Cuvântul Părintelui Theodoros Zisis, adresat participanţilor la Conferinţa Teologică de la Urziceni

---

Dragi frați ortodocși ai Bisericii Domnului,

Ne-am bucurat foarte mult să aflăm că ţineţi astăzi la Urziceni o Conferinţă Teologică cu tema de mare actualitate „Ortodoxia în contextul marii resetări”, de fapt în legătură cu sărbătoarea Sfântului Paisie Aghioritul, căruia i-aţi dedicat și o biserică. Sfântul Paisie cu viața și învățătura sa, pe urmele Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți, ne îndrumă și astăzi să învățăm și să experimentăm căacel singur Mare Început adevărat din istoria umanității și în viața oamenilor din toate epocile. se realizează prin lucrarea mântuitoare a lui Hristos, care continuă neîncetat în cadrul singurei Biserici adevărate, Biserica Ortodoxă.

Falșii profeți și falșii învăţători de toate vârstele, care includ artizanii de astăzi ai „New Age” și „Noua Ordine”, pe care pe bună dreptate îi numiți în Programul vostru „Piața elitelor globaliste”, încearcă să readucă înapoi vechiul, să prezinte vechea lume păcătoasă, lumea diavolului, ca pe ceva nou și atrăgător, să dărâme unicitatea Credinței Ortodoxe, pentru ca în adânc să creeze religia universală a lui Antihrist, să readucă întunericul, să inducă oamenii în eroare cu trecutul nou, dar careeste vechi și distructiv.

Știm însă din Sfânta Evanghelie că, când Hristos și-a început predica de după Botez în „Galilea neamurilor”, în Galileea multireligioasă și interreligioasă, atunci numai „poporul care ședea în întuneric a văzut lumină mare și celor care ședeau în latura și în  umbra morții, lumină le-a răsărit’’ (Matei 4, 12-17). Când Apostolii Petru și Ioan au fost îndemnați de către conducătorii evreilor să nu-l mai predice pe Hristos, ei au răspuns că nu există alt Mântuitor și Răscumpărător, cei care se întorc către alți mântuitori falși își riscă mântuirea, la fel ca și cei ai religiei și lumii de astăzi: „Și nu este mântuire în altul, căci nu este sub cer alt nume dat oamenilor prin care să fim mântuiți”(Fapte 4, 12).

Apostolul Pavel îi critică pe falșii apostoli și pe falșii învățători care, la fel ca susținătorii de astăzi ai ecumenismului, au alterat și au schimbat predicarea apostolică introducând propriile lor învățături omeneşti, propovăduind în esență o altă evanghelie. În atitudinea sa strictă față de toți potențialii reformatori și modernizatori, se introduce o atitudine mai strictă decât cea pe care am ales-o cu îngrădirea canonică faţă de erezii, se introduce excomunicarea și anatema acestora, lucru pe care Frăţia Ortodoxă îl va face, atunci când se va întări și va domina printre preoţi. Se include chiar și pe sine în cazul în care schimbă ceea ce a predicat anterior. Mă mir, spune el galatenilor, că aşa de grabă treceţi de la Cel ce v-a chemat, la o altă evanghelie, care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema. El repetă anatema încă o dată, astfel încât nimeni să nu se îndoiască de poziția lui strictă (Galateni 1, 6-9).

Sf. Paisie, calugărit de ceva vreme in Sfânta Manastire Stavronikita nu a întrerupt în principiu, împreună cu întreaga obşte monahala, pomenirea patriarhului Atenagora, ca si celelalte manastiri din Atos. Au fost deranjați și întristați când au fost informați că patriarhul ecumenic și francmason a predicat public poziții ecumenice din care a reieșit că nu acceptă unicitatea Credinței Ortodoxe, a spus că toate religiile îmbunătățesc oamenii și, ceea ce este mai teribil, că Biserica pe care a întemeiat-o Hristos nu există acum, dar toate confesiunile creștine trebuie să se unească și să restabilească Biserica. Scrisoarea privitoare la această tulburare este semnată de starețul Mănăstirii, arhimandritul Vasilios (Gontikakis), ieromonahul Grigorios (Hadziemmanouil) și călugărul Paisie. Scrisoarea a fost redactată la 21.11.1968. În sfârşit, după cum scrie stareţul Basilios într-o altă scrisoare către Sfânta Comunitate în numele Frăţiei Monahale şi al Sfântului Paisie, la 7 octombrie 1970,„După declaraţia patriarhului cu privire la Filioque și purgatoriu, ca simple obiceiuri, am oprit pomenirea, deoarece dispăruse orice marjă de toleranță sau perioadă de așteptare”. Acum, după declarațiile mult mai rele ale Patriarhului Bartolomeu și ale altor patriarhi și episcopi, mai ales după hotărârile neortodoxe ale pseudo-sinodului din Creta, episcopii tac, nu îndrăznesc să reacționeze. Cu Harul lui Dumnezeu, pe calea Sfinților Apostoli, a Sfinților Părinți și a Sfântului Paisie umblăm doar cei care ne-am îngrădit.

Există multe poziții anti-ecumeniste ale Sfântului Paisie, care nu se încadrează în limitele unei salutări. Multe dintre ele există în studiile colaboratorilor noștri pe care le-am publicat într-un număr special al revistei „Theodoria”, pe care l-am dedicat Sfântului cu ocazia includerii sale oficiale în Sinaxarele Bisericii (numărul aprilie-iunie 2015).

În încheiere, arătăm că Sfântul Paisie a experiat în viața sa ceea ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur, rezumând învățătura hagiografică și patristică: că o viață curată nu este de nici un folos atunci când doctrinele sunt corupte de erezii: „Nu folosește la nimic o viață curată, a dogmelor corupte.” . Cu lupte ascetice dureroase și respectarea poruncilor lui Dumnezeu, Sfântul s-a curăţit și s-a sfințit prin conlucrarea Harului Divin. În același timp, însă, a apărut ca un campion și mărturisitor al Credinței Ortodoxe, model și exemplu pentru viața tuturor ortodocșilor. Și doar existența lui și prezența lui în secolul XX dezvăluie cum trebuie să fie adevăratul om al lui Hristos, în comparație cu ne-omul „New Age”-ului, al Antihristului. Totul în Hristos este nou și fără vârstă. Antihrist este bătrân și periculos. Sper ca binecuvântarea și rugăciunile Sfântului Paisie să ne întărească în viață și în luptele noastre.

Felicitari participanţilor la Conferinţa Teologică de la Urziceni, Romania.
În cinstea Sfântului Paisie Aghioritul
(12 iulie 2022)