În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh
Harul Domnului nostru Iisus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toţi. Amin.
Hristos a înviat!
Preacuvioşi şi preacucernici părinţi, iubiţi fraţi şi scumpe surori în Domnul Iisus Hristos, în aceaste vremuri de grea încercare pentru Credinţa noastră Ortodoxă, prin care trece Biserica noastră astăzi, nu putem să rămânem nepăsători, să privim liniştiţi cum unii sau alţii doresc, în chip vădit, să ne distrugă învăţătura Sfintei noastre Ortodoxii, dogmele, canoanele şi învăţăturle Sfintelor Sinoade. Şi cred că suntem astăzi cu toţii chemaţi să mărturisim, să înţelegem bine că prin tăcere trădăm pe Dumnezeu, Credinţa şi Biserica noastră. E grea furtuna şi e mare, dar mare este Dumnezeu, Care ne-a făgăduit că va fi cu noi în toate zilele vieţii noastre până la sfârşitul veacului. Amin.
Ne e tare greu când privim cât de uşor au reuşit să ne înşele vrăjamşul diavol şi să ne abată de la calea cea adevărată a mântuirii. Cât de uşor au semnat mai marii noştri în Creta, primin toate rărăcirile şi învăţăturile care doresc să distrugă Sfânta noastră Ortodoxie, pentru care au suferit Sfinţii! Nici până acum nu s-a uscat sângele Mucenicilor pe gratiile şi pereţii închisorilor, dar nu au trădat şi nu au vândut, ci şi-au păstrat Credinţa în Dumnezeu.
Biserica adevărată lui Hristos a rezistat în toate vremurile, chiar şi în cei 70 de ani de comunism şi ateism, şi până va veni Hristos, va suferi mereu, dar nici porţile iadului nu o vor birui. Numai să rămânem în Adevărul sfânt pe care ne-a fost dat o dată pentru totdeauna.
Ţinta Ortodoxiei noastre este Iisus Cel răstignit. Sfinţii Părinţi ne-au pregătit pentru aceste vremuri, prin care treceţi şi frăţiile voastre acum. Mă bucur că şi în ţara noastră, România, sunt suflete scumpe şi dragi care vor să păstreze curată Credinţa Ortodoxă, şi pentru aceasta trebuie să răbdaţi, să suferiţi prigoane şi necazuri.
Ştiu că suferiţi mult şi mă doare sufletul pentru voi, dar mă rog Bunului Dumnezeu să vă întărească în lupta voastră împotriva tuturor rătăcirilor care au fost semnate în Creta: a ecumenismului şi papismului, măştile lui antihrist, care astăzi, în numele aşa zisei ,,dragoste’’, au renunţat la tot ceea ce a fost sfânt, rugându-se şi îmbrăţişându-se cu cei care luptă împotriva Bisericii noastre. După cum le ştiţi pe toate care s-au făcut împotriva Adevărului, suferind pe nedrept pentru că vreţi să rămâneţi ortodocşi. Domnul să vă ajute să mergeţi până la sfârşit pe această cale frumoasă a mântuirii.
În aceste zile de mare sărbătoare a Învierii Domnului, vă îmbrăţişez pe toţi cu dragoste părintească şi va zic: Hristos a înviat! Cu multă iubire spre voi care mărturisiţi Adevărul, rog pe Bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze. Cerul întreg să vă ocrotească şi să vă ajute mereu să rămâneţi în Biserica luptătoare şi mărturisitoare.
Cu dragoste în Hristos,
Arhiepiscopul Longhin
Hristos a inviat!
Христос Воскресе!(Hristos voskrese)
IPS Longhin, prietenul Mantuitorului Hristos, ne adreseaza o emotionanta misiva din care izvoraste dragostea nesfarsita, Harul aducator de viata, cuvantul Adevarului care umple de veselie inimile si cugetele noastre.
Suntem coplesiti de Mila cu care ne inconjoara iubirea Mitropolitului Longhin, vindecatoare a ranilor sufletesti si trupesti facute de fatarnicii, atotputernicii ocupanti ai jilturilor arhieresti, de slugile preaplecate ale acestora, si de neputinciosii, ratacitii, sarmanii naivi, care se cred pe calea mantuirii, dar sunt in mare inselare.
Atatea cuvinte inflacarate izvorate dintr-o inima care a uitat suferinta si durerea in care se afla, alaturi de intreg poporul ucrainiean ortodox, inconjurat fiind de vrajmasii lui Dumnezeu, schismaticii si slugile acestora din gruparile para-militare nationaliste atee, ne imbarbateaza a ramane neclintiti in fata uraganului minciunii, indiferentei si dezinformarii rauvoitoare.
Poporul acesta are inima indarjita si razvratita(Ieremia5,23), caci „Cele rele sunt în inimile lor” (Psalmi 27, 4).
