Am auzit prima oară de Părintele Arsenie în vremea uceniciei în Seminar, prin anii 70. Atunci, unul din părinţii profesori, Chesarie Gheorghescu, ne-a vorbit în cuvinte puţine , dar alese despre dânsul. Regretul meu este acela că n-am dat importanţă celor relatate, pierzând astfel posibilitatea de a fi în preajma dânsului, fie chiar şi numai pentru câteva minute. Cu trecerea vremii, am ajuns în câteva rânduri la mormântul Sfinţiei Sale, la Mănăstirea Prislop, uimit, de fiecare dată, de afluenţa extraordinară de credincioşi. Stau şi acum şi mă mir de mulţimea celor care fac pelerinaj la mormântul Părintelui. Cineva chiar a întrebat: oare ce-i aduce pe aceşti oameni la Prislop?, şi răspunsul a fost simplu, ,,sfinţenia şi necazurile’’. Trebuie remarcat faptul că ierarhii Bisericii noastre evită să vorbească despre Părintele Arsenie, unii îl privesc chiar cu ostilitate. Din afara Bisericii, dar şi din interiorul ei, s-a pornit o campanile nemaiîntâlnită de denigrare, cu intenţia vădită de a curma pelerinajele numeroase, din toate regiunile României. Cine ar avea înteresul ca lumea să numai meargă în acest loc binecuvântat al Ardealului? Desigur, diavolul şi slujitorii lui dintre oameni, maeştrii minciunii şi ai manipulării. Toate acestea m-au determinat să scriu aceste gânduri şi să le încredinţez şi altora, credincioşi, îndoielnici, denigratori. Şi aş dori să încep cu ce i se impută Părintelui:
1.Faptul că în pictura bisericii din Drăgănescu apar chipurile ereticilor Wulfila şi Francisc de Asissi cu aură de Sfinţi. Este, fără îndoială, o eroare. Nu ştiu cum s-o explic, decât recurgând la argumentul neştiinţei. Unii spun că ceea ce a pictat Părintele ar avea un caracter profetic, pe care nu l-am desluşit până acum. Posibil. Celor bine intenţionaţi, dar îndoielnici, le aduc aminte două exemple din istoria Bisericii noastre. Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful are minunate scrieri, în care însă s-au strecurat şi câteva erori, chiar şi o erezie, hiliasmul. S-a întâmplat din neştiinţă. Biserica îl priveşte cu îngăduinţă. Asfel citim acestea despre Sfânt: ,,Teologia Sfântului Iustin nu este aşa de sigură, cum e credinţa lui. El are erori cu privire la raporturile intertrinitare, la suflet, la demoni; el profesează hiliasmul. Acestea sunt erori explicabile prin noutatea înseşi a problemelor din care ele au răsărit… Hiliasmul e datorat lui Papias’’. Erorile sale au fost din neştiinţă şi nu i-au fost piedici în calea spre sfinţenie şi spre a se încununa ca Mucenic.
Sfântul Gherasim de la Iordan e cinstit de toţi cei binecredincioşi. Ne-a rămas scris despre el că ,,biruind şi izgonind pe diavolii cei nevăzuţi, a fost împiedicat şi amăgit de diavolii cei văzuţi, adică de eretici, căci a căzut în erezia lui Eutihie… Mai pe urmă, a lepădat vătămarea eretică şi s-a întors la Dreapta Credinţă’’. Vorbim şi în acest caz de neştiinţă. Cutează cineva să pună sub semnul îndoielii sfinţenia acestor doi minunaţi ai lui Dumnezeu? Cred că nu, cu excepţia proştilor şi a necredincioşilor sau rău-credincioşilor
Se cuvine să folosim aceleaşi măsuri şi în cazul Părintelui Arsenie Boca şi să nu ne erijăm în judecătorii lui, căci avem suficiente nevrednicii personale de care ne putem îngriji.
