Sfântul Teofan Zăvorâtul
Pentru rugăciune nu există un timp aparte: ea trebuie săvârșită tot timpul, în tot ceasul și în orice clipă.
Când lucrul nu vă permite să vă săvârșiți pe deplin pravila de rugăciune, săvârșiți-o pe scurt. Dar niciodată nu trebuie să vă grăbiți. Dumnezeu este pretutindeni. Dimineața să-I dați mulțumire și să-I cereți binecuvântare cu cuvintele voastre, făcând câteva metanii și este de ajuns! Cu Dumnezeu niciodată să nu vă purtați la întâmplare. Ci întotdeauna cu mare evlavie. El nu are nevoie nici de metaniile noastre, nici de rugăciunile noastre lungi. Un strigăt din inimă scurt și puternic, iată ce este de folos! Iar aceasta se poate face din mers! Prin urmare, puteți să vă rugați neîncetat. De aceasta să vă îngrijiți și în această direcție să îndreptați tot ce faceți.
Sfântul Epifanie a fost întrebat: „Cum să împărțim timpul?”. Timpul?! Pentru rugăciune nu există un timp aparte: ea trebuie săvârșită tot timpul, în tot ceasul și în orice clipă. Sfântul Vasile cel Mare a fost întrebat: „Ce înseamnă a ne ruga neîncetat?”. Iar el a răspuns: „Să ai în inimă starea de rugăciune și te vei ruga neîncetat. Cu mâinile să lucrezi, iar mintea să o înalți la Dumnezeu”. Apostolii au înconjurat tot pământul și câte osteneli au săvârșit?! Dar în același timp s-au rugat neîncetat. Și porunca aceasta ei au scris-o. Duhul credinței, al nădejdii și al lăsării în voia lui Dumnezeu, iată ce trebuie să aprindem în inimă.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea, Editura Egumenița, pp. 38-39)
Selecție și editare Sora Gabriela Naghi
Iubirea este însuşirea comună a oamenilor lui Dumnezeu
Sfântul Ioan Gură de Aur
Iubirea este rădăcina, izvorul şi maica tuturor bunătăţilor. Pentru că, într-adevăr, ca rădăcină face să răsară nenumărate mlădiţe ale virtuţii, ca izvor scoate multă apă şi ca o mamă strânge în braţele ei pe cei care aleargă la ea. Acest lucru cunoscându-l şi fericitul Pavel, a numit iubirea rod al Sfântului Duh.
Să-l ascultăm pe Pavel, care zice: „Roadă Duhului este dragostea, bucuria, pacea…” (Galateni 5, 22). Era atent la exactitatea cuvintelor şi la ordinea învăţăturilor. Punea prima iubirea, şi apoi le amintea pe celelalte. Planta mai întâi pomul, şi apoi arăta spre roadă. Punea mai întâi temelia, şi apoi adăuga construcţia. A început de la izvor, şi mai apoi a ajuns la râuri (din Omilia a doua la Pogorârea Sfântului Duh).
Cât de mult se înmulţeşte iubirea! De aceea este atât de minunată, fiindcă se dăruieşte unuia ca şi când s-ar dărui la mii. De ce nu dobândim această putere şi nu ne punem în siguranţă propria persoană? Iubirea este mai presus decât oricare altă putere şi bogăţie, este mai importantă şi decât domnia, şi chiar decât lumina; acesta este motivul iubirii.
Până când vom restrânge iubirea la unul sau la doi? (din Omilia a 78-a la Evanghelia după Ioan).
Iubirea este însuşirea comună a oamenilor lui Dumnezeu (din Omilia a treia la Apostolul Pavel).
