Comunitatea papistaşă: Erezii, inovaţii şi abateri de la Sfânta Tradiţie a Bisericii (II)

8. Botezul prin stropire sau turnare

Potrivit Sfintelor Canoane şi întregii Sfintei Tradiţii a Biserici lui Hristos, Taina Sfântului Botez se săvârşeşte prin întreită afundare. Papistaşii au părăsit această bună rânduială, botezând prin stropire sau turnare. Pretinsa lor taină e lovită de două ori de nulitate, prin aceea că sunt eretici şi prin faptul că nu botează prin afundare.

9. Sfânta Liturghie înlocuită cu missa romana

În decursul istoriei bisericeşti, în Ortodoxie s-au constituit trei Sfinte Liturghii: A Sfântului Ioan Gură de Aur, a Sfântului Vasile cel Mare şi a Sfântului Grigore, Papă ortodox, numită şi a Darurilor mai înainte sfinţite. Deşi îi socotesc Sfinţi pe autorii acestor Liturghii, catolicii le-au părăsit şi au introdus în locul lor missa romana, care are o structură schematică, o durată mai scurtă, ,,potrivită’’ spiritului apusean. Dacă nici măcar Liturghia unui Papă, Sfântul Grigorie Dialogul, n-a fost păstrată în cultul apusean, atunci ce aşteptări să mai avem de la cei ce s-au rupt de Biserică la anul 1054?

9. Impărtăşirea copiilor

Începând cu secolul al XII-lea, papii au abandonat învăţătura sănătoasă de până atunci a Bisericii, privind împărtăşirea copiilor. Menţionez aci că ,,sacramentele’’ apusene nu au valoarea Sfintelor Taine ale Bisericii, fiind administrate de eretici or, Canonul 46 Apostolic spune desluşit că ereticii nu au taine valide. Spun catolicii că pruncii nu trebuie împărtăşiţi la vârstă fragedă, deoarece ,,taina’’ aceasta nu e necesară pentru mântuire! Aşteaptă deci ca pruncii să ajungă la o vârstă când vor fi conştienţi de însemnătatea acesteia.

Biserica Ortodoxă a avut dintru început practica împărtăşirii copiilor mici. Cărţile bisericeşti au această prevedere imperativă, cu privire la ce urmează după Sfântul Botez: ,,Şi îndată să-l împărtăşeşti pe cel botezat cu Sfintele Taine, căci întâmplându-se a se săvârşi din viaţă neîmptăşit, greşeşti de moarte’’. Bine ne învaţă Mama Biserică faptul că Sfânta Împărtăşanie este absolut necesară pentru mântuire.

10. Binarea

Biserica lui Hristos a avut dintru început practica de a săvârşi o Sfântă Liturghie într-o zi, la acelaşi Sfânt Altar, de către acelaşi preot. Niciunui liturghisitor nu i se îngăduie să săvârşească Sfânta Liturghie de două ori într-o zi, cum nu e îngăduit ca doi slujitori să slujească succesiv Sfânta Liturghie la acelaşi Altar.

Apusenii desconsideră această practică riguros canonică şi permit ca un oficiant al lor să slujească mai multe misse pe zi, ceea ce se numeşte binare. Faptul e irelevant, de vreme ce nu au taine valide, însă ilustrează tendinţa nestăvilită a papistaşilor de a introduce inovaţii, într-un total dispreţ faţă de Tradiţia bimilenară a Bisericii.

11. Teoria concomitenţei

A fost elaborată de Toma de Aquino, socotit sfânt de papistaşi şi ne spune că unde este Trupul Domnului, acolo este, în mod necesar, şi Sângele Său. Din această pricină, mirenii sunt ,,împărtăşiţi’’ numai cu ostie, în vreme ce ,,clericii’’ primesc şi vinul din potir. În Biserica Ortodoxă din acelaşi potir se împărtăşesc clericii şi mirenii deopotrivă, cu credinţa nestrămutată că primesc Sfântul Trup şi Scumpul Sânge al Mântuitorului.

12. Azima în locul pâinii dospite

Precum se ştie prea bine, papistaşii folosesc la slujbele lor azima, spre deosebire de practica Bisericii noastre, unde întrebuinţăm pâinea dospită. Care este adevărul? Este suficient să ştim ce a frânt Mântuitorul la Cina cea de Taină. Textul grecesc al Noului Testament (Matei 26, 26) ne spune clar că Fiul lui Dumnezeu a frânt ,,artos’’, adică pâine dospită, nicidecum,,azimos’’. Încă o abatere de la învăţătura şi practica bisericească. Nu trebuie să ne facem iluzii că dacă papistaşii ar folosi pâine dospită, ar săvârşi o Taină validă. Eretici fiind, sacramentele lor nu au putere sfinţitoare.

13.Acrivie nejustificată în privinţa căsătoriilor

Urmând învăţăturilor Sfintei Scripturi, Biserica Ortodoxă admite despărţirea soţilor în caz de desfrânare (Matei 19, 9), dar numai după ce au fost epuizate toate încercările de împăcare. Sfântului Apostol Pavel spune, de asemenea: ,,Femeia este legată de lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul’’ (adică prin binecuvântarea Bisericii, n.a.) (I Corinteni 7, 39). Acestea sunt temeiurile pentru care Biserica admite a doua şi a treia căsătorie, în cazuri bine determinate, cu bună orânduială. A patra căsătorie este socotită fărădelege şi, ca atare, oprită.

Apusenii au introdus o regulă aspră, prin aceea că nu admit recăsătorirea celor rămaşi văduvi. Prin aceasta se pune o povară greu de dus, pe care puţini şi-o asumă până la capăt. Cei mai mulţi cad în păcatul desfrânării, datorită lipsei de înţelegere pe care o arată papii faţă de supuşii lor. Neavând Taine valide, catolicii trăiesc oricum în desfrânare, la fel ca sectarii.

14. Substituirea slujbelor de alungare a demonilor

Biserica a fost dintotdeauna confruntată cu lucrarea malefică a puterilor diavoleşti, care urmăresc zădărnicirea mântuirii oamenilor. Chiar înainte de întemeierea Bisericii, Mântuitorul a scos şi a alungat demonii din oameni. Această putere a dat-o Sfinţilor Apostoli şi succesorilor lor: ,,Chemând la Sine pe cei doisprezece Ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă din popor’’ (Matei 10, 1). Cu trecerea vremii, au fost alcătuite slujbele prin care demonii sunt alungaţi şi făpturile lui Dumnezeu intră pe cursul unei vieţi normale. Cele mai frecvente sunt Molitfele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur, în număr de şapte, la care se adaugă toate cele cuprinse în Molitfelnic.

Apusenii au părăsit sfintele rânduieli şi au alcătuit propriile lor slujbe de exorcizare, evident, fără putere, de vreme ce ei petrec în erezii şi sunt în afara Bisericii lui Hristos.

Presbiter Ioviţa Vasile