- Una din acuzele nedrepte ce i se aduc se referă la faptul că Părintele ar fi crezut în învăţătura drăcească despre reîncarnare. Cu nimic nu se susţine această învinuire, nicăieri în scrierile pe care le-am citit, n-am descoperit vreun indiciu în acest sens. Dimpotrivă, şi-a profeţit sfârşitul, când spunea ,,mai am trei calendare’’, adică trei ani. În alte rânduri le spunea credincioşilor: ,,de-acolo unde mă duc, vă voi ajuta mai mult’’. Denigratorii împuţinaţi la minte aruncă tot felul de acuzaţii, care ajung în urechile a milioane de oameni. Câţi dintre aceştia se apucă să cerceteze dacă aceste afirmaţii sunt adevărate sau mincinoase? Foarte puţini, şi tocmai pe aceasta mizează iubitorii de minciună.
| 3.Vrăjitoria este o îndeletnicire pe de-a-ntregul diavolească, aspru condamnată şi pedepsită de Sfânta Biserică Ortodoxă. Bineînţeles că vrăjmaşii lui Dumnezeu şi a tot binele n-au ezitat să contureze imaginea unui vrăjitor, când a fost vorba de Părintele Arsenie. Vă rog să observaţi în Vieţile Sfinţilor că atunci când un Sfânt Mucenic al lui Dumnezeu săvârşea o minune în faţa slujitorilor diavoleşti, imediat era acuzat de vrăjitorie, adică tocmai de ceea ce practicau ei cu ardoare. Aşadar, metoda nu e nouă.
4. Ne spuneţi, iubitori de minciună, că în chilia Părintelui de la Sâmbăta de Sus au fost găsite nu mai puţin de 300 de cărţi de vrăjitorie. Proşti sunteţi! Nu cred că poate cineva aduna atâtea cărţi de vrăjitorie în limba română acum, când ele proliferează din plin, darăminte acum, să zicem, 30-40 de ani. 5. Părintele Arsenie a fost caterisit pe nedrept, deci îndepărtat din slujirea preoţească. Faptul acesta grav e imediat deturnat de ponegritorii cu mintea îngustă, care nu întârzie să ne înştiinţeze că s-a lăsat de călugărie şi de preoţie! Chiar aşa, măi haidamacilor, de bună voie şi nesilit de nimeni? Nu vă e ruşine? |
6.Ecumenismul este un cancer al societăţii noastre. Nu mă apuc acum să explic ce este cancerul. Suficient e să relev că aceia care se socotesc cunoscători ai picturii bisericeşti văd în imaginile de la Drăgănescu dovada că Părintele Arsenie a fost ecumenist! Chiar aşa! Ia citiţi, cei ce sunteţi de bună credinţă (ceilalţi, nu!, că sunteţi proşti), cele ce urmează: ,,Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale Apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă, fie ei: arhierei, preoţi de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfânta Tradiţie, la Dogmele şi Canoanele Sfinţilor Părinţi ale celor şapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu’’. Acesta este ,,ecumenistul’’ Arsenie Boca!
- Ca să fie încă şi mai convingători, iubitorii de minciună, nu pregetă să-l acuze şi de imoralitate şi acuză faptul că în preajma Părintelui s-ar fi aflat o monahie oarecare. După această adevărată avalanşă de minciuni ni se mai serveşte una? Şi aveţi pretenţia să vă credem? Oamenii cinstiţi ştiu, Dumnezeu ştie toate în chip desăvârşit, Părintele a schimbat vieţi şi continuă să o facă şi după trecerea la cele veşnice. Combătea neîncetat păcatul desfrânării şi mustra cu asprime pe cei care-l săvârşeau.
După toate acestea, socotesc că este bine să fac recurs la mărturiile unor oameni care au stat multă vreme în preajma Părintelui şi care, în viaţă fiind, pot fi oricând să confirme ceea ce scriu eu aici. Am avut privilegiul şi onoarea să vorbesc cu Părintele Serafim, duhovnicul Mănăstirii Căşiel din judeţul Cluj. Ne-a vorbit despre Părintele Arsenie ca despre un Sfânt, şi spunând aceasta, e suficient. Prin anul 2014 l-am întâlnit pe Părintele Clement de la Sâmbăta de Sus, chiar la Prislop. Fiind amândoi sălăjeni, repede s-a înfiripat o discuţie între noi. A fost o plăcere, pentru că acest ieromonah avea cugetul Bisericii. A stat multă vreme pe lângă Părintele Arsenie. Venind vorba despre Părintele Arsenie, am aflat lucruri frumoase, proorocii pe care le-a făcut şi care s-au împlinit, modul în care-i trata pe cei buni, dar şi pe cei rătăciţi. Părintele ştia dacă într-o mulţime căreia îi vorbea, s-a strecurat vreun sectar sau vreun necredincios şi nu pregeta să-i mustre spre îndreptare. Maica Marina Lupău este încă stareţă a Mănăstirii Bic din judeţul Sălaj. Cine are curiozitatea să afle mărturia dânsei, o poate face oricând. Va avea plăcuta surpriză să afle multe lucruri frumoase despre Părintele Arsenie, căci dânsa a vieţuit la Prislop în vremea când dânsul se afla acolo. L-aş enumera aici şi pe colegul meu de Institut Teologic, Daniil Stoenescu Partoşanul. Nu o fac dintr-o mare supărare, legată de grozăviile semnate în Creta, de cei chemaţi să ne fie arhierei.
