Atunci în ceasul morţii are mare îndrăzneală îngerul de la Botez. Când vine acesta, toţi se dau la o parte. Îngerul pe care îl avem de la Sfântul Botez are mare putere. De aceea, când vă rugaţi acasă, după ce aţi terminat rugăciunile, să faceţi şi câteva închinăciuni la îngerul pe care îl aveţi de la Botez şi să ziceţi aşa: „Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, pentru mine păcătosul sau păcătoasa!”.Pentru că acest înger, nu numai că ne păzeşte acum, dar el ne păzeşte şi în vremea morţii. El călătoreşte cu noi prin vămile văzduhului, până la 40 de zile şi îl avem de la dumnezeiescul Botez mare ocrotitor. Dacă nu ar fi el, diavolul ar face cu noi ce ar vrea.
Auziţi ce zice în Psaltire: Nici să dormiteze cel ce te păzeşte. Şi iarăşi zice: Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul şi-i va izbăvi pe ei. Deci este clar că îngerul este cel ce ne păzeşte şi în viaţa de acum şi după ce murim, până la 40 de zile.
Vine acel înger şi zice: „Daţi-vă la o parte, diavolilor! Eu ştiu viaţa acestui suflet, de când s-a născut şi până acum”. Şi îngerul, venind, începe a vorbi cu sufletul aşa: „Nu te teme, frate suflete!” Sfântul Grigore de Nissa ne spune de ce-i zice frate. Pentru că şi îngerul şi sufletul sunt fiinţe raţionale, de sine stăpânitoare, cuvântătoare şi sunt duhuri, cum zice Sfânta Evanghelie: Şi vor fi toţi ca îngerii lui Dumnezeu.
(Părintele Cleopa Ilie Extras din ,,Drumul sufletului după moarte”)
Slecţie şi redactare: Sora Gabriela Naghi
Uniunea Europeană a dat Ordinul de Marș al României spre Evul Mediu
Ion Măldărescu 12 Octombrie 2022
Specialiștii au confirmat că în secolul al XX-lea românii aveau un IQ superior unor populații occidentale cu pretenții, dar se pare că, bătându-se cu pumnii-n piept precum gorilele pentru că ar fi scăpat chipurile de dictatură, mintea lor a cam luat-o pe arătură. Au „sărbătorit” nu fantasma libertății, ci drumul spre sclavie. Mai mult, debusolați și atacați din toate părțile de hienele avide de pradă ușoară, după decembriada catastofică românii au perpetuat gândrea cu încetinitorul. Le-a trebuit 33 de ani de la cacealmaua GloboCap-Bush Sr.-Gorbaciov & Comp. din 1989 șă-și dea seama că atunci a început punerea în scenă fără restricții a spectacolului morbid al Marii Resetări. Asocierea celor 33 de ani de îndobitocire! cu cele 33 de grade ale Piramidei și ale „B’nai B’rith International” să fie doar simplă coincidență? Poate ne luminează „vânătorul de capete” românești de la I.N.S.H.R.-E.W. Știe el ce știe… dar o știm și noi.
Românii „au căzut din lac în puț”, sau cum se mai spune, „au scăpat de dracu’ și au dat de tată-su!”.
După 1990 ni s-a dat brânci în N.A.T.O., ni s-a dat brânci în lagărul concentraționar U.E., dar nu România avea nevoie de U.E. ci Occidentului i se scurgeau ochii după România pentru a-i jefui bogățiile și a-i transforma pe români în sclavi. Cu ce ne-am ales noi, românii? Ce mai avem astăzi? Ne-am ales cu o țară parțial vândută și parțial dată pe gratis străinilor, ne-am ales cu statutul de Colonie Corporatistă sub Ocupație Militară Străină (C.C.O.M.S.), cu tezaurul național trimis „în delegație” la Londra (pe care-l vom revedea la fel ca pe cel din Primul Război Mondial dus la Moscova) și cu buzunarele și goale. Prin cei patru trădători de Neam și Țară care s-au înșurubat pe scaunul prezidențial, cu sprijin străin, vrerea hoților s-a instaurat „Pas cu pas”. Ei, guvernele lor și matusalemicul guvernator al BNR au adus România în faliment. Suntem „Pe marginea prăpastiei”.
