„Dar cel ce va rabda pina la sfarsit, acela se va mintui” (Matei 24, 13).
„O, Stapine mult indurator si indelung rabdator, Tu ai indurat toate, totul pina la sfirsit. De aceea esti Tu nu doar binecuvintat in vecii vecilor, dar si izvorul tuturor binecuvintarilor tuturor oamenilor care isi doresc binele in vecii vecilor. Sfintii Apostoli au indurat pina la sfirsit si au intrat in vesnicia cea binecuvintata. Sfintii Cuviosi de buna voie au indurat toate chinurile si suferintele pina la sfirsit si s-au preaslavit și in cer si pe pământ. Sfintii Mucenici au indurat de bunavoie toate schingiuirile trupurilor si sufletelor lor si s-au facut impreuna-mostenitori ai Împaratiei lui Hristos.
Orice intemeietor de vreo noua organizatie sau partid își recrutează urmatori, fagaduindu-le bogății multe si multe plăceri dacă fac aceasta, dar ascunzind cu buna știință greutățile si chinurile prin care trebuie să treacă spre a ajunge la acele bogatii si la acele plăceri. Stăpânul nostru Hristos este singurul Care a grait adevărul urmatorilor Săi, arătându-le atit partea amară, cât și cea dulce a lui.
El nu a făgăduit nicicum si nicicind roade dulci fără mai intâi slujire, nici slava fara mai intii suferință, nici odihna veșnică fără mai întâi mergerea pe cararea cea strâmta si plina de spini, nici biruinta fara lupta, nici placere fara mai intii gustul amar al nevointelor, nici imparatia fara mai intii plins cu lacrimi si jertfire de sine. Desi Stapinul nostru a insiruit cu exactitate toate suferintele prin care trebuie sa treaca Ucenicii Lui, El nu-i lasa fara sa-i mângâie cu descoperirea bunatatilor ce vor sa fie. El le descopera intelesul mai adinc al suferintelor, nelasindu-i in intunericul deznădejdii. El zice: „Dar cel ce va rabda pina la sfirsit, acela se va mintui”. Iar care anume este acea binecuvintare care ii asteapta pe cei ce rabda pina la sfirsit, Mintuitorul insusi a aratat-o cu indestulare. Aceasta binecuvintare a fost marturisita de multi pâna astazi si continua sa fie marturisita de multi Sfinti, fie dintre aceia care s-au infatisat in slava din tarimul celalalt celor dintre cei vii socotiti vrednici de aceasta, fie dintre cei care, înca in trup fiind, s-au invrednicit de vederile cele ceresti ale binecuvintarilor care ii asteapta pe cei putini care, cu Credinta si cu staruinta, bine se nevoiesc si rabda pâna la sfirsit.
O, Stapane Doamne Iisuse Hristoase, Tu esti puterea noastra. Ajuta-ne noua sa rabdam pina la sfirsit in credinta ca Tu cu noi esti pina la sfirsitul veacurilor. Caci Ție se cuvine toata slava si multumirea in veci, Amin!”
(Preluare de pe ActiveNews)
Oooof, parinte Vasile! Ce tacere mortala s-a asezat peste poporul roman ortodox….au ramas aici milioane de oameni trecuti de cincizeci de ani, ai caror copii se invart zi de zi pe calea ratacirii definitive, iar ei tac, accepta, ca fiind modelul vremurilor moderne. Nu va spun ce o fi in sufletul celor care constientizeaza zi de zi, ceas de ceas, ce fac oamenii acestia tineri care au crescut la sanul lor, in casa lor, in inima lor, in rugaciunea lor. Pentru acestia crucea devine plumb, iar fiecare deschidere de ochi inseamna multumire catre Dumnezeu pentru tot, absolut tot….si rugaciunea ca El sa-i ia de aici cat mai repede, pentru a nu mai calca prin jarul suferintelor pe care nu si le-au putut imagina acum trei sau patru decenii. Ce o fi in inima mamelor, ale caror fete tinere erau ieri la proteste in favoarea avortului, cu niste lozinci care iti faceau parul maciuca: ,,BOR – iesi din uterul meu!„, ,,Avortul = viata!„. Sunt zilele despre care sfintii parinti au spus ca vom zice in fata mormintelor : ,,iesiti voi, sa intrem noi!„ S-a anuntat ca va fi legalizat drogul marihuana….unde sunt parintii tinerilor care se bucura si abia asteapta sa traga pe nas, legal? Nu sunt nicaieri, Doamne, ai mila si acopere mintea acestui popor amarat, cu Lumina cea Adevarata!
Nu pot decat sa va dau dreptate. Lucrurile acestea ma intristeazaă si pe mine. Numai Dumnezeu ne poate aduce pe linia de plutire. Nadajduim ca se va milostivi de întregul Popor Ortodox Roman. Maica Domnului sa ridice rugaciuni fierbinti pentru noi. Doamne ajut.
Îmbărbătați-vă, aducându-vă aminte de răbdarea mucenicilor!
SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL
Pentru toate mulțumiți Domnului – și pentru boală mulțumiți. Mie, din afară, îmi e ușor să vorbesc astfel; dumneavoastră, poate că în fapt nu vă este ușor să simțiți așa. Oricum, vorbind despre răbdare mă și rog să vă dea Domnul a îndura cu seninătate boala, și, de asemenea, să trageți oarecare învățături din ea. Cine știe pentru ce v-a țintuit la pat Domnul? Neîndoielnic este însă că și lucrul acesta a fost îngăduit de El pentru ajutorarea felului de viață pe care vi l-ați ales și pe care vă străduiți să îl păstrați cumva. Din această latură, nici nu mai trebuie iscodită boala dumneavoastră. Pentru a răbda cu seninătate în clipa întețirii suferințelor, căutați-vă bărbăție și în aducerea-aminte de răbdarea tuturor sfinților, și mai ales a mucenicilor. Cât și cum au răbdat ei? Ne este greu și să ne închipuim. De altfel, tuturor „prin multe necazuri li se cuvine a intra întru Împărăția Cerurilor” (Fapte 14, 22).
Și ceea ce a fost făgăduit de Domnul se numește cunună. De ce? Fiindcă nu ne putem înălța la ea fără pătimiri. Calea într-acolo este, crucea luată de bună voie sau trimisă de Dumnezeu.
Îngerul păzitor să vă aducă mângâiere și seninătate! Pentru faptul că zgomotul din cap nu vă îngăduie să vă adunați gândurile, nu vă plângeți. Dumnezeu judecă sufletul după ceea ce depinde de el, nu după cele asupra cărora el n-are stăpânire. Păstrați în inimă hotărârea de a nu vă depărta de Domnul, și El va primi lucrarea aceasta.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu, ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2007, pp. 13-14)