LUNA MARTIE
Ziua a 13-a
Sf. Ierarh Nichifor al Constantinopolului; Sf. Mucenici African, Publie, Terentie, Aviv, Publie din Atena; Sf. Muceniţă Hristina; Cuviosul Areta
Cu puţini ani înainte de moartea sa, Părintele Dumitru Stăniloae rostea aceste cuvinte, care se dovedesc a fi profetice şi pe care le citez din memorie: ,,Dacă neamul românesc va continua să meargă pe panta necredinţei, va ajunge la desfiinţare. Mă tem că nu greşesc’’. Recunosc că am privit această afirmaţie cu oarecare neîncredere, gândindu-mă că un popor nu poate fi înlăturat pur şi simplu din istorie, deşi se cunosc popoare care s-au pierdut. Astăzi, când vedem ce se întâmplă cu românii, subscriu întru totul cuvintelor Părintelui şi împărtăşesc aceaşi îngrijorare. Într-adevăr, poporul român este un popor bolnav trupeşte şi sufleteşte. Cârmuitorii lui au grijă să îngăduie introducerea pe piaţă a tot felul de alimente contaminate cu substanţe nocive, cu acţiune lentă, care produc numeroase boli şi cresc mortalitatea. Medicamentele care erau cât de cât accesibile, au fost scumpite iresponsabil, încât cei mai mulţi nu şi le pot cumpăra. Numeroase spitale s-au închis în anul 2011, medicilor li se impun condiţii greu de acceptat, încât pleacă cu miile în străinătate. Sunt toate premizele create pentru ca populaţia să scadă datorită acestor măsuri criminale.
Cele mai grele boli de care suferim sunt cele sufleteşti. Cei care hotărăsc pentru poporul român, sau mai bine spus împotriva lui, ştiu prea bine că nu cultura este factorul principal care ţine în existenţă un popor, ci Credinţa. De aceea se străduiesc să semene în ogorul lui Hristos neghina necredinţei, a indiferentismului religios, a relelor credinţe. Înmulţirea necredinţei şi-a arătat roadele nefaste: a fost an în care s-au înregistrat peste un milion de avorturi! Mă tem că un popor lipsit de un milion de copii într-un singur an, este un popor condamnat. Suntem un popor ucigaş. Constatare întristătoare, dar adevărată.
Să adăugăm la toate acestea faptul că după 1989 industria, agricultura şi tot ce aveau bun românii au fost sistematic distruse, urmându-se un plan riguros, alcatuit în tenebrele celor care s-au dat satanei. Nu este o metaforă. Bieţii români sunt constrânşi, de condiţiile economice dezastruoase, să plece în pribegie, unde sun trataţi cu dispreţ, umiliţi şi înjosiţi. Cârmuitorii tronează în fruntea unei ţări bogate, care nu-şi mai poate hrăni populaţia şi bineînţeles, ne vorbesc de binele pe care ei îl fac ei acestui neam. Bogăţiile ţării au fost vândute pe nimic tocmai de cei care în anii 90 răcneau din răsputeri: ,,Nu ne vindem ţara!’’ Datoriile ţării au crescut la sume ameţitoare, care nu vor putea fi plătite nici de generaţiile care vor urma. Cine ne mai poate salva? Dumnezeu. Dacă vom alege calea pocăinţei şi ne vom întoarce la Sfânta Credinţă Ortodoxă. Altfel, şi eu mă tem că Părintele Stăniloae n-a greşit.
Pr. Ioviţa Vasile