Sfântul Ioan Gură de Aur, Texte alese, volumul I, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, pp. 31-32
Mândria se îngâmfă creându-și lumea proprie, smerenia primește viața care vine de la Dumnezeu
SFÂNTUL CUVIOS SOFRONIE SAHAROV E LA ESSEX
Vrăjmașul a căzut din mândrie. Mândria e obârșia păcatului; toate aspectele pe care le poate îmbrăca răul sunt unite în ea: părerea de sine, slava deșartă, dorința de putere, răceala, cruzimea, indiferența față de suferințele aproapelui; tendința minții spre reverie, supralicitarea imaginației, expresia demonică a ochilor, înfățișarea demonică a chipului; spaima, deznădejdea, ura; invidia, complexul de inferioritate, neliniștea lăuntrică, frica de moarte sau, dimpotrivă, dorința de a ne pune capăt zilelor și, în cele din urmă, – lucru nu rar – demența completă. Acestea sunt semnele distinctive ale spiritualității demonice. Dar, cîtă vreme nu se manifestă cu claritate, pentru mulți oameni ele trec adeseori neobservate.
Nu este necesar ca toate simptomele enumerate mai sus să fie reunite pentru a putea recunoaște pe cel ce s-a lăsat “sedus” de gânduri pătimașe, de “vedenii” sau “descoperiri” de origine demonică.
La unii domină megalomania, ambiția, dorința de putere; la alții domină o neliniște ascunsă, spaimă, deznădejdea; la unii, melancolia, gelozia, ura; la alții, dorința poftelor trupești. Dar la toți întâlnim în mod inevitabil o imaginație debordantă ce se poate ascunde sub masca înșelătoare a unei false smerenii.
Orice rău săvârşit de creaturile libere duce cu necesitate la o viaţă de parazit pe „trupul” binelui; el trebuie să-şi găsească o justificare, să se înfățișeze ascuns sub aparenţele binelui, și adeseori sub aparenţele Binelui suprem. Răul se înfăţişeaza întotdeauna şi în mod inevitabil amestecat cu un element dintr-o căutare formal pozitivă, şi prin aceasta latură îl seduce pe om.
Răul încearcă să-i prezinte omului aspectul său pozitiv drept un scop atât de important, încât pentru atingerea lui toate mijloacele sunt permise. În existența sa pământească, omul nu poate atinge Binele absolut; în toate întreprinderile omenești există un anume grad de nedesăvârșire.
Prezența nedesăvârșirii în binele omenesc, pe de o parte, și inevitabila prezență a unui pretext bun în rău, pe de altă parte, fac extrem de anevoioasă deosebirea dintre bine și rău.
Pricina luptei nu stă în rațiunea ca atare, ci în trufia minții noastre, care ridică mintea împotriva lui Dumnezeu. Mândria amplifică imaginația, smerenia o face să înceteze.
Mândria se îngâmfă creându-și lumea proprie, smerenia primește viața care vine de la Dumnezeu.
Arhimandritul Sofronie, Viața și învățătura starețului Siluan Athonitul, Editura Deisis, Sibiu, 1999
Dumnezeu ne trimite „demascatori”, ca să ne deschidă ochii inimii
Sfântul Ioan de Kronstadt
Atunci când suntem mustrați pentru ceva anume, acest lucru nu trebuie să ne enerveze și să ne arunce în deprimare, ci trebuie să ne liniștim ca niște oameni neînsemnați și imorali și să ne întoarcem spre Dumnezeu prin rugăciune făcută cu râvnă, pentru ca El să vindece slăbiciunile noastre și goliciunea noastră să o umple cu harul Său.
A ne enerva mai ales atunci când suntem defăimați pentru slăbiciunile noastre adevărate înseamnă a pune rană pe rană, patimă pe patimă. Înseamnă a suferi de bunăvoie de orbirea iubirii de sine, care nu vrea să-și vadă părțile întunecate, și înseamnă să mori de bunăvoie. Iar deprimarea este cu desăvârșire o nechibzuință, căci creștinul, prin ajutorul harului lui Dumnezeu, dacă vrea, întotdeauna poate să se schimbe în mai bine, și tocmai pentru aceasta Domnul ne trimite „demascatori”, ca să ne deschidă ochii inimii, ca să vedem urâțenia faptelor noastre și, văzând, să ne curățim, dar în nici un caz nu ca să ne întoarcem în deprimare. Deprimarea este păcat și lucrare a diavolului. Mustrările trebuie să trezească în noi tânguirea după Domnul, să aducă pocăință spre mântuire, iar nu o tânguire a iubirii de sine.
