ai grijă să-ți cureți sufletul de păcat, mânie, mândrie, sentimente rele, să nu-ți lași mâinile să facă răul, să-ți păzești picioarele, ca nu cumva să te ducă în soborul celor răi, sa te păzești de orice păcat.”
„Fie ca Domnul să ne ajute, dragi frați și surori, să ne desăvârșim în mod cuviincios viața pământească, astfel încât noi înșine să încercăm să trăim în pace cu Dumnezeu, să nu ne împotrivim lui Dumnezeu, ci să-L ascultăm și să facem Voia Sa. Acea persoană care face acestea este binecuvântată de Dumnezeu. O astfel de persoană este plină de putere divină, care se numește Harul lui Dumnezeu, care ne ajută să depășim toate dificultățile pe care cineva le poate întâmpina pe calea vieții sale pământești, iar acest Har al lui Dumnezeu conduce persoana către veșnicia binecuvântată” , a urat tuturor Prea Fericirea Sa, Mitropolitul Onufrie.
Traducere din:
Sursa: https://orthodoxostypos.gr
Cel mai simplu lucru este să fii Iuda. Spui că ești prieten, dar când ai ocazia, nu eziți să primesti treizeci de monede de argint, cu un sărut pentru a-i trăda pe cei din preajma ta.
Cel mai simplu lucru este să fii Pilat. De fiecare dată când lucrurile devin dificile, te speli pe mâini.
Nu iți asumi responsabilitatea nici pentru acțiunile tale, nici pentru viața ta.
Cel mai simplu lucru este să fii unul dintre cărturari și farisei.
Pentru întreaga lume, parelnic cinstit, drept, curat, dar în interiorul tău, ascunzi ură, furie, gelozie, mândrie, viclenie.
Cel mai simplu lucru este să fii gloata.
Precum gloata evreilor. Nu ai voință. Nu iti asumi nicio responsabilitate.
Nu-ți pui mintea să gândească.
Doar urmezi si mimezi.
Exact ca oile in turma.
Și ceri să fie răstignit, cel pe care l-ai aplaudat până ieri.
Cel mai simplu lucru este să fii Baraba.
Să-ți construiești propriu libertinaj, profitand de munca altcuiva.
Cel mai simplu lucru este să fii talharul din stânga.
Care chiar și acolo, în ultima clipă, nu spune ” sunt păcătos”, ci înjura, striga, învinovățește și batjocorește pe alții pentru propriile greșeli.
Greu este să fii urmator lui Hristos…
Sa fii răstignit zilnic de dragul celor pe care îi iubesti și totuși sa șoptesti pe crucea pe care o porti:
„Parinte, iarta-le lor ca nu știu ce fac.”
https://www.facebook.com/1712209690/posts/pfbid02AugejFjMznRfkdzFVyZmwbpyLPgnqNXHbATiYCRnAgVTdSBmfrrLMzkCvhhBaLyxl