Cuvant pentru Parintele Vasile Savin

Ceauşescu a avut un aparat securist excepţional. Bine dotat, nu din cale-afară de inteligent, dur, cu informatori răspândiţi peste tot. Ziceai că s-a eternizat la cârma ţării şi nimic şi nimeni nu-l va clinti vreodată. A venit decembrie 1989 şi toate s-au năruit. Dictatorul şi soţia au fost ucişi ca nişte câini, tocmai de cei ce le-au fost tovarăşi de drum. Din acele evenimente, fiecare a învăţat ce-a găsit de cuviinţă.

Noi învăţăm că nimeni nu-i veşnic aci pe pământ, cum îşi închipuie puternicii zilei.

La acestea cugetam văzând modul cum un preot al lui Hristos, Părintele Vasile Savin din parohia Dochia, a fost alungat de vătafii lui Teofan din biserica în care a slujit un şir de ani. Ereticul de la Iaşi a făcut apel şi la jandarmi, ca să semene spaimă printre credincioşi, şi-n felul acesta a luat în stăpânire încă o biserică în care şi-a instalat un om de încredere. Faptul că vor să ,,păstorească’’ Turma lui Hristos cu ajutorul mascaţilor, denotă două lucruri: anxietatea în care se zbat şi timpul scurt care le-a rămas.

Părintele Vasile s-a purtat exemplar, întrerupând pomenirea minciuno-episcopului, adică a procedat întocmai cum spun legile bisericeşti, Sfintele Canoane: s-a îngrădit de Teofan şi de şleahta trădătoare din Creta. Glasul din cer pe care l-a auzit Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan în vremea când i s-au arătat evenimentele ultime ale lumii acesteia, spunea: ,,Ieşiţi din ea (din cetatea fărădelegii, din sistemul antihristic, n.a.), poporul Meu, ca să nu vă împărtăşiţi din păcatele ei şi să luaţi din pedepsele ei’’ (Apocalipsa 18, 4). Aceasta a fost raţiunea pentru care Părintele Vasile a luat distanţă faţă de ereticul Teofan şi de toţi ereticii lumii. Acum a rămas fără parohie şi fără mijloace de trai. Important este că s-a pus străjer Sfintei Credinţe Ortodoxe, precum a jurat la hirotonire, iar de-aci Dumnezeu va veghea asupra Sfinţiei Sale şi a familiei.

Cu frăţească dragoste îl îndemn să nu intre în pasivitate, să continue slujirea lui Hristos. O îndemn pe distinsa doamnă preoteasă să-l sprijine în toate încercările ce le stau în cale. Îi îndemn pe credincioşii care-l cunosc să iasă din cetatea fărădelegii şi să-l urmeze. Rămână sodomiţii în locurile de ,,cinste’’, pe care le ocupă. Pe preoţii care stau pe margine, să vadă ce se întâmplă, îi rog să se gândească la jurământul depus la hirotonire, pe care-l calcă prin pasivitate,  să iasă din starea căldicea, în care se complac şi să-şi aducă aminte de cuvintele Mântuitorului, spuse episcopului Bisericii laodicenilor: ,,Astfel, fiincă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea’’ (Apocalipsa 3, 16). Nu cumva să ajungem şi noi să fim lepădaţi de la faţa lui Hristos.

Miciuno-episcopii şi-au făcut nişte calcule, socotind că dacă îi ,,caterisesc’’ pe preoţii nepomenitori şi-i alungă din biserici, îi ,,îngroapă’’ definitiv şi nu se va mai auzi de ei. S-au înşelat cumplit! N-au decât să stea în jilţurile lor, ca nişte intruşi ce sunt, şi să scrie toată ziua sentinţe de ,,caterisire’’, Biserica lui Hristos nu o vor putea birui.

Sărut mâna, Părinte Vasile. Mă înclin în faţa Sfinţiei Tale şi-ţi doresc slujire rodnică, pentru ca Hristos Domnul să te aşeze în Împărăţia Sa cea cerească, laolaltă cu toţi cei care-L iubesc. Când vei sluji în Duminica Ortodoxiei să nu uiţi să pomeneşti cât mai mulţi eretici. Doamne, ajută!

Preot Ioviţa Vasile