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Cum ne mântuiește Dumnezeu. Sfaturi de urmat pentru toată vremea, traducere din limba rusă de Corina-Alexandra Toader, Editura Sophia, București, 2012, pp. 50-51)
Cinci calități și cinci reguli de viață pentru a trăi în armonie cu tine însuți
Dr. KONSTANTIN V. ZORIN teolog
Oamenii înțelepți ne sfătuiesc să ne ghidăm după următoarele cinci reguli:
1. Curățește-ți viața de ură: învață să ierți.
2. Eliberează-ți inima de tulburări: cele mai multe sunt deșarte.
3. Du o viață mai simplă și prețuiește ceea ce ai.
4. Dă mai mult decât iei.
5. Așteaptă mai puțin și vei primi mai presus de așteptări.
Iată acum esența unei alte parabole interesante: ca să trăiești în armonie cu tine însuți, ai nevoie să ai cinci calități.
Prima: vei face fapte mari dacă Îl vei lăsa pe Dumnezeu să te țină în mâna Sa.
Ai încredere în pronia Lui și simte mâna Lui.
A doua: din când în când te vor „strunji” în mod dureros diferite probleme și ispite.
Rabdă durerea, dacă ea te înnobilează și îți transfigurează duhul.
A treia: a te îndrepta este adesea singurul mijloc de a rămâne pe calea dreaptă.
Recunoscând și înlăturând greșelile pe care le-ai făcut, vei crește ca profesionist și ca om.
A patra: cea mai importantă parte a ta, la fel ca grafitul de la creion, se află în interior. Observă întotdeauna cu atenție intențiile și trăirile sufletului.
A cincea: roadele sufletului sunt faptele tale, care lasă urme pe pământ. Chibzuiește fiecare pas pe care-l faci.
Din păcate, nu ne pricepem să fim fericiți! Deosebit de greu e să accepți durerea ca pe un medicament împotriva patimilor. De aceea ne și rugăm să fim izbăviți de tot necazul, mânia și nevoia, pentru sfârșit creștinesc, fără durere, în pace. Cerem de la Domnul să ne dea nu după dreptate și după meritele noastre, ci după mila și îngăduința Lui față de neputința omenească, fiindcă El este bun cu cei nemulțumitori și răi (Luca 6, 35). În această smerenie este nădejdea de mântuire.
Atunci când dragostea de Dumnezeu și de aproapele ne vindecă de orgoliul nostru rănit, războiul cu noi înșine se va încheia prin biruința păcii și armoniei lăuntrice. Cine a dobândit această comoară neprețuită nu se va lăsa amăgit de tentațiile rafinate ale lumii.
(Konstantin V. Zorin, Dacă puterile sunt pe sfârșite. Războiul și pacea omului cu el însuși, traducere din limba rusă de Eugen Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2015, pp. 159-160)
TURMERICUL IMPIEDICA FLUORURILE SA NE DISTRUGA CREIERUL
Turmericul si Fluorurile se gasesc peste tot astazi, de la antibiotice la apa de baut si la pasta de dinti, facand expunerea la ele inevitabila.
Neurotoxicitatea fluorurilor a fost un subiect dezbatut in mediile academice de decenii, iar in ultima perioada a inceput sa fie dezbatuta si de publicul larg. De la teoriile conspirationiste cum ca era utilizat la inceput de rusi si nazisiti in apa de baut din lagarele de concentrare pentru a-i lobotomiza chimic pe prizonieri, pana la “abilitatea” sa de a spori calcifierea glandei pineale.
