Pe bună dreptate se spune că acela care deține informația va avea întotdeauna câștig de cauză. Dau câteva exemple.
1.În 1948, un grup de 12 persoane, consăteni de-ai mei, au cumpărat o moară de la un jidan din satul vecin, Hida. L-am întrebat pe unul din ei câtă vreme au avut parte de moară. Răspunsul a fost stupefiant: de miercuri până vineri! Am verificat exactitatea informației pe calendarul din 1948 și într-adevăr, 9 iunie, ziua tranzacției, a căzut în zi de miercuri. Logic, 11 iunie, ziua jafului numit naționalizare, a fost vineri. În aceste fel, jidanul deținător al informației a făcut un transfer de pagubă asupra românilor, care nu și-au recuperat moara nici până în ziua de azi.
2.În vremea comunismului, a fost o perioadă relativ bună, cînd găseam în magazine ceea ce ne era necesar. Un martor al lui Iehova, rudă mai îndepărtată, a venit la noi și pe un ton confidential ne-a spus: Mergeți și cumpărați zahăr, ulei, cacao, etc., pentru că va veni vremea când nu se vor mai găsi la liber. Nu l-am băgat în seamă, dar n-a trecut mult și s-au raționalizat alimentele, încât primeam o cantitate lunară absolut insuficientă. Ceaușescu strângea șurubul pentru plata datoriilor externe.
3.Când a început campania de exterminare a populației prin așa zisa vaccinare, martorii lui Iehova s-au bulucit primii spre centrele de vaccinare și făceau o o reclamă intensă și ticăloasă substanței numite vaccin. ,,Uite, eu m-am vaccinat și mă simt foarte bine. Mergeți și vă vaccinați’’ suna sloganul lor. Oamenii aveau informația, știau că primele doze echivalează cu apa de ploaie, dovadă că dumnealor sunt teferi și nevătămați, pe când imprudenții și nesăbuiții populează spitalele și ocupă spațiile din cimitire.
4.Cu mai multe luni în urmă, citeam mărturia unei asistente din Slovenia, care spunea că un lot din vaccinurile primite erau însemnate discret, ca fiind nepericuloase. Eu însumi m-am străduit să liniștesc națiunea română, îngrijorată de starea președintelui Iohannis după vaccinare, într-o epigramă: ,,Nu vă temeți, n-o să moară (-n) / Seringă a fost apă chioară’’.
Acum citim pe ActiveNews că ,,un purtător de cuvânt al Pfizer recunoaște, în timpul audierilor din senatul australian, că angajații lor au primit un lot special de vaccin anticovid, diferit de cel distribuit publicului’’.
5.Ce să înțelegem din toate acestea? Că acești criminali care promovează vaccinul ca armă biologică au o viclenie drăcească. Nu puteau distribui dintru început vaccinul ucigaș, pentru ca populația să nu-și dea seama și să-l refuze. Au scos la înaintare apa chioară, apoi au distribuit masiv substanța ucigașă.
6.Noi, slujitorii ortodocși, nevrednici de numele Mîntuitorului Hristos, avem informțiile cele mai bune, mai exacte, mai eficiente, care le depășesc pe toate celelalte. Avem Sfintele Scripturi, profețiile mai vechi sau mai noi Părinților Bisericii, glasul Părinților îngrădiți de erezie. Biserica Ortodoxă Română, în pofida glasului dobitocesc al lui Vasile Bănescu și al altora ca el, ne învață să nu avem încredere în diavolul, chiar când spune adevărul. Să nu-i credem nici pe slujitorii lui mincinoși, ucigași cu sâmbrie, chiar dacă accidental mai spun adevărul.
Nu vă temeți! Sursum corda! Cu Dumnezeu înainte, spre Împărăția Sa.
Presbiter Iovița Vasile
Arhimandritul Emilianos din Simonopetra: Suferința rânduită de Dumnezeu
Fie că ne place sau nu, vom trece prin suferință. Dumnezeu ne va cere multe sacrificii și va trebui să ne așteptăm la multe privațiuni în viața noastră. Cum le putem suporta? La fel ca David, adică „din pricina cuvintelor buzelor tale” (Ps. 16:4).
Îmi este suficient să știu, Doamne, că asta ai cerut, asta mi-ai dorit. Există o singură cale de a explica dificultățile noastre: ele sunt exact ceea ce Dumnezeu vrea să trăim și să înduram și de aceea „din pricina cuvintelor buzelor Tale, am umblat pe cărări grele” (Ps. 16, 4). David simte că nu numai legea a fost rânduită de Dumnezeu, ci și suferințele lui, care sunt și expresia voinței divine.
Psalmistul trebuie să descopere și să accepte relația corectă cu suferința sa. Dacă va reuși, își va fi transformat suferința, astfel încât până la urmă singura lui realitate să fie Dumnezeu. Dar dacă va continua să reziste suferinței sale, refuzând să-și găsească mântuirea acolo, suferința lui va continua fără încetare. Întrebarea este în cele din urmă următoarea: se va oferi sau nu el însuși ca sacrificiu voluntar pentru voia lui Dumnezeu?
Rezultă că experiența suferinței este în esență conflictuală, pentru că este momentul în care sufletul trece, ca să spunem așa, prin „stâncile care se ciocnesc” ale mitologiei antice.
În acest pasaj periculos, sufletul trebuie să facă o alegere, al cărei rezultat fie îl va rupe în bucăți, fie îi va permite să navigheze către destinația sa în Dumnezeu. Alegerea se reduce la aceasta: va accepta sau va respinge sufletul suferința? Va accepta el această suferință sau va lupta împotriva ei, considerând-o străină pentru sine însuși?
Sănătatea duhovnicească nu se găsește în evitarea suferinței, ci în acceptarea ei cu bucurie. Dilema psalmistului constă tocmai în acceptarea sau respingerea suferințelor sale, ceea ce echivalează cu a spune că alegerea pe care trebuie să o facă este aceea de a-L accepta sau nega pe Dumnezeu.
Traducere din:
https://www.eighthdayinstitute.org/suffering-ordained-by-god