„Lucrarea omului trebuie să fie ca un diamant – să strălucească oricum ai întoarce-o”, ne spune deslusit Sf.Luca al Crimeei.
Graiurile vasului ales al lui Dumnezeu, Vladica Longhin si ale Sfântului Ierarh Luca, au adeverit încă o dată tăria cuvântului lui Dumnezeu, care „e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii” (Evrei 4, 12). Se stie ca daca inima este lipsită de harul lui Dumnezeu şi nu percepe din lumea transcendentală insuflările Duhului Sfânt de bunătate şi de adevăr, ci are aplecare pentru primirea duhului răutăţii, al minciunii şi al mândriei, atunci nebunia se naşte şi locuieşte întru ea.
Am primit cu luminata bucurie, binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Longhin, puternic aparator al Sfintei Ortodoxii, fiind constienti ca Cel Prea Inalt a auzit rugaciunile sale, si a trimis Duhul Sfant sa ne mangaie cu dulcea Sa adiere, pe toata durata lucrarilor Conferintei de la Botosani din 1 mai 2019.
Adevarat a inviat! Воистину воскресе! ( Voistinu voskrese!)
Aveti dreptate. Vorbeam cu cineva la telefon ieri. Persoana era tare descumpanita. I-am recomandat cuvantul IPS Longhin, ca mangaiere. Si cred ca a gasit-o.
Este ultimul episcop marturisitor de origine romana!
Parinte, sa nu ne grabim. Presimt eu ca mai exista cineva care nu si-a plecat genunchii lui Baal. Nu subestimati puterea lui Dumnezeu.
Hristos a inviat!
Intelepciunea Sfantului si Dreptului Iov, mult rabdatorul, sa ne lumineze mintea, cugetul si inima, intru rabdarea fara cartire a vicleniilor si uneltirilor celor „trufasi si semeti”, care au uitat se vede teama de CEL ATOTPUTERNIC , caci stie prea bine, Atotmilostivul, ca nu le-am zis:: *”Daţi-mi de pomană şi împărţiţi din averile voastre pentru mine? Sau scăpaţi-mă din mâna unui duşman sau răscumpăraţi-mă din mâna tiranilor?”
**”Fiţi învăţătorii mei şi eu voi tăcea; lămuriţi-mă unde este păcatul meu!
… voi împovăraţi pe prietenul vostru.
Şi acum întrebaţi şi vă întoarceţi către mine şi în faţa voastră nu voi spune minciună!
Cercetaţi din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetaţi din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
Este oare vreo strâmbătate pe limba mea şi cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rău şi ce este amar?”
Indemnarurile Sfantului si Dreptului Iov sa zideasca in sufletele noastre puterea si taria de a rabda durerile, necinstea si defaimarea bunului renume, caci toate le vede Domnul si va rasplati fiecaruia dupa faptele sale. Caci praf si cenusa si robi preaplecati Domnului suntem cu totii.
Nevoința de bunăvoie l-a arătat pe Iov a fi un bărbat mult-cucernic, dar nevoința fără de voie, stăruitoare, în îndurarea celor mai grele lovituri care se abăteau asupra lui, i-a înveșnicit numele și a proslăvit în lumea întreagă virtutea lui. Bine ar fi sa ia seama toti la cuvantul desert rostit impotriva fratilor, a Sfintitilor Parinti, la necuviinta si propriile nedesavarsiri, la saracia vietii duhovnicesti, caci bine stiut este ca „în mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”.
Nadajduim ca aceste clipe sa fie clipe de binecuvantare, caci langa fiecare cruce se afla si o inviere.
Răspunde Iov și zice : – Mai întâi auzisem cu urechile mele că ești milostiv , ești, ești, ești…, dar acum Te-am văzut cu ochii mei, Te-am simțit cu inima mea și m-am smerit, adică m-am nimicnicit pe mine în sinea mea și am zis : „Nu sunt nimic decât praf și cenușă. Nu sunt nimic altceva decât țărână și cenușă călcată în picioare. Asta sunt. Nu sunt nimic însemnat.
Este între noi o diferență înfricoșătoare în felul în care întâmpinăm necazurile, ispitele și încercările pe care le suferim, dar nadajduim in Mila nesfarsita si Bunatatea si Dragostea Mantuitorului Iisus Hristos, incercand sa ne apropiem de smerenia si credinta de nezdruncinat a Dreptului Iov, Multpatimitorul drag sufletelor noastre.
***”Cât despre tine, dacă inima ta e credincioasă şi dacă întinzi mâinile către El,
Şi depărtezi de mâna ta fărădelegea ei şi nu rabzi să locuiască nedreptatea în corturile tale,
Atunci vei ridica fruntea ta fără pată pe ea, vei fi puternic şi fără frică.