Mărturisesc că în mai multe rânduri am cerut mijlocirea Părintelui Arsenie către Dumnezeu Atotputernicul. Uneori am primit ajutor, alteori, nu. Ajutorul n-a venit atunci când am cerut lucruri minore şi nefolositoare.
Vă rog să cugetaţi cu temeinicie la una din proorociile Părintelui. Zicea Preacuvioşia Sa că steaua cu cinci colţuri va fi înlocuită cu steaua cu şase colţuri. Doamne, câtă dreptate a avut!
Vă rog, înainte de a-l desconsidera pe Părintele, să vă întrebaţi şi să vă răspundeţi de ce Biserica Ortodoxă Română nu a canonizat niciun Sfânt din perioada comunistă? Vă dau eu un posibil răspuns. Fiecare Sfânt român înscris în calendar ar incrimina pe urmaşii celor care, prin crimele lor sălbatice, au însângerat pământul României Ortodoxe. Se spune că fiara, care purta numele de Alexandru Nicolski, a încetat ororile experimentului de la Piteşti în momentul când şi-a dat seama că dintre victimele sale se ridică Sfinţi! Dacă cei chemaţi să fie episcopi ai românilor ortodocşi au refuzat să canonizeze Sfinţii neamului, poporul dreptcredincios le aduce cuvenita cinstire. Aşa se explică de ce milioane de români se îndreaptă anual spre Prislop. Dacă ierarhii noştri au căzut în erezie, este cu neputinţă ca milioanele de credincioşi să fie în înşelare. Asta ar vrea să ne facă să credem vrăjmaşii Bisericii şi ai Neamului. De ceva vreme primesc sms-uri de la aceşti specimeni. Unul îmi scria cam aşa: ,,Am fost la Arsenie Boca şi am simţit că la mormântul acela se află diavolul, încât mi-a venit gândul de sinucidere’’. Răspuns-am: ,,Omule, minţi. Diavolul este în tine. Potoleşte-te, că altfel ajungi în iad. Nu mă mai deranja’’. Asemenea metode folosesc slujitorii diavolului, vădit deranjaţi de prezenţa la Prislop a credincioşilor noştri.
Părintele Arsenie Boca a fost batjocotit, prigonit şi întemniţat de lichelele comuniste. Aceşti criminali odioşi l-au iradiat şi apoi l-au răstignit, încât putem vorbi de un Sfânt Mucenic al Neamului. Aceşti criminali şi urmaşii lor îl ponegresc acum şi răspândesc otrava minciunii din gurile lor spurcate, pe toate canalele. Drept concluzie, aş recomanda tuturor ortodocşilor moderaţie. Admitem, prin reducere la absurd, că Părintele Arsenie n-a fost Sfânt. Rămâne atunci să admitem că a fost un credincios de rând, ca oricare dintre noi, cu meritele şi scăderile sale, care a fost persecutat şi a murit de mâna securităţii criminale. Nimeni nu mă va putea convinge că Părintele a fost eretic, ecumenist, vrăjitor, legionar vrednic de dispreţ şi tot ce spun iubitorii de minciună. Haideţi să ne gândim că există numeroase argumente şi minuni care pledează pentru sfinţenia vieţii sale. Ce vom răspunde la înfricoşătoarea Judecată, ştiind că ,,Sfinţii vor judeca lumea’’ (I Corinteni 6, 2) şi printre Sfinţi va fi, poate, şi Părintele Arsenie?
Pr. Ioviţa Vasile