”Păzeşte-te, fiule, de cei cu credinţă strâmbă şi de toate discuţiile lor, căci şi pământul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce trăieşte în Credinţa Ortodoxă îşi va mântui sufletul. Fiindcă nu există o altă credinţă mai bună, decât curata şi sfânta noastră Credinţă Ortodoxă … De asemenea, fiule, nu se cade să lauzi o credinţă străină. Cine laudă o credinţă străină face la fel ca şi cel care-şi huleşte propria credinţă. Cine laudă credinţa sa şi pe cea străină e un făţarnic şi apropiat de erezie
… Dacă cineva îţi spune: ’Credinţa noastră şi a voastră este de la Dumnezeu,’ atunci, fiule, răspunde-i aşa: ’Făţarnicule! Cum pot fi amândouă de la Dumnezeu? Nu ştii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Botez. (Efeseni 4, 5)
Aşadar, fiule, fereşte-te de aceştia şi întotdeauna apără-ţi Credinţa ta! Nu te înfrăţi cu ei, ci fugi de ei şi întăreşte-te în Credinţa ta prin fapte bune! … Fiule, chiar dacă va trebui să mori pentru Credinţa ta sfântă, du-te cu îndrăzneală la moarte! Aşa au murit şi Sfinţii pentru Credinţă, iar acum vieţuiesc întru Hristos.
(Patericul peşterilor de la Kiev, 1806)
Selecție și editare: Ștefan Ciobanu
Daca e adevarat, e grav! Circula deja poze pe net
„Au trecut vreo 24 de ore de când un ierarh al Bisericii Ortodoxe Române (Siluan Mănuilă) și un „ierarh” al „Bisericii Ortodoxe din Ucraina” (Mihail Zinkevych) s-au împărtășit din același potir la Sfânta Liturghie prezidată de Patriarhul Ecumenic la o mănăstire romano-catolică din Ungaria.”
E bine că ne semnalați această fărădelege. Dacă ne dati și un link, e si mai bine.
Siluan s-a papistășit de multă vreme, împreună cu preoții nevrednici din Italia. Practic, Biserica românilor din Italia e trecută la papistași. Dacă ucraineanul e schismatic de-al lui Epifanie, Siluan a devenit schismatic (s-a despărțit de BOR) și ar trebui înlăturat ca un mădular putred. Cine s-o facă? Dumnezeu. Dati-ne niste indicii să vedem și noi cum stau lucrurile. Rectific: am crezut în primul moment că e vorba de Siluan din Italia. Nu, avem de-a face cu cel din Ungaria, nu l-ar fi făcut mă-sa!
Da așa este, apare știrea pe blogurile grecești
Alta faradelege:
https://vm.tiktok.com/ZGJvRupte/
Ca sa vedeti.
Cât de neînsemnat este pământul și viața pământească în comparație cu cerul, cu domnia veșnică a lui Hristos! Și totuși ne agățăm atât de mult de lucrurile lumești și suntem atât de nepăsători și indiferenți la mântuirea sufletului și la viața veșnică!
Sfântul Ioan de Ktostdat
Doamne ajută.
Dumnezeu le ştie pe toate și le rânduiește spre bine…
Desigur, dacă apostolul Pavel nu l-ar fi înviat pe copil n-ar fi fost un eşec al lui.
Aşa cum am spus şi altă dată, Domnul poate şi acum să-i vindece pe toţi bolnavii, dar nu-i vindecă. Din când în când îl vindecă pe câte unul, pentru că cheia este nu să nu moară, sau să nu se îmbolnăvească oamenii. Aceste lucruri sunt inevitabile. Odată ce oamenii au căzut şi au intrat pe drumul păcatului vor suferi toate urmările păcatului, ca să se mântuiască în cele din urmă, dacă cred în Dumnezeu.
Prin urmare, se vor îmbolnăvi, vor înfometa, vor simţi durerea, vor fi strâmtarăţi şi vor muri în cele din urmă. Hristos n-a venit ca să-i învieze pe toţi câţi au murit, nici să-i trimită pe ucenicii săi s-o facă, n-a venit să-i sature pe toţi înfometaţii, sau să-i vindece pe toţi bolnavii. Hristos a venit ca să-l mântuiască pe fiecare om, pe toţi fără excepţie şi mântuirea, adeseori, se întâmplă în boală, în durere, în foamete, în orice strâmtorare şi în moarte. Cel care moare, să ştim aceasta, se mântuieşte prin moartea lui.
Câteodată moare un copil şi zicem: „Săracul, nu s-a bucurat de viaţă!” De care viaţă nu s-a bucurat? Acesta acum este în viaţă. „Dar de ce Dumnezeu l-a luat aşa de mic?”
Aceasta o ştie doar Dumnezeu, care le cunoaşte pe toate. Ca Dumnezeu ştie că pentru copilul acesta, care n-a împlinit nici ani, nici luni, ci puţine zile, este momentul cel mai potrivit ca să plece din lumea aceasta şi plecând, se mântuieşte. Se izbăveşte, pentru că dacă l-ar fi lăsat, s-ar fi putut pierde.
Dumnezeu le ştie pe toate, şi cum şi ce este bine; iar noi nu putem să ne amestecăm în nici un fel. Dacă l-ar fi lăsat, s-ar fi pierdut. Deci, l-a luat şi l-a mântuit prin moarte. Să nu mai vorbim de faptul că atunci când moare un copil, este posibil ca tatăl lui, mama Iui, rudeniile să-şi revină, să se pocăiască, să-L găsească pe Dumnezeu şi astfel, să se mântuiască şi aceştia. Oricum se întâmplă acest lucru, dar nu trebuie să limităm evenimentul morţii doar la acest aspect, adică moare un copil ca să se mântuiască ceilalţi. Copilul însuşi se mântuieşte prin moartea lui. Hristos a venit ca oamenii să se mântuiască şi pentru ca să se împlinească lucrarea de izbăvire, vor trece şi prin boli, prin foamete, prin orice strâmtorare şi prin moarte.
De aceea, Hristos fie când era El pe pământ fie mai târziu, prin ucenicii Săi, prin Biserica Sa, nu-i înviază, nu-i hrăneşte pe toţi. Aşadar, oamenii vor pătimi ceea ce au de pătimit, adică foamete, boli etc. Toate acestea vor exista nu pentru că aşa vrea Dumnezeu să existe, ci pentru că noi oamenii le generăm, pentru că trăim în păcate. Hristos i-a săturat pe flămânzi, i-a vindecat pe bolnavi, i-a înviat pe morţi, asemenea şi Apostolii şi Sfinţii Lui după aceea.
Acestea s-au întâmplat ca să se vădească faptul că Hristos este Domnul tuturor. Este Domnul vieţii şi al morţii întărind ceea ce am spus, apostolul Pavel ar fi putut să nu-l învieze pe tânăr, dar probabil că a existat un motiv special care l-a obligat s-o facă. Acest motiv îl ştie doar Dumnezeu care i-a dat putere Apostolului să facă învierea şi apostolul Pavel care a primit „înştiinţarea”. (26.10.1986)
Arhim. Simeon Kraiopoulos, „Taina suferintei”, Editura Bizantina