Comunitatea catolică: Erezii, inovaţii şi abateri de la Sfânta Tradiţie a Bisericii (IV)

22. Vicarius Fillii Dei

În semeţia lor nemăsurată, papii se întitulează, fiecare, drept ,,vicarius Fili Dei’’, adică locţiitor al Fiului lui Dumnezeu! Cine a studiat istoria Bisericii şi a papalităţii, ştie că aceasta este o alcătuire de crime, trădări, simonii, intrigi, desfrâu, războaie absurde. La acestea adăugăm ereziile, schismele, abaterile şi inovaţiile catolicilor. Instituţia papală a fost detestată pentru gravele abateri de la normele morale ale Bisericii. În aceste circumstanţe, pretenţia papilor de a fi locţiitorii lui Hristos pe pământ este o sfidare pentru orice om de bun simţ.

23.Învăţăturile papilor adresate celor aflaţi în păcatul sodomit

În vremea pontificatului său, Papa Benedict al XVI-lea a făcut sodomiţilor o recomandare stupefiantă: aceea de a folosi prezervativele pentru a evita contaminarea cu diverse boli. Faptul a stârnit mare vâlvă chiar în mediile catolice, şi pe bună dreptate. În loc să le arate acestor bolnavi grozăvia păcatului lor şi să-i îndemne la părăsirea acestuia şi la pocăinţă, Benedict îi întăreşte şi-i încurajează pe bieţii sodomiţi în rătăcirea lor. Ulterior, activiştii papistaşi au încercat să atenueze monstruozitatea acestei gafe, inducând ideea că, de fapt, papa a vrut să-i ferească de posibilele boli transmisibile. Zadarnic. Odată rostită această recomandare, s-a răspândit în toată lumea, consternând-o.

Faptul nu a fost un accident. Şi actualul papă Francisc a şocat lumea prin declaraţii favorabile sodomiţilor, spunând că şi ei se vor mântui. Acuma nici nu mai are importanţă dacă aceşti doi capi ai catolicismului s-au pronunţat ex-cathedra, sau au exprimat păreri personale. Supuşii papei să nu uite că Biserica Ortodoxă îşi ţine porţile deschise pentru a-i primi pe toţi cei care rătăcesc pe căile pierzării.

24. Taina Sfântului Maslu înlocuită cu ,,extrema unctio’’

Ca toate celelalte Sfinte Taine, cea a Maslului a fost dată Bisericii pentru iertarea păcatelor, tămăduirea trupească şi sufletească. Potrivit Tradiţiei Bisericii, aceasta se săvârşeşte de şapte preoţi, sau mai puţini, nicidecum de unul singur.

Catolicii au numit acest sacrament al lor ,,extrema unctio’’, adică ultima ungere, sugerând că acesteia i-ar urma moartea primitorului. Poate fi săvârşită de o singură persoană.

25. Conciliile (Sinoadele) catolicilor

Sfânta Biserică Ortodoxă are comoara nepreţuită a celor şapte Sinoade Ecumenice. De remarcat că niciunul dintre acestea n-a fost convocat sau condus de vreunul din papi. Toate s-au întrunit în Răsărit. Pentru a masca acest adevăr, apusenii spun că au fost ,,confirmate’’ de potifii romani. Pe lângă Sinoadele Ecumenice, Răsăritul Ortodox păstrează hotărârile Sinoadelor locale, ca şi Canoanele Sfinţilor Părinţi.

Stânjeniţi de lipsa de contribuţii ale Apusului la Sinoadele Ecumenice, catolicii recunosc încă 14 sinoade, ca fiind Ecumenice! Această adevărată inflaţie se sfârşeşte cu Cociliul II Vatican, 1962-1965, confirmat, zice-se, de papa Paul VI (Tertulian Langa, Dicţionar teologic creştin din perspectiva ecumenismului catolic, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997, pag. 54-55).

26. Teoria ,,Bisericilor surori’’

Este promovată cu perseverenţă de către instituţia papală, care ne spune că Biserica Ortodoxă şi cea catolică provin din aceaşi rădăcină apostolică, ceea ce e adevărat, şi între ele ar exista această relaţie. Viclenia papilor stă în aceea că pun pe picior de egalitate Sfânta Bisrică Ortodoxă cu comunitatea eretică papistaşă, vrând prin aceasta să sugereze că unirea lor e uşor de înfăptuit, condiţia fiind înlăturarea celor câtorva ,,diferenţe minore’’. Diferenţele nu sunt câtuşi de puţin minore, ele sunt, realmente o prăpastie de netrecut, atâta vreme cât apusenii persistă în rătăcirile lor. Teoria papilor se mai exprimă prin formula celor ,,doi plămâni’’, care ar aparţine aceluiaşi organism.

Deşi în vremurile noastre Biserica Ortodoxă este contaminată cu morbul ereziilor ecumeniste şi confruntată cu schismele deliberat provocate, ea are puterea să se curăţească de acest balast. Ceea ce nu putem făptui noi oamenii, va împlini Capul Bisericii, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Nu există nici cea mai mică îndoială în această privinţă.

27. Calendarul gregorian

Reprezintă o reformă a papei Grigore al XIII-lea, din 1582, care a îndreptat calenadrul rămas în urmă cu 13 zile. Pentru anul civil această reformă poate fi benefică. Pentru anul bisericesc însă, reprezintă o eroare extrem de gravă, deoarece a afectat bunele rânduieli, din momentul introducerii sale în uzul liturgic. În România a fost introdus în 1919 de autorităţile civile, iar în 1924 a fost acceptat în Biserica Ortodoxă Română de către primatul Miron Cristea.

Cel care a impus calendarul papal în uzul Bisericii Ortodoxe, a fost patriarhul iniţial caterisit, deci necanonic, Meletie Metaxakis al Constantinopolului. Fiind acceptat doar de către o parte din Bisericile Ortodoxe naţionale, s-a produs o gravă tulburare a unităţii liturgice, cealaltă parte păstrând calendarul iulian (cel vechi). A rezultat din această nesăbuinţă diferenţa de 13 zile între datele de prăznuire bisericeşti. Pe Meletie Metaxakis l-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu. Spre sfârşitul vieţii a înnebunit, iar în nele momente de luciditate exclama: ,,Vai mie, că am sfâşiat Biserica lui Hristos’’. Zadarnică i-a fost căinţa, răul era făptuit. Toţi avem de învăţat din aceste întâmplări triste.

28. Sfânta Taină a Mirungerii

Este extrem de bine precizată în cărţile Bisericii noastre (Molitfelnic), atât ca timp de săvârşire cât şi ca rânduiala propriu zisă. Astfel, ştim cu certitudine că această Taină se săvârşeşte imediat după Sfântul Botez, ca o întărire a celui botezat pentru o viaţă virtuoasă în Hristos.

Comunitatea catolică a papilor a părăsit această Dumnezeiască rânduială şi o aplică copiilor la vârsta de şapte ani, socotind în mod eronat că aceasta ar fi vârsta la care pruncii ar fi conştienţi de importanţa ei. Aceasta ne aduce aminte de teoria absurdă a anabaptiştilor, şi după ei a sectelor neoprotestante, care săvârşesc simulacrul lor de botez numai adulţilor. Iniţial apusenii au rezervat săvârşirea acestui ceremonial, numit Confirmaţiune, episcopilor. Mai târziu s-a dat şi aşa zişilor preoţi puterea ungerii cu mir. La Confirmaţiune se cere prezenţa unor naşi, alţii decât cei de la botez, ceea ce iarăşi este o inovaţie păgubitoare.

Presbiter Ioviţa Vasile