Acum, un nou studiu publicat in “Pharmacognosy Magazine”, adauga un suport experimental suspiciunii ca fluorurile sunt substante care intradevar afecteaza creierul. De asemenea acest studiu a dezvaluit ca un agent protector natural obtinut din mirodenii, care lupta impotriva efectelor produse de fluor, este disponibil.
Studiul a fost efectuat de cercetatorii din departamentul de Zoologie al Universitatii de Stiinte M.L. Sukhadia din Udaipur, India, care si-au petrecut ultimul deceniu investigand mecanismul prin care fluorurile induc schimbari neurodegenerative severe in creierul mamiferelor.
“Fluorul (F) este probabil primul ion care a atras atentia oamenilor de stiinta datorita efectelor lui toxice si acum toxicitatea Fluorului din apa de baut este bine cunsoscuta si reprezinta o problema mondiala.”
Studiul axat pe neurotoxicitatea indusa de fluor a identificat excitotoxicitate si stres oxidativ ca principalele motoare ale neurodegenerarii. S-a observat de asemenea ca subiectii cu conditia cunoscuta sub numele de fluoroza au suferit schimbari neurodegenerative asociate cu o forma de stres oxidativ cunoscut sub forma de “peroxidarea lipidelor”. Excesul de peroxidare al lipidelor conduce la o scadere a continutului total de fosfolipide din creier. Datorita acestor bine cunoscute mecanisme de neurotoxicitate si neurodegenerare asociate fluorurilor, cercetatorii au reusit sa identifice un prim polifenol in turmeric ca un agent ce ar merita sa fie testat ca substanta neuroprotectiva. Studiile precedente asupra turmericului au indicat ca acesta este capabil sa actioneze ca antioxidant. De asemenea, turmericul, pare sa creasca productia de glutation in creier, un antioxidant important al sistemului imunitar.
In scopul de a evalua efectele neurotoxice ale fluorului si de ademonstra rolul protectiv al turmericului, cercetatorii au impartit un grup de cobai in 4 grupuri mai mici pentru 30 de zile:
1. Control (fara fluoruri)
2. Fluorura(120 ppm) a fost administrata prin apa de baut
3. Fluorura(120 ppm) + turmeric(30 mg/kg de masa)
4. Turmeric(30 mg/kg)
In scopul de a stabili efectul tratamentului, cercetatorii au masurat continutul de malondialdehida (MDA) din creierul cobailor. MDA este un marker bine cunoscut al daunelor produse de stresul oxidativ.
Dupa cum era de asteptat, grupul caruia i-a fost administrate doar fluoruri a prezentat un nivel foarte crescut de MDA fata de grupul caruia nu i-a fost administrat nimic. Grupul care a primit si fluoruri si turmeric a prezentat totusi o valoare mult mai mica a MDA fata de grupul care a primit doar F, ceea ce demonstreaza efectul neuroprotectiv al turmericului impotriva neurotoxicitatii asociate fluorurilor.
Avand in vedere insultele chimice cu care ne confruntam zi de zi, turmericul poate fi una dintre cele mai importante ierburi avand mai mult de 600 aplicatii in medicina, toate bazate pe dovezi.
Sursa: Secretele sistemului,
Când ceilalți ne rănesc, Hristos mângâie inima noastră
Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului
Aşadar, tristeţea şi mâhnirea nu ne-au fost date ca să suferim când ne moare o persoană apropiată, când pierdem bani sau când suntem încercaţi de vreo nenorocire, ci ca să ne ajute în lupta noastră duhovnicească. Să ne întristăm nu pentru răul pe care ni-l pricinuieşte aproapele, ci pentru păcatele noastre, cu care Îl întristăm pe Dumnezeu. Păcatele Îl alungă pe Dumnezeu, pe când supărările pe care ni le pricinuiesc ceilalţi Îl aduc aproape de noi, ca să ne apere.
