,,Veseliți-vă, drepților; ceruri, bucurați-vă; săltați, munților, că S-a născut Hristos. Fecioara șade asemănându-se heruvimilor, purtând în brațe pe Dumnezeu – Cuvântul întrupat. Păstorii slăvesc pe Cel Născut; magii aduc daruri Stăpânului; îngerii, cântând, grăiesc: Necuprinsule Doamne, slavă Ție’’.
Dragi cititori, iubitori de Hristos,
De Sfintele Sărbători, în Biserica noastră se obișnuiește ca ierarhul locului să adreseze credincioșilor din cuprinsul Eparhiei, un cuvânt părintesc cu îndemnuri și învățături duhovnicești. În vremurile comunismului, aceste cuvinte pastorale erau trimise întâi la securiștii din departamentul cultelor care vegheau să nu se strecoare vreun cuvânt subversiv, și abia după aceea ajungeau in biserici, unde erau citite de către preoți. Actualii pseudo-ierarhi nu sunt obligați să se supună acestor rigori, ei se autocenzurează și conformează cerințelor sistemului antihristic, scriu niște platitudini penibile, niște cuvinte fără noimă, din care credincioșii rămân cu nimic, încât se vede cu ușurință lipsa lor de sinceritate. Îți dai lesne seama că folosesc cuvintele pentru a-și ascunde gândurile.
De mai bine de șase ani, Biserica noastră este lipsită de treapta episcopală. Fără a mă substitui cuiva, după modestele mele puteri, doresc să vă adresez acest scurt cuvânt frățesc, nădăjduind că va ajunge la inimile Dumneavoastră.
Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, în Cartea I-a a Regilor, capitolul 17, relatează un episod din istoria lui Israel. Rege era atunci Saul, iar filistenii s-au pornit cu război împotriva israeliților. Ambele tabere erau pregătite să intre-n luptă de-a lungul unei văi, de-o parte și de alta. Din rândurile filistenilor a ieșit un luptător de o statură înfricoșătoare. Goliat era numele lui și era de înălțimea a șase coți, asta însemnând mai mult de trei metri! Plin de semeție, acesta-i provoacă pe israeliți să-și trimită și ei un luptător, urmând ca în confruntarea dintre cei doi să se decidă tabăra învingătoare și cea învinsă.
Patruzeci de zile a ieșit Goliat în față, însă nimeni n-a cutezat să se apropie de el. Dimpotrivă, israeliții îl priveau cu spaimă și fugeau din calea lui. Lucrurile păreau lămurite și Israel s-a resemnat în neputința lui. Dumnezeu însă are întotdeuna căi nebănuite de mintea omenească. El îl trimite pe câmpul de luptă pe fiul cel mic al lui Iesei, David, viitorul rege al lui Israel. Păstorul nebăgat în seamă de nimeni cere îngăduința de a-l înfrunta pe Goliat, și după multe stăruințe și cu mult scepticism este lăsat să meargă în fața uriașului filistean. ,,Tu vii asupra mea cu sabie și cu lance și cu scut; eu însă vin asupra ta în numele Domnului Savaot, Dumnezeul oștirilor lui Israel, pe care tu L-ai hulit’’ au fost cuvintele de întâmpinare rostite de David.
Deznodământul nu s-a lăsat așteptat. Așa descrie Sfânta Scriptură cursul evenimentelor: ,,Și vârî David mâna în glugă, luă de-acolo o pietricică, o repezi cu praștia și lovi pe filistean în fruntea lui și acesta căzu cu fața la pământ. Așa birui David pe filistean, cu praștia și cu piatra, lovind pe filistean și ucigându-l’’. Uimitor! Peste mintea omenească. Dumnezeu a hotărât biruința dreptății în cel mai neașteptat mod, prin pietricica din mâna unui prunc!
Am ales această relatare biblică pentru similitudinile ei cu starea noastră de azi. Suntem și noi în plin război, nu mă refer la cel din Ucraina, care e numai o fațetă a acestuia. Mă gândesc la războiul puterilor întunericului împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii Sale, război ce poate fi numit pe drept ,,mondial’’, pentru că în toată lumea antihriștii cei de multe feluri s-au înrolat în cohortele iadului. Satana a fost dezlegat și răcnește ca un leu, căutând pe cine să înghită. Avem în față un Goliat hidos, hulitor de Dumnezeu și de cele sfinte, supradimensionat, umflat hiperbolic care ar vrea să ne înfricoșeze. Are multe nume și amintesc doar câteva dintre ele: Babilon, urâciunea pustiirii, porțile iadului, fiară apocaliptică, hidră ecumenistă, spurcăciune globalistă, desfrânata cea mare. Nu vă temeți de el, e slab, fricos și, pe deasupra, și prost. Ce prostie poate fi mai mare decât aceea de a cuteza să te lupți cu Dumnezeu?! Fiți liniștiți, Dumnezeu Se luptă pentru noi. În gluga Pruncului Iisus există o pietricică și pentru acest Goliat mult hulitor.
Cu vrerea Bunului Dumnezeu, am ajuns și-n acest an Sfintele Sărbători, prin care preaslăvim pe Pruncul Iisus din ieslea Betleemului. Vă doresc tuturor să vă bucurați cu bucurie sfântă, călcând peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma (Luca 10, 19).
Presbiter Iovița Vasile