Oricât de răuvoitor ar fi cineva, nu poate contesta diferența ca de la cer la pământ între puterea economică și militară a României de dinainte de ’89 cu cea a C.C.O.M.S. „iohanniste”.
Oricât de răuvoitor ar fi cineva nu poate contesta faptul că după 1989 și până azi C.C.O.M.S. a „realizat” cel mai mare deficit demografic din istoria omenirii – pe timp de pace.
Oricât de răuvoitor ar fi cineva nu poate contesta statutul și poziția demnă a României anilor ’70-’80 al secolului al XX-lea pe plan internațional cu cel de slugă al C.C.O.M.S. a anului 2022.
Oricât de răuvoitor ar fi cineva nu poate infirma „Matrix”-ul în care se află astăzi C.C.O.M.S. în calitate de membră „cu drepturi depline” a lagărului concentaționar în fruntea căruia, în plină criză energetică, o maimuță coruptă și cu un tupeu dus dincolo de orice limite dă lecții de moralitate și conduită civică Europei. Criză „confecționată” la comandă de nemernicii cretini care de cred dumnezeii planetei.
Românii s-au săturat de dublă măsură!
Cuvintele recente ale europalamentarei Maria Grapini adresate Comisiei Europene în plenul Parlamentului european oglindesc realitatea și sunt mai mult decât edificatoare: „Criza ecnergetică se accentuează, iarna bate la ușă […] Comisia Europeană mimează solidaritatea. […] vine cu propunerea să scădem consumul – toate statele membre – cu 5%. România consumă sub un Mw/oră energie electictră spre diferență de alte state […] Suedia care consumă 4MW/oră. Nu credeți că solidaritatea înseamnă consum egal pentru toți cetățenii din cele 27 de țări ? Ce se întâmplă cu cetățenii din țara mea? Românii s-au săturat de dublă măsură! Nu suntem în Schenghen, nu avem vize pentru America, dar ne puneți să trăim în întuneric și la lumânare!”. Din păcate, nu toți cei care reprezintă România în Turnul Babel de la Bruxelles procedează la fel.
Pentru a completa lucrătura globalistă, cretinii demoni ai planetei au clocit ouă amestecate până când a ieșit altceva decât ce știam noi. A ieșit „Crislamul”, noua religie mondială uns de un Papă(lapte) Francisc-an. Un fel de ghiveci călugăresc gata otrăvit, bun de servit atât creștinilor, musulmanilor și ce or mai fi.
După ce conducătorii C.C.O.M.S. s-au prosternat în genunghi cu fața la Mecca D.C. Pentagon stârnind Ursul de la Răsărit împotriva românilor – gest gratuit și nejustificat – România suplimentează efectivul trupelor de ocupație. „O companie de transportoare blindate și una de tancuri «Leclerc» ale Armatei Franței vor sosi în România, la sfârșitul lunii octombrie, pentru a completa mijloacele tehnice ale Grupului de luptă al N.A.T.O. – Battle Group Forward Presence (B.G.F.P.) dislocat în Cincu” [1].
Din ospiciul de la Kiev, clovnul cretin-dement-iresponsabil -sluga altui iresponsabil senil-căzător-de-pe-trepte și căutător de creaturi inexistente pe malul Potomacului – cere „lovituri preventive” împotriva Federației Ruse. Adică cere declanșarea războiului nuclear.
„Vinovaţi suntem cu toţii…”
Bine spunea conf. univ N. Grigorie Lăcrița: „Dintotdeauna omenirea a ajuns pe mâna unor mari nebuni !”[2]. Statele lumii sunt conduse astăzi „ca niște turme de oi de către niște ciobani tâmpiți, spre prăpastie”, sunt conduse de ciudățenii – probabil reptiloide – ca să apelez la una din teoriile conspiraționiste, aduse cu vreun OZN de dincolo de Calea Lactee pe Terra pentru depopularea planetei de ființe umane și înlocuirea lor cu creaturi gen Aliens. Îi știm cu toții pe „ciobanii” în discuție: Biden, paparuda-fără-cap, Macron tăietorul-de-frunză-la-câini telecomandat prin scârțâitul fenomenelor neobișnuite de Abația de la Mont Saint Michel, Johnson Dilimache cu părul confecționat din ciulinii Bărăganului, Iohannis, dulapul-robot cu șepcuță pe post de navetist-la-nevastă și excursionist fără-limite, Justin Trudeau-zmintitu’, tocător de frunze de arțar… regișori vetuști depravați și veștejiți…
Dar, volens-nolens, sunt obligat să re-citez un mare patriot român: „Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi, şi vinovaţi suntem cu toţii: unii pentru că am tăcut, alţii pentru că am greşit, cu toţii pentru că am suportat” (General Ion Antonescu, 1 decembrie 1940).
Sfântul Luca al Crimeei-Doctorul-fără-de-arginți: „Să nu uitaţi rugăciunea cea mai însemnată – rugăciunea pentru dobândirea dragostei!”
Lui Hristos I-au urmat în primul rând cei mai simpli oameni, fiindcă orice cuvânt al lui Hristos este simplu şi uimitor de accesibil. Toată învăţătura Lui parcă s-ar înţelege de la sine – şi totuşi, ce departe stă viaţa noastră de împlinirea acestor cuvinte simple, acestor mari porunci ale lui Hristos!
Cât de rar se întâmplă să ne purtăm cu oamenii aşa cum am vrea să se poarte şi ei cu noi! Aşteptăm de la oameni stimă, iar noi îi înjosim; aşteptăm să fim ajutaţi la nevoie, dar nu ne gândim niciodată să ajutăm aproapelui când avem îndestulare trupească.
Ce să însemne asta? De ce stau aşa lucrurile? Doar nu ne purtăm astfel cu toţi oamenii. Faţă de cei mai apropiaţi, faţă de cei pe care îi iubim fierbinte – soţia scumpă, copii, tată, mamă – ne purtăm potrivit poruncilor lui Hristos; îi iubim ca pe noi înşine şi nu le facem ceea ce nu ne-am dori pentru noi înşine.
Ce mamă care-şi iubeşte copilul din toată inima nu îi va da toată dragostea, toată mângâierea sa, nu-şi va jertfi chiar viaţa pentru el? Prin aceasta, ea împlineşte – nu-i aşa? – legea lui Hristos.
Dar, iată, cu cei pe care îi cuprindem sub numele de „aproape”, însă de fapt îi socotim depărtaţi şi străini, nu ne purtăm astfel. Ce ne împiedică să ne purtăm cu ei la fel cum ne purtăm cu oamenii cei mai apropiaţi, pe care îi iubim? Ne împiedică egoismul, iubirea de sine, fiindcă nu ne iubim decât pe noi înşine.
Ne îngrijim de noi înşine, ne iubim pe noi înşine, iar pe oamenii din jur nu-i iubim, adeseori îi necăjim, îi jignim. Iar Domnul ne înfăţişează o asemenea cerinţă dreaptă, curată, sfântă.
El cere însă ca noi să îi iubim şi pe vrăjmaşi. Oare-i uşor să facem asta? Nu, este foarte greu. A-i iubi pe vrăjmaşi se deprind cei ce au inima curată, cei care îl iubesc cu toată inima pe Dumnezeu şi urmează poruncilor Lui, cei în care Se sălăşluieşte Duhul Sfânt, duhul smereniei, cei care se pătrund de duhul dragostei.
Dragostea este împlinirea a toată legea
Doar cei ce s-au deprins să îi iubească pe cei care-i urăsc, să-şi iubească vrăjmaşii, i-au biruit pe aceştia – cu binele şi cu dragostea. Mila şi împreună-pătimirea – iată însuşirile de temelie, calităţile de temelie ale dragostei.
Cine are dragoste, acela are şi milă şi împreună-pătimire, fiindcă nu poţi să iubeşti fără să suferi împreună cu cel iubit. Un asemenea om nu poate să nu facă binele celor care au nevoie de el şi-l face fără să aştepte recunoştinţă, fără să aştepte să i se răsplătească pe măsură.
Din dragostea curată izvorăşte milostivirea, din dragoste curată împlinesc adevăraţii creştini aceste porunci ale lui Hristos: dau împrumut celor de la care nu se aşteaptă să mai primească înapoi, fac tot felul de fapte bune. Domnul cere să nu aşteptăm nimic în schimb pentru binele făcut şi ne făgăduieşte marea plată a veşnicei bucurii, spunând că vom fi fii ai Celui Preaînalt.
Ştiţi ce spunea Domnul Iisus Hristos despre înfricoşata Judecată şi despre faptul că drepţii vor fi îndreptăţiţi doar pentru dragoste, doar pentru faptele dragostei. Fii ai Celui Preaînalt se vor numi ei, vor străluci ca stelele pe cer. Iar cei ce dragoste n-au avut, cei ce n-au făcut faptele milostivirii, se vor numi fii ai diavolului şi vor fi chinuiţi în veci dimpreună cu el.
Dragostea este împlinirea a toată legea (Romani 13, 10). Milostivirea este de asemenea toată legea lui Hristos, fiindcă ea vine din dragoste. Ce să facem ca să dobândim dragostea? Mare, uriaşă este această lucrare, e scopul întregii noastre existenţe, scopul întregii noastre vieţi.
Am fost făcuţi de Dumnezeu ca să ne apropiem de El duhovniceşte. Trăim pentru a deveni fii ai Celui Preaînalt, pentru a ne desăvârşi, pentru a tinde către El. Pe care cale trebuie să mergem? Mergeţi prin uşa cea îngustă, pe calea cea pietroasă şi spinoasă, fără a vă teme de pătimiri, fiindcă ele nasc binele. Cel care pătimeşte devine slobod de egoism, devine liniştit, blând, plin de dragoste. Trebuie să mergem pe calea necazurilor, împlinind toate poruncile lui Hristos. Prin neobosite rugăciuni şi post trebuie să intrăm în împărtăşirea cu Dumnezeu.
Au agonisit dragostea cei care, asemenea cuviosului Serafim din Sarov, zi şi noapte s-au rugat şi au postit aspru. Domnul curăţeşte inimile lor de toată întinăciunea, fiindcă Duhul Sfânt, Duhul dragostei poate sălăşlui doar într-o inimă blândă, smerită. Trebuie să agonisim blândeţea, smerenia, şi atunci va veni sfânta dragoste. Pentru multe se cuvine să ne rugăm, pocăindu-ne de păcatele noastre nenumărate, însă neîncetată şi de temelie trebuie să fie rugăciunea pentru ca Domnul să curăţească inimile noastre de răutate, să ne dea marile virtuţi creştineşti: blândeţea, smerenia, sfânta dragoste.
Nicicând să nu uitaţi rugăciunea cea mai însemnată – rugăciunea pentru dobândirea dragostei. Rugaţi-vă pentru aceasta cum vă va pune Dumnezeu în inimă – de pildă, astfel: „Doamne, dă-mi sfânta dragoste, învaţă-mă să iubesc toţi oamenii: şi pe cei de aproape şi pe cei de departe şi pe cei credincioşi şi pe cei necredincioşi, precum Tu, Doamne, ne iubeşti pe noi, pe toţi, păcătoşii şi ticăloşii”. Amin.
Sfântul Luca al Crimeii, La porțile Postului Mare. Predici la Triod, Editura Sophia