Fiindcă vei uita necazul tău de azi şi-ţi vei aduce aminte de el numai ca de nişte ape, care au fost şi au trecut.
Şi viaţa ta va înflori mai mândră decât miezul zilei, iar întunericul se va face revărsat de zori.
Atunci tu vei fi la adăpost, căci vei fi plin de nădejde, te vei simţi ocrotit şi te vei culca fără grijă.
Te vei întinde fără ca să te strâmtoreze nimeni şi mulţi vor răsfăţa obrazul tău.”
Ortodoxia este ceea ce au exprimat oficial Sfintele Sinoade, acele adunări binecuvântate formate din membri ai Bisericii lui Hristos veniţi din toată lumea. Atunci, purtătorii de Dumnezeu părinţi, „înzestraţi cu toţii cu ştiinţa sufletului şi Duhul dumnezeiesc”, au discutat despre marile probleme care îl preocupă pe omul duhovnicesc, şi au aşezat postamentul, temelia civilizaţiei duhovniceşti. Ortodoxia a fost pecetluită cu sânge de mucenicii tuturor vremurilor. Elementul de bază al Ortodoxiei este iubirea de oameni, luată în cel mai profund sens al ei. Nu numai ca milostenie, ci în general, ca afecţiune. Ortodoxia a fost întotdeauna calea împărătească a Evangheliei. A păstrat curat şi autentic duhul creştinismului în faţa misticismului întunecat al ereziilor din Răsărit, a centralizării papalo-cezareene a latinilor şi a subiectivismului raţionalist al protestantismului. A păstrat mereu măsura şi armonia, n-a făcut nimic greşit. Pentru că Părinţii au fost mişcaţi de duh, au fost călăuziţi de Dumnezeu în chip sfânt şi duhovnicesc.
Un alt element important al Ortodoxiei a fost întotdeauna eroismul pe care îl vedem în mucenicie. Dar nu s-a oprit numai la jertfa sângelui. Fiii Ortodoxiei au arătat mereu curaj şi vitejie în faţa oricărui fel de samavolnicie. Ortodoxia este marşul omului către Făcătorul lui, către îndumnezeire. Este un diamant care reflectă prin toate laturile adevărul.
Dupa aceaste putine si intelepte cuvinte ale Parintelui Efrem Athonitul, si dupa provocarile actuale ne intrebam pe buna dreptate, cati dintre noi, anti-ecumenistii, ingraditi de erezie, cati au mai ramas ortodocsi?
Ortodoxie preafrumoasă, mireasă împodobită a lui Hristos, să nu te tăgăduim noi, nevrednicii, ci dacă vremurile şi împrejurările o vor cere, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge din noi!
Asa sa ne ajute Dumnezeu!Amin
*Cartea lui Iov(6;22,23)
**idem(6;24,27-30)
***Ibidem(11;13-19)
Părintele Efrem Athonitul (Filotheitul)
Toți semnatarii sinaxei de la Botoșani au devenit oficial…ERETICI!
Nici la alții nu e mai bine:
His Holiness Patriarch Kirill meets with a group of pilgrims from the Roman Catholic Church
https://mospat.ru/en/2019/05/03/news173771/
Adică:
Sanctitatea Sa, Patriarhul Kirill s-a întâlnit cu un grup de pelerini din „Biserica Romano-Catolică”
(3 mai 2019)
De la Kiril n-avem asteptari. Daca ar fi dupa el… Ceilalti arhierei rusi (oarte din ei), de opun lui Kiril si asta-l mai tine pe loc cat de cat.
Papa Francisc primit cu căldură la Sofia, la palatul patriarhiei bulgare, patriarhul Neofit a lăudat declarațiile papei Francisc, după care acesta sa deplasat la catedrala Alexandr Nevski unde sa rugat pt pace și pt unificarea tuturor ,,creștinilor”, sursa https://www.romfea.gr/diafora/28918-sunantisi-papa-fragkiskou-me-ton-patriarxi-boulgarias
Cel rau a reusit sa provoace o mica fisura in pozitia Bisericii Ortodoxe Bulgare.
Hristos a inviat!
Preacucernice Parinte Vasile,eu personal am incredere in Biserica Ortodoxa Bulgara,ca nu a permis nici o fisura sa apara in angrenajul mantuirii neamului bulgar ,spre deosebire de tradatorii din BOR ,in frunte cu „papa baniel”si ,spre rusinea mea a cripto -securistul nifon !ovidiu pacatosul.
Draga Ovidiu,
Eu am incredere si in Biserica Ortodoxa Romana. N-am incredere in ierarhia ei, dar asta e alta poveste. Poporul Ortodox Roman o apara si de randul acesta Dreapta Credinta Ortodoxa. Atentie, datoria noastra este sa nu iesim nici macar cu un milimetru in afara hotarelor BOR.