Şi oricum ar fi, să ştii că de tristeţi, chinuri, ispite şi supărări nu scapi în viaţa de pe Pământ. Trebuie să dai piept cu toate acestea fără teamă, înarmat fiind cu credinţă, nădejde şi răbdare. Să îţi doreşti să nu cazi niciodată în ispită. Dar când Dumnezeu îngăduie că cazi, să nu te superi, nici să nu te tulburi în inima ta. Fă în schimb tot ce poţi, ca un ostaş vrednic al lui Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, pp. 251-252
Omule, de ce nu ai om?
Sfântul Nicolae Velimirovici
‒ Doamne, nu am om! Orbii au călăuză, ologii au rudenii, neputincioşii au prieteni, dar eu nu am pe nimeni nicăieri în lumea asta mare, care să simtă milă faţă de mine şi să mă ducă la apă atunci când primeşte putere vindecătoare. Când eu mă ostenesc să ajung în apă, altul a fost ajutat înaintea mea să intre în apă şi a fost vindecat, şi eu trebuie să mă întorc în patul meu mişcându-mă cu dureri mari. Şi asta se tot întâmplă de treizeci şi opt de ani!
‒ Iată, Templul este doar peste drum! Preoţi fără de număr citesc Legea lui Dumnezeu şi învaţă pe oameni să facă milostenii, dar nu-i nimeni care să vină, sau să trimită pe cineva care să te ajute?
‒ Aşa este, Doamne; se află mulţi preoţi în Templu, dar eu nu am om. Sunt mulţi iudei, mii şi mii de iudei, care s-au adunat în Ierusalim pentru sărbătoare. Dar pe ei nu-i interesează un suferind trist şi fără glas; pe ei îi preocupă sâmbăta. Au venit mii şi mii, numai ca să aducă slavă sâmbetei, aşa cum strămoşii lor preamăreau viţelul de aur din pustiu. Mii şi mii de iudei pot spune, dar eu nu am om.
Iată un om ‒ Singurul Om! Este Domnul ‒ mai milostiv decât o rudenie sau un prieten, mai lucrător decât o slugă. El nu S-a pornit pe această cale lungă şi ostenitoare din Galileea până la Ierusalim pentru ziua de sâmbătă şi de sărbătoare, ci pentru acest om în suferinţă. El a venit astfel ca, prin fapte, nu prin vorbe, să pună întru arătare lipsa de milă a oamenilor ale căror simţăminte sunt învârtoşate. Şi Omul a venit pentru om.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Predici, Editura Ileana, București, 2006, p. 254
“Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte! Sfânta Jertfă în pace a o aduce!” “Nimeni să nu vă smulgă biruinţa printr-o prefăcută smerenie şi printr-o făţarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut, şi îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească”.Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel [2;18]
“Atunci când Arhanghelul Mihail a strigat:Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!,s-a oprit căderea îngerilor, prefacerea lor din duhuri de lumină în draci întunecați.
Ar fi bine ca atunci când gânduri și simțăminte năvalnice ne tulbură și tind să ne stăpânească, să repetăm acest îndemn. Și să îl înțelegem!
Să stăm bine – s-a spus.
Dumnezeu este Bun, Dumnezeu este Binele.Să stăm bine înseamnă să stăm după Dumnezeu, cu Dumnezeu, întru Dumnezeu.
Să stăm cu frică – s-a spus.Și asta poate să pară ciudat sau greu de dus pentru lașii care sunt îngroziți de cuvântul frică tocmai pentru că frica îi stăpânește.Există și o frică bună: aceea de a cădea din Iubire și Adevăr, aceea de a ne despărți de bine.
Iar ea este motorul cel mai apropiat, simplu, eficient, pentru luare aminte, pentru a nu ne lăsa moi, pentru a fi treji.Frica despărțirii de Dumnezeu, sau frica de a cădea din Bine, această frică binecuvântată ne împunge spre trezvie atunci când amăgirea drăcească ne adoarme conștiința – și ne-o adoarme tocmai ca să ne lăsăm scoși din bine, despărțiți de Dumnezeu.
Să luăm aminte – s-a spus.
Căci altfel rânduiala noastră se strică, ne pierdem rosturile, rătăcim.Și nu mai stăm bine!Deci, ca să stăm bine, trebuie să luăm aminte. Să luăm aminte la Dumnezeu și, înapoi, la noi înșine, apoi iar la El și iar la noi. Ca să ne măsurăm neîncetat starea după Binele Adevărat.
Atunci când valurile lumii se ridică, mulți suntem slabi în Credință.Și ne lăsăm stăpâniți de frica cea rea, care ne păcălește că răul este puternic și va învinge – și ne va învinge.Dar Cel care este cu noi este Atotputernicul. Și, chiar și atunci când ni se pare că doarme, e cu noi și ne păzește, priveghează, ne iubește.
Stând cu El în luntre atingerea limanului – a Țărmurilor de Sus – este absolut sigură.”Domnul Dumnezeu, slujit fiind de noi, nevrednicii slujitorii Săi, cu trup păcătos şi stricăcios, se arată nevăzut şi neperceptibil ca „Cel care aduce şi Cel care este adus”, Marele Arhiereu, pe care toate puterile îngereşti Îl înconjoară, Îl închină, Îl slujesc.
Toţi suntem chemaţi să cinstim Sfânta Anafora,(cuvântul din limba greacă înseamnă „urcare”), şi să fim cu luare aminte, căci va fi ridicată la ceruri, însoţită de mulţime de oştiri îngereşti. „Cel ce aduce şi Cel ce este adus” jertfă, Marele Arhiereu, ca mijlocitor şi reprezentant al nostru, va înălţa jertfa noastră la ceruri şi o va oferi Părintelui Luminilor, „Celui vechi de zile”, ca pe o tămâie bine primită, întru miros de bună mireasmă duhovnicească. Ioan Gură de Aur spune că „Biserica este locul Îngerilor şi al Arhanghelilor şi Împărăţia lui Dumnezeu, este însuşi Cerul. Dacă cineva ţi-ar deschide acest cer şi te-ar îndruma acolo, chiar dacă i-ai vedea pe tatăl sau pe fratele tau, n-ai îndrăzni să le vorbeşti. Aşa şi aici, pe pământ, nu trebuie să spui nimic, afară de rugăciunile şi citirile duhovniceşti, pentru că biserica este cerul”. În cer, domneşte liniştea netulburată, pacea lui Dumnezeu „care covârşeşte toată mintea”, ce însoţeşte toate în Cetatea de Sus a Ierusalimului ceresc. Dupa ce te închini la Sfintele Icoane, îţi alegi locul unde te vei aşeza , fără să te mai muţi din acel loc.
Tulburările, mersul de colo-colo prin Biserică în timpul Sfintei Liturghii, zgomotele, neorânduielile, nu-şi au locul acolo. Iar dacă noi avem inima tulburată, mintea întunecată şi cugetele neîmpăcate la vremea Sfintei Liturghii, a Sfintei Anaforale şi a Prefacerii Darurilor, înseamnă că, conştiinţa
noastră ne mustră şi ne osândeşte şi suntem vinovaţi de ceva. Dacă lucrurile stau aşa, harul pleacă de la noi, ne părăseşte şi ne scoate chiar şi din Biserică. Acesta ne respinge pentru că suntem lipsiţi de iubire faţă de Dumnezeu şi aproapele.
Să luăm aminte, așadar! Să stăm bine! Să stăm cu frică ! Să fim cu inima înlăcrimată-n dragostea pocăinței și cu mintea cugetând Împărăția lui Dumnezeu. fragmente
Sursa: Pr. Mihai-Andrei AldeaProtopresbiter Ștefanos Anagnostopoulos, „Explicarea Sfintei Liturghii”, Editura Bizantină, București, București, 2005